Hristos a Inviat ! … - Simona nu pleca ! - o rugau cu lacrimi in ochi suporterii spanioli din Pamplona
Handbal de Vrancea pentru Romania !
Interviuri de colectie cu Viorel Paizan *in prima zi de Pasti 2020, fata in fata cu Simona Silvia Gogirla (Tutuianu)
Vicecampioana mondiala Simona Silvia Gogirla este cetatean de onoare al judetului Vrancea
Asa cu am promis pe 11 aprilie 2020, cand i-am urat La multi ani de la Focsani Simonei, la implinireaa 45 de ani, facem un cadou de iepuras, interviul de colectie luat de Viorel Paizan Simonei, la o vizita acasa la Sihlea, in 2008.
Cadoul SDV de Sf. Pasti 2020, pentru toti iubitorii handbalului din Vrancea, feminin si masculin.
O poveste frumoasa a sportului din Vrancea, despre o fetita plecata de la Sihlea la Focsani si care a mers si urcat, treapta cu treapta, spre Ramnicul Valcea, la marea echipa Oltichim si apoi Slovenia, Spania, Ungaria, echipa nationala a Romaniei, revenirea la Brasov, Rapid si retragerea din 2011 … ce a urmat, o cariera frumoasa de antrenoare si bucuria ca fetita ei, Alicia, joaca handbal, continuand traditia unui brand handbalistic European, Tutuianu – Gogirla.
***
Iubita foarte mult in mai multe tari din lume unde a jucat, Simona Silvia Gogirla este cetatean de onoare a judetului Vrancea, dupa ce a reusit sa ajunga vicecampioana mondiala cu echipa reprezentativa a Romaniei de handbal.
Simona Silvia Tutuianu, s-a nascut la Focsani, pe 11 aprilie 1975, in zodiac Berbec. Parintii Emilia si Vasile, impreuna cu sora ei Rodica, sunt persoanele cele mai dragi pe care le are acasa, la Sihlea, in Vrancea.
A facut clasele I-IV la scoala din Sihlea si a avut-o invatatoare pe Ana Anghel. Clasele de gimnaziu le-a inceput la Sihlea si le-a continuat la Focsani, unde a avut-o diriginta pe Eleonora Nastasescu. Liceul l-a inceput la numarul 1 si la terminat la liceul numarul 4, unde a avut-o diriginta pe Adriana Caloianu. Impreuna cu Valentina Elisei Ardean, reprezinta cele mai bune produse ale scolii de handbal feminin vrancene.
Simona a avut amabilitatea sa acorde un interviu in exclusivitate pentru Sportul de Vrancea.
SDV - Cum a decurs copilaria Simonei Gogirla?
Am avut o copilarie frumoasa si fericita, alaturi de bunicii mei si mama mea, am trait clipe minunate. Nu am copilarit atat de mult cat mi-as fi dorit, pentru ca de mica am plecat de acasa, dar timpul petrecut alaturi de cei dragi a fost unic.
SDV - Ce jocuri preferate a avut in copilarie copilul Simona Gogirla?
Mi-au placut atletismul si handbalul,normal ! Am avut colege de scoala generala care practicau aceste sporturi si le admiram foarte mult.
SDV - Doamna invatatoare a avut un rol deosebit pentru Simona Gogirla?
Cel mai important si emotionant a fost cand am mers la scoala in clasa a I-a. Doamna invatatoare Ana Anghel a avut un rol dublu in viata mea si a celorlalti colegi ai mei; in primul rand a fost omul care m-a invatat sa scriu si sa citesc si mai important a fost omul care m-a sprijinit si mi-a aratat calea buna pe care sa pasesc in viata.
SDV - Ai fost foarte buna la sport de mica! De obicei te intreceai numai cu baietii !
De mica mi-a placut sportul, preferam sa merg la joaca cu baietii decat sa ma joc cu papusile in casa.
SDV - Cine ti-a pus mingea de handbal in mana?
In clasa a V-a, la ora de sport stateam si ma uitam la domnul profesor Ioan Goidescu cum antrena echipa de handbal pentru un turneu. Jucau in Cupa Statelor. Stand pe marginea terenului si privind cu admiratie cum fetele jucau handbal, domnul profesor m-a indemnat si pe mine sa incerc. A fost pentru prima oara cand am pus mana pe o minge de handbal. Un sentiment de nedescris si de atunci m-am hotarat sa nu mai las mingea din mana.
SDV - S-a nascut Simona Gogirla pentru handbal?
Mi-am dorit foarte mult sa joc handbal si sunt fericita ca oamenii de langa mine au avut incredere ca pot practica acest sport si m-au sustinut si ajutat asa cum au stiut ei mai bine.
SDV - Cum ai inceput hanbalul?
Handbalul l-am inceput dintr-o joaca. Domnul profesor de sport Ioan Goidescu mi-a dat o minge sa vada cum ma descurc. Aveam o structura inalta, buna pentru o handbalista si s-a hotarat sa ma ajute si sa ma invete ce pot face cu acea minge. Sunt o fire ambitioasa, in scoala generala ma luam la intrecere cu baietii si nu acceptam niciodata sa fiu pe locul II.
SDV - Primii antrenori, primele colege de echipa?
Primii antrenori au fost Ioan Goidescu si Radu Georgescu, carora le multumesc din suflet ca au avut incredere in mine si m-au sustinut tot timpul. Primele colege de echipa au fost Elena Eremisca si Carmen Pocasin. Aveam o echipa minunata. Apoi cand am mers la Focsani am avut un colectiv extraordinar si m-am simtit ca acasa, in ciuda faptului ca parintii erau la zeci de kilometri departare.
SDV - Mai tine minte Simona Gogirla primul gol oficial de la junioare?
Am dat multe goluri, primul chiar nu-mi aduc aminte cand a fost, dar pot sa spun cand a fost primul meu gol important la Oltchim ca junioara. Eram la un turneu in Austria. Finala o juca Oltchim cu Hypo Viena, am ajuns in prelungiri si meciul tot egal s-a terminat. Au fost aruncari de la 7 metri, ultima aruncare apartinea Oltchimului si era decisiva. Oltchim putea pierde sau castiga acel turneu care era foarte important. Poarta austriecelor era aparata de Ratz, una dintre cele mai bune portarite de atunci din Europa, domnul antrenor Rasnita m-a trimis sa execut acel 7 metri. Aveam emotii mari, dar am reusit sa trec peste ele si am marcat. Am castigat acel meci si turneul.
SDV - Pasul de la junioare la senioare cand a fost si cum s-a intamplat?
Am plecat de la Focsani in 1993, am mai jucat un an la junioare la Oltchim, apoi am trecut la senioare.
SDV - Daca ar fi sa alegi din nou, ai alege tot handbalul si de ce?
Acelasi sport as face, cu toate ca este foarte dur si cere multe sacrificii, dar este minunat cand esti pe podium si iti canta imnul Romaniei.
SDV - Care a fost traseul tau la senioare pana sa pleci in strainatate?
In tara am jucat doar la Oltchim, apoi in 1996 am plecat in Slovenia la Krim Lyublyana.
SDV - Pana la aceasta etapa a carierei tale care ar fi persoanele care te-au ajutat?
Nu cred ca poti sa ajungi sus fara sa ai pe cineva care sa te ajute si sa te sustina. La inceput m-au ajutat parintii mei, care si acum o fac, dar sunt foarte departe. Apoi cand am plecat la Valcea, sotul meu Cornel mi-a fost alaturi tot timpul. Sunt momente bune si rele in viata si simti nevoia sa ai pe cineva tot timpul aproape de tine, sa te sustina si sa te inteleaga. Cand a venit pe lume fetita mea, Alicia Maria, a fost minunat. Mi-au fost alaturi socrii mei care m-au ajutat enorm. Nu pot sa uit ajutorul si increderea pe care mi-au dat-o antrenorii pe care i-am avut. In concluzie, fara ajutorul cuiva, nu poti sa ajungi undeva sus. Este cel mai important lucru sa ai pe cineva langa tine si la bine si la rau pentru ca viata este plina de surprize.
SDV - Cand a batut pentru prima data Simona Gogirla la portile echipei nationale?
Am fost selectionata la lotul de junioare in anul 1989 la Alba Iulia daca imi aduc bine aminte. A fost ceva nou, frumos si provocator. Am lucrat cu multi antrenori, fiecare cu stilul sau de antrenament, lucru care m-a ajutat mai tarziu. Cunosteam cele mai bune jucatoare din tara si a fost o concurenta binevenita pentru ca numai asa poti sa faci performanta.
SDV - La ce echipe ai jucat in strainatate?
Am jucat in Slovenia la Krim Lyublyana, in Spania la ITXCO Pamplona si in Ungaria la Eto Gyor.
SDV - In perioada Spania, la echipa din Pamplona, suporterii veneau mai mult la meciuri pentru tine!
In Spania a fost foarte frumos, oameni extraordinari si primitori.
SDV - Suporterii echipei din Pamplona te-au iubit atat de mult!
Este adevarat, veneau multi oameni la meci din curiozitate si sa vada evolutia echipei o data cu venirea mea. Stiau ca am fost golgeter al Campionatului European din Romania si ca am jucat o finala de Liga Campionilor cu Krim, ca am evoluat la echipe de top. M-au iubit foarte mult, dar si eu pe ei, le simt lipsa si imi este dor de ei. Ne-am facut multi prieteni, printre care o familiei de spanioli, Miguel si Maribel, care sunt ca si bunicii Aliciei.
SDV - Cand ai plecat din Pamplona, la ultimul meci oficial jucat in fata suporterilor spanioli, toata sala (aproape 2000 de oameni), au afisat bannere pe care scriau: ,,Simona nu pleca !” !
Ultimul meci in Spania a fost emotionant si trist in acelasi timp. Erau bannere in toata sala pe care scriau: ,,Te iubim Moni, nu pleca!”
SDV - La un moment dat aveai oferte din mai multe tari in acelasi timp, Danemarca, Spania, Ungaria, etc.!
Oferte am avut foarte multe ! Din Danemarca ( ma sunau la telefon de trei, patru ori pe zi) , din Ungaria, Spania. Insa dupa Spania, am optat pentru cei de la Gyor.
SDV - Ungurii de la Eto Gyor si-au dorit enorm sa joci la ei!
A fost mai greu la inceput, nu vorbeam maghiara, dar vorbeam engleza, spaniola, slovena si croata si ma puteam intelege cat de cat.
SDV - Este adevarat ca si dupa ce te-ai transferat in Ungaria din Spania, veneau suporteri spanioli la meciurile lui ETO special ca sa te vada?
Da, la aproape toate meciurile!
SDV - Venita la ETO, ai avut o primire mai rece din partea capitanului de echipa, dar cand te-a vazut ce profesionista esti ati devenit cele mai bune prietene!
La inceput au fost cateva discutii cu capitanul de echipa, Gorbitz, dar cu timpul si-a dat seama ca eu am mers acolo doar ca sa-mi fac treaba si nu sa iau locul nimanui. Dupa un timp am devenit cele mai bune prietene, mie imi spunea mama si sotului tati. Nu facea absolut nimic fara sa ne consulte pe noi. Eram tot timpul impreuna. Si acum vorbim la telefon si a promis ca o sa vina in Romania.
SDV - Echipa spaniola Pamplona, ti-a transmis ca esti binevenita oricand si iti ofera tot ce vrei daca te vei intoarce! (acest lucru este valabil si de la alte echipe din alte tari).
In Slovenia, Spania si Ungaria m-am simtit foarte bine. Cand o sa merg in vizita la ei sunt sigura ca o sa fim primiti cu multa caldura! Avem foarte multi prieteni cu care abia asteptam sa ne vedem.
SDV - Totusi ai ales sa revii acasa, dar la Brasov!
M-am hotarat sa vin in Romania dupa 10 ani, cu toate ca cei de la Gyor au insistat sa raman acolo. Dupa foarte multe instante ale domnului Florescu, finantatorul echipei Rulmentul Urban Brasov si ale sotiei sale Clara Florescu, m-am hotarat sa vin la Brasov. M-am gandit ca o sa fie si pentru fetita mea mai bine pentru ca in curand va merge la scoala, iar sotul meu are cateva afaceri in Romania, care de afara este greu sa le controlezi.
SDV - Crezi ca aceasta mutare a ta te-a costat biletul pentru Campionatul European?
Mi-am dorit foarte mult sa merg la Campionatul European! Eram constienta ca, o data cu venirea mea la Brasov, risc sa nu mai fac parte din lotul national, cu toate ca am fost avertizata de cativa oameni. Dar a fost decizia mea si nimeni si nimic nu ma poate intoarce!
SDV - La Brasov te simti foarte bine! Cat vei sta?
La Brasov ma simt foarte bine, colectivul este extraordinar, fetele sunt minunate, ne intelegem foarte bine. Ne-am facut prieteni noi si ne simtim ca acasa.
SDV - Toata lumea a asteptat <razbunarea> ta impotriva lui Tadici! In ce relatii esti cu el si cum a motivat neconvocarea ta la europene?
Asa cum am mai spus, nu am vrut sa ma razbun pe nimeni la meciul cu Oltchim. Mi-am dorit sa castige echipa. Nu am fost razbunatoare si nu port pica nimanui. La Brasov voi mai juca, nu imi doresc decat sa fiu sanatoasa.
SDV - Esti cetatean de onoare al judetului Vrancea dupa ce ai obtinut titlul de vicecampioana mondiala impreuna cu Valentina Elisei! Cum te simti in aceasta ipostaza?
Este o onoare pentru mine si multumesc celor care mi-au oferit acest titlu, ceea ce inseamna foarte mult ca apreciaza si respecta munca sportivilor.
SDV - Ai o familie foarte frumoasa! Cum te-ai cunoscut cu sotul Cornel si cum s-a marit familia?
Am o familie minunata, extraordinara. Pe sotul meu l-am cunoscut la facultate. In 1995 ne-am casatorit, iar in 2003 a venit pe lume micuta Alicia, bucuria vietii noastre.
SDV - Cand ajungi acasa la Sihlea, care sunt lucrurile si persoanele pe care doresti sa le revezi de fiecare data cu nerabdare?
Ajung rar la Sihlea, dar va dati seama ca astept cu nerabdare sa imi revad familia.
SDV - Care sunt planurile pe 2008 pentru Simona Gogarla, dar si cele pe viitor?
As avea multe planuri, dar cel mai important este sa fiu sanatoasa, deoarece restul vine de la sine. Unul din planurile mele ar fi sa castigam Cupa Campionilor, pentru ca finale am mai jucat, dar din pacate nu am castigat. Imi doresc foarte mult sa joc la Jocurile Olimpice din Beijing, dar nu depinde numai de mine! Acesta este visul oricarui sportiv, sa participe la competitia suprema in sport!
SDV - Ce parere ai despre primul si singurul ziar 100% de sport din Vrancea, Sportul de Vrancea?
Ma bucur ca exista un asemenea ziar in Vrancea, pentru ca asa lumea primeste mai multe informatii din sport!
SDV - Un mesaj de la Simona Gogarla tuturor cititorilor Sportului de Vrancea?
In primul rand, le doresc multa sanatate, sa continue sa sprijine fiecare cum poate miscarea sportiva din Vrancea si sa fie fideli ziarului Sportul de Vrancea !
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro – 2008
foto: nemzetisport.hu
