LA 153 DE ANI IMPLINITI AZI DE COLEGIUL NATIONAL UNIREA FOCSANI-INTERVIUL CU DAVID ILIE, LUAT DE MONICA GHIMPU, CADOUL SPORTIV UNIRIST OFERIT DE SDV TUTUROR VRANCENILOR  

SPORT SCOLAR UNIRIST PENTRU ROMANIA LA 160 DE ANI DE LA MICA UNIRE

Unirea din Focsani, Alin Moldoveanu, David Ilie, 153 de ani ! De aici plecam …

Sportul de Vrancea va prezenta in anii din urma, faptul ca Alin Moldoveanu, campionul olimpic al Romaniei de la Jocurile Olimpice de vara din 2012 de la Londra, are urmasi care ii calca pe urme, chiar de la scoala unde a fost elev timp de 8 ani de zile, din clasa a V-a pana in clasa a XII-a, Colegiul National Unirea Focsani.

Colegiul National Unirea din Focsani, a implinit astazi, pe 24 ianuarie 2019, 153 de ani de existenta !

Cu aceasta ocazie, Sportul de Vrancea, va prezinta, preluat din ultimul numar al Revistei Noastre(revista elevilor si profesorilor CNU), lansat pe 23 ianuarie 2019, interviul realizat de Monica Ghimpu, cu elevul-sportiv-unirist, David Ilie. Un interviu exceptional, iar pe aceasta cale o felicitam pe Monica Ghimpu, careia ii si acordam titlul de membru de onoare voluntar al redactiei SDV !

Pentru cei care cunosc traiectoria campionului olimpic Alin Moldoveanu, se poate vedea foarte usor, cum David Ilie ii calca efectiv pe urme. Mai ales ca David Ilie se antreneaza cu maestrul Adrian Alaci, nimeni altul decat antrenorul lui Alin Moldoveanu.

Va invitam sa savurati un material demn de un unirist, demn de Unirea de 153 de ani, demn de Focsani, Vrancea, Romania !

 „Lupta cu tine însuți e adevărata provocare.”

Monica Ghimpu:   Bună, David! Știu că majoritatea băieților s-au visat măcar o dată James Bond, dar de la pistolul de jucărie la pușca cu aer comprimat e un pas important. Deci, cum ai ajuns să faci tir?

David Ilie: Prima mea tangență cu tirul sportiv a fost pe la mijlocul semestrului al II-lea din clasa a VII-a când actualul meu antrenor secund, Aurel Giurgea, a venit la o oră de sport pentru a trezi în noi interesul de a practica acest sport. Cu toate că la acea, mult spus, “preselecție” nu m-am descurcat prea bine, am zis să îi dau o șansă acestui sport, dar și mie. Așa că m-am dus la poligon însoțit de un coleg care practica deja tirul de doi ani. Când am intrat pentru prima dată în încăpere am fost întâmpinat de o altă persoană, Adrian Alaci, viitorul meu antrenor principal.

Surprinzător, la început nu a vrut să mă primească pentru că, susținea el, eram prea bătrân și că, dacă începeam să mă antrenez, tot eram în urmă cu cel puțin doi ani față de restul. L-am rugat, am insistat și până la urmă m-a primit.

Monica Ghimpu: Interesant. Deci câți ani aveai când ai participat la primul tău concurs? Și ce premiu ai obținut?

David Ilie: Am participat la primul meu concurs după fix două luni de când practicam acest sport. Țin foarte bine minte pentru că era ultima zi de școală. Aveam mari emoții, dar nu pentru că mergeam la primul meu concurs, ci pentru că era pentru prima dată când nu mergeam la serbarea de sfârșit de an școlar. Și, sincer să fiu, de atunci nici nu am mai participat, pentru că în fiecare an la acea dată se organizează un concurs. După aproximativ două ore de mers până la București (țin să menționez că noi nu pierdem prea mult timp pe drumuri și că ajungem la destinații destul de repede) am fost cazați în complexul Iosif Sârbu. Ca orice alt novice am fost inițiat, ascultând poveștile de groază despre poligon și tot felul de legende ce s-au născut în zonă. Oricum, concursul propriu-zis a decurs destul de bine, adică am luat locul al doilea la doar un punct diferență de câștigătorul locului I, obținut de un coleg. A fost o surpriză pentru toată lumea, chiar și pentru mine. În doar două luni am reușit să îi egalez pe cei care se antrenau deja de un an sau chiar doi.

Monica Ghimpu: Înțeleg că nu prea ai avut emoții la primul concurs, dar așa e și acum? Cum reusești?

David Ilie: După cum am spus deja, la primul meu concurs nu am avut emoții prea mari. L-am considerat mai mult un antrenament, poate pentru că nici nu aveam așteptări. Pe parcurs au început să apară. Cea mai mare problemă cu ele o am acum. Cu cât avansezi, conștientizezi mai bine de ce ești capabil, care sunt punctele tale forte și unde ai deficiențe. În momentul de față îmi stăpânesc mai greu emoțiile. Am învățat că pentru a câștiga în viața reală trebuie mai întâi să câștigi în mintea ta. Lupta cu tine însuți e adevărata provocare în acest sport și, odată ce vei ști că vei câștiga, nu mai e cale de întoarcere și vei reuși. Sunt conștient de asta și de aceea îmi e greu să ajung să avansez fără să stagnez sau să involuez.

Monica Ghimpu: E adevărat. Uneori viața te forțează să faci un pas înapoi, dar e doar pentru a-ți îmbunătăți perspectiva sau pentru un mic avânt. Știai că Alexandru Ioan Cuza a fost cel care a înființat în 1862 prima societate de tir la nivel național, denumită: „Societatea de Dare la Semn-București”? Domnitorul oferea chiar și un trofeu  prețios numit “Colanul lui Cuza”. Pentru tine care a fost cel mai greu concurs și cel mai valoros premiu câștigat?

David Ilie: Concursul e concurs și trebuie tratat ca atare. Ar trebui să aibă același nivel de dificultate. În definitiv, fac același lucru la nesfârșit, dar mereu intervin factori externi care influențează și te influențează. Cazul ideal ar fidacă aș putea să am aceeași stare la toate concursurile cât și la antrenament, dar pentru asta e nevoie de timp și experiență. Când vine vorba de cel mai valoros premiu pentru mine nu cred că aș putea alege pentru că de fiecare dată muncesc pentru rezultatul pe care îl obțin, chiar dacă nu e unul satisfăcător. Însă cel care mi-a adus cea mai mare satisfacție a fost rezultatul de la naționala de juniori de acum doi ani. Am luat argintul, după campionul european care luase aurul, ceea ce a fost o bucurie foarte mare pentru mine.

Monica Ghimpu: Știu că timpul este o resursă limitată. Cum reușești să îl împarți între școală, prieteni, tir și alte pasiuni. Ce te-a motivat să continui?

David Ilie: Când este vorba de pasiune te dedici, îți prioritizezi activitățile zilnice, dar e destul de complicat să te organizezi conform planului de fiecare dată. În viața mea, prioritățile sunt doar o schemă fictivă pe care încerc să o urmez. De mult timp vreau să realizez un program după care să îmi creez o rutină. Rutina reprezintă principala cale către succes. Degeaba ești motivat într-o zi să fii cea mai productivă persoană, dacă nu vei fi și următoarea zi. „Nu mi-e frică de acela care practică o lovitură de 10.000 de ori într-o zi, dar mi-e frică de acela care practică o lovitură o datăpe zi timp de 10.000 de zile.” - Bruce Lee. Acest citat este cel mai potrivit pentru a reprezenta performanța sportivă, dar și în oricare alt domeniu. Perseverența și munca sunt elementele care îți pot asigura succesul. Dacă nu reușești azi, nu e nicio problemă, muncește și mâine vei reuși. Desigur, există posibilitatea ca nici mâine să nu reușești, dar cu cât eșuezi de mai multe ori, cu atât îti mărești șansa de a reuși data viitoare.

Monica Ghimpu: I-am rugat pe câțiva dintre colegii noștri să spună un cuvânt care cred ei că te-ar defini pe tine mai bine, primul care le vine în minte. Aceștia au răspuns: calm, determinat, imprevizibil, nonconformist și stăpân pe sine. Care crezi că ți se potrivește cel mai bine și de ce?

David Ilie: Toate persoanele au trăsăturile lor caracteristice. Fiecare om este într-o continuă evoluție și, prin urmare, caracterul acestora trece prin schimbări periodice. Pe lângă asta, există și influențe externe, care se regăsesc în fiecare persoană cu care interacționezi. Nu putem fi definiți ca fiind pur noi înșine. Când vine vorba de mine, sunt influențat de cele mai potrivite persoane și sunt sigur că sunt înconjurat de cei mai super prieteni. Calmul este o caracteristică pe care nu cred că am dobândit-o de-a lungul timpului, ci doar reprezintă eul meu pur, ceea ce nu pot spune și despre determinare. Nu mă consider fiind foarte determinat să reușesc să fac ceva, în viața mea doar a intervenit rutina care a avantajat progresul în tir. Viața mea reprezintă doar o existență aleatorie căreia mă supun. Imprevizibilul este un element inevitabil, ceea ce îmi dă un oarecare dinamism in trăirile de zi cu zi. Ideal ar fi să trăim clipa ca și cum ar fi ultima, descoperind noutatea și experimentând imprevizibilul, dar existența cotidiană ne împiedica într-o manieră silențioasă, ușor de neobservat.

Monica Ghimpu: Au fost momente în care pur și simplu te-ai gândit să renunți?

David Ilie: Nu cred că am avut astfel de moment, pentru că de fiecare dată când am o perioadă mai proastă, mă ambiționez și mai tare să îmi revin. Muncesc mai mult. Până nu ajung să ating scorul pe care mi l-am propus, nu o să renunț, chiar dacă nu se va întâmpla în viitorul apropiat. Dacă vă întrebați care e acel scor, în momentul actual, e de 620 de puncte. Sunt sigur că, după ce o să îl ating, o să îmi propun altul și apoi altul și tot așa.

Monica Ghimpu: Dacă am da timpul în urmă ai mai face tir?

David Ilie: Dacă aș putea să dau timpul înapoi nu doar că aș face în continuare acest sport, dar l-aș practica mai intens încă de la inceput și m-aș duce de la o vârstă mai fragedă. Adică, dacă aș da timpul înapoi aș face exact ce am făcut, dar mai conștiincios și cu mai mult simț de răspundere.

Monica Ghimpu: Dacă nu făceai tir crezi că te-ar fi pasionat alt sport?

David Ilie: Mă consider o fire sportivă și de când mă știu îmi place să fac sport - a nu se confunda activitate sportivă și sport. Ceea ce vreau să zic e că sunt pasionat de activitățile cu un regulament și scop prestabilit, nu neapărat de mișcare. În afară de tir mai practic și baschetul recreațional, ping pong, la care sunt chiar destul de bun și șahul pe care îl studiez de fiecare dată când am timp și se întâmplă să fie destul de des. Prin urmare, dacă nu practicam tir aveam multe alte opțiuni.

Monica Ghimpu: Ce mesaj ai transmite cititorilor noștri?

David Ilie: Sunt destul de sigur că fiecare persoană are o pasiune, un lucru căruia s-ar putea dedica, indiferent de domeniu, fie el școlar sau nu. Tot ce mai rămâne de făcut e să se dedice cu adevărat acelei activități pentru că de fapt asta ne asigură fericirea și succesul. Dacă îți place să lucrezi la matematică, ar trebui să te dedici și să îți creezi o rutină pe baza acestei activități. În fiecare zi să descoperi ceva nou și să înveți progresând. Nu trebuie să ne lăsăm influențați de societate și de ceea ce crede lumea că ar trebui să facem. Dedicându-te unei anumite activități s-ar putea să nu-ți mai rămână timp pentru alte materii școlare care s-ar putea sa nu-ți aducă satisfacție și, prin urmare, ar putea apărea descurajări din partea profesorilor, cât și din partea familiei. Încercați să faceți ce vă place vouă cel mai mult și să avansați cât de mult posibil.

Monica Ghimpu: Aș vrea să cred că învățământul din România vrea să încurajeze performanța în orice domeniu, dar deocamdată fiecare elev se descurcă pe cont propriu încercând să-și atingă scopul. Ceea ce e cel mai important e să căpătăm informații, să rămânem cu un pachet de cunoștințe. Majoritatea elevilor doar vânează notele sau trișează pentru a obține o notă. Nu încurajez asta și sper ca această mentalitate, la un moment dat, să se schimbe. Dacă îți găsești înclinația potrivită pentru tine, poți obține rezultate excepționale indiferent de cât de târziu ai început să investești timp în ea sau de cât de nepregătit crezi că ești. Cu speranța că această experiență vă va motiva să nu vă opriți niciodată din a vă căuta adevărata pasiune, o să încheiem aici interviul. Îi mulțumim lui David pentru timpul acordat și îi urăm succes în continuare.

Redactia SDV

Sursa: Revista noastra, seria a III-a, nr. 51-52, ianuarie 2019

Citeste-ne si pe facebook:  sportuldevrancea.ro si Sportuldevrancea Focsani