20 octombrie 1953 –– S-a născut, la Livorno, arbitrul italian Piero Ceccarini, arbitru F.I.F.A. din anul 1988.
21 octombrie 1954 –– S-a născut fotbalistul internaţional român Marcel Răducanu, un maestru al driblingului, mijlocaş ofensiv şi atacant, component al echipei Steaua. A fost fotbalistul român al anului în 1980. În 1979 a fost al treilea fotbalist al anului după Ştefan Sameş şi Costică Ştefănescu. Sub culorile echipei miliare a obţinut două titluri de campion, a cucerit două Cupe ale României, a jucat nouă sezoane consecutive, adunând 229 de prezenţe în Divizia A şi înscriind 94 de goluri. Apoi a părăsit ilegal ţara jucând până la sfârşitul carierei în Germania.
22 octombrie 1952 –– S-a născut fotbalistul internaţional român Mircea Sandu. În prezent este preşedintele Federaţiei Române de Fotbal.
22 octombrie 2005 –– Cu ocazia Cupei UPC la şah, ediţia 2005, de la Focşani, maestrul internaţional şi antrenor emerit Mircea Pavlov a acceptat propunerea lui Mihai Strâmbu de a fi preşedintele de onoare al Clubului Sportiv Olimp Şah Focşani.
23 octombrie 1940 –– S-a născut, la Tres Caracoes, Brazilia, Pele (Edson Arantes do Nascimento), cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. „Perla neagră“, „Regele“, „Dumnezeu al fotbalului“sunt doar câteva din numeroasele supranume pe care ziariştii de sport i le-au atribuit. A jucat la F.C. Santos şi la sfârşitul carierei la Cosmos New York. Cu Pele la timonă, Santos a cunoscut o mare epocă de glorie între anii 1955 şi 1973, când a cucerit de unsprezece ori titlul naţional, de două ori Cupa Libertadores şi de două ori Cupa Intercontinentală. Pele a participat la patru Campionate Mondiale de fotbal, devenind cu naţionala Braziliei de trei ori campion mondial – 1958 în Suedia, 1962 în Chile şi 1970 în Mexic. La primul Campionat Mondial avea doar 17 ani, când în finala cu Suedia a înscris două goluri.
La Pele nu prea se poate vorbi despre principalele calităţi, fiindcă foarte greu este să găseşti ce calităţi nu a avut la aceeaşi înălţime. Era la fel de bun şi ca realizator, şi creator. Era bun şi în jocul aerian, şi în cel la semiînălţime, şi la firul ierbii. Avea în aceaşi măsură şi tehnică, şi viteză, şi forţă. Putea să joace şi de unul singur, şi în jocul colectiv. Abilitatea, adaptabilitatea, agilitatea, altruismul, anticipaţia, apetenţa (pentru fotbal) – iată doar câteva calităţi prin care nu am epuizat nici măcar prima literă a alfabetului.
La 19 noiembrie 1969 Pele a marcat cel de-al 1000-lea gol din strălucita lui carieră într-un meci Vasco de Gama – F.C.Santos disputat pe stadionul Maracana din Rio de Janeiro. În total avea să înscrie 1282 de goluri în 1363 de meciuri desfăşurate pe parcursul a 21 de ani.
În 1978 i-a fost acordat Premiul Internaţional pentru Pace şi în 1993 a fost introdus în Naţional Soccer Hal Of Fame.
25 octombrie 1925 –– S-a născut, în comuna basarabeană Cairaclia (astăzi în Ucraina), Ioan Chirilă, unul dintre cei mai apreciaţi gazetari sportivi, „patriarhul scriiturii sportive“, cum l-a denumit Ilie Dobre. (m. 21 noiembrie 1999)
25 octombrie 1964 –– S-a născut fotbalistul internaţional olandez Johan de Kock. A debutat în naţionala Olandei într-un meci cu Turcia în 1993.
25 octombrie 1977 –– S-a născut fotbalistul internaţional român Mihai Tararache.
25 octombrie 1978 –– S-a desfăşurat primul meci de şah prin satelit între şase şahişti din Belgrad şi şase şahişti din Philadelphia.
26 octombrie 1953 –– S-a născut şahistul Ioan Biriescu, maestru internaţional.
26 octombrie 1964 –– S-a născut canotoarea de renume mondial Elisabeta Lipă, componentă a echipei Dinamo Bucureşti.
La 19 ani a debutat la Olimpiada de la Los Angeles din 1984 unde a obţinut medalia d aur. A participat la şase olimpiade, competiţia ei favorită, la care a obţinut cinci medalii de aur (1984, 1992, 1996, 2000, 2004), două medalii de argint (1988 şi 1992) şi o medalie de bronz (1988), fiind unanim apreciată ca cea mai titrată canotoare din istoria Jocurilor Olimpice.
La Campionatele Mondiale a obţinut un titlu de campioană mondială în 1989, opt titluri de vicecampioană mondială în 1985, 1986,1987,1989,1991,1994 şi 1996, trei locuri trei în 1982, 1983 şi 1994.
În anul 2000 a fost declarată cea mai bună canotoare din lume de către Federaţia Internaţională de Canotaj. A fost distinsă cu Medalia „Thomas Keller“ (Oscarul canotajului), cea mai înaltă distincţie în canotaj ce este acordată de Federaţia Internaţională de Canoaj în interval de cinci ani de la retragerea unui sportiv răsplătind o carieră excepţională cât şi sportivitatea în competiţii.
Pe plan intern a avut o longevitate în vârful piramidei greu de atins în orice sport. Reprenzentanta echipei Dinamo Bucureşti a reuşit să devină campioană naţională de 25 de ori. A primit titlul de maestră emerită a sportului. În prezent Elisabeta Lipă este vicepreşedintă a Federaţiei Române de Canotaj.
La 1 decembrie 2004, ca urmare a faimei şi gloriei aduse clubului Dinamo, comisarul şef de poliţie Elisabeta Lipă din Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost înaintată la gradul profesinal de chestor de poliţie (echivalent cu cel de general).
26 octombrie 1968 –– S-a născut fotbalistul internaţional croat Robert Jarni. A jucat la Haiduc Split, Bari, Torino, Juventus.
26 octombrie 1975 –– S-a născut fotbalistul internaţional român Laurenţiu Dumitru Roşu.
26 octombrie – 11 noiembrie 1978 –– A avut loc la Buenos Aires cea de-a 23-a Olimpiadă de şah, competiţie cîştigată, la masculin, de echipa Ungariei, o mare surpriză având în vedere că din 1952 până atunci echipa fostei U.R.S.S. câştigase invariabil toate olimpiadele fiind şi la această olimpiadă favorită. Pe locul al doilea a terminat U.R.S.S. Echipa noastră s-a clasat pe locurile 5-6, la egalitate cu Israelul, realizând una dintre cele mai bune prestaţii din istoria olimpiadelor. De remarcat prestaţia lui Florin Gheorghiu la masa 1 (masa liderilor de echipă), unde din cele 14 partide nu a pierdut niciuna, realizând 9,5 puncte.
La feminin, pe primele două locuri, rolurile s-au inversat, pe primul loc terminând U.R.S.S. iar pe locul al doilea Ungaria. Fetele noastre, care la ediţiile anterioare luaseră medaliile de argint de patru ori, lipsite din păcate de prezenţa antrenorului Mircea Pavlov, n-au reuşit decît clasarea pe locul 10, mult sub posibilităţi şi mult sub locul pe care l-ar fi obţinut sub bagheta magicianului antrenor.
26 octombrie 1979 –– S-a născut fotbalistul internaţional român Cătălin Constantin Munteanu. A fost format, crescut şi lansat spre fotbalul de mare performanţă la Centrul de Juniori şi Copii al clubului Steaua de către fostul internaţional român Teodor Anghelini. A debutat în Divizia A la Steaua, afirmându-se foarte de tânăr. A debutat în achipa naţională a României la 19 noiembrie 1997 într-un meci cu Spania. A plecat încă de tânăr în străinătate iar la întoarcerea în România a ajuns la Dinamo Bucureşti, marea rivală a primei lui iubiri.
26 octombrie 2007 –– A murit Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai buni fotbalişti ai României din toată istoria sa fotbalistică, desemnat cel mai bun fotbalist al anului în 1966, 1967 şi 1971 (n. 26 august 1947). A fost supranumit „Gâscanul“, „Prinţul din Trivale“, „Fachirul“. A jucat la F. C. Argeş, cu care a devenit campion al României şi a participat la mai multe memorabile meciuri în cupele europene, iar la sfârşitul carierei la C.S.Târgovişte. Mai multe detalii despre palmaresul lui Dobrin vom prezenta în „Calendarul sportiv“ al săptămânii ce cuprinde ziua de naştere a „Fachirului“, 26 august.
La moartea sa , Ovidiu Ioaniţoaia scria în Gazeta Sporturilor: „Trăim un moment de imensă tristeţe, de tulburare, pentru că a plecat dintre noi un artist al balonului rotund cum puţini s-au văzut. Practic, Dobrin n-a jucat fotbal. Graţie unui dar dumnezeiesc, el a visat fotbalul şi l-a inventat, l-a îmbogăţit şi l-a înfrăţit, adesea, cu miracolul. De-aia i s-a zis «Fachirul»“.
Celebrul arbitru Nicolae Rainea îşi aminteşte: „Deşi era un talent incredibil, Dobrin, care pur şi simplu vrăjea mingea şi era mai mereu faultat, nu reacţiona niciodată. Mă privea în ochi şi zâmbea mereu, indiferent că dădeam sau nu fault, pentru că el juca fotbal din şi de plăcere. Mi-au dat lacrimile când am auzit că s-a stins... A murit adevăratul rege al fotbalului românesc...“
Ion Cupen în Evenimentul zilei arăta: „Dobrin părea un extraterestru paraşutat de pe o planetă secretă ca să-i fericescă pe pământeni. Juca fotbal c-o dezinvoltură dezarmantă, driblând cu aerul că trage dintr-o nenorocită de ţigară, savurându-i aroma. Apărea pe culoare nepăzite şi pasa, la derută, uitându-se în direcţie opusă, în întâmpinarea unui coechipier ce apărea tot pe un culoar nesupravegheat. Şuta la poartă fără efort aparent, cu voluptatea cu care ar fi înhăţat o halbă de bere de pe tejgheaua unui bar...“
Grigore Cartianu îl încredinţa pe regretatul nostru Prinţ: „La mormântul tău, Dobrine, vor curge fluvii de lacrimi, mai năvalnice chiar şi decât torenţii de rachiu cu care cinsteau fanii piteşteni, de cu seară şi până în zori, arabescurile tale magice. (...) Vor boci înăbuşit suporteri din toate seminţiile pentru că ai fost singurul fotbalist de geniu pe care l-au iubit deopotrivă şi steliştii, şi dinamoviştii, şi rapidiştii“.
Legendele despre Dobrin au circulat încă dinainte de a-şi pune ghetele în cui. Dar foarte rar se vorbeşte că el era şi un pasionat de şah, „piatra de încercare a inteligenţei“, cum l-a denumit Goethe, sportul minţii, arta gândirii, lupta marilor caractere şi a personalităţilor puternice. Principalul partener de duel pe câmpul de luptă al celor 64 de pătrăţele alb/negre a fost talentatul portar Narcis Coman.
Despre nefolosirea lui Dobrin la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic, una din marile nedreptăţi ale sportului românesc, au fost scrise tone de hârtie. Voi spicui doar câteva declaraţii.
Ilie Dobre, în cartea sa „Emeric Dembroschi, eroul de la Guadalajara“, scria: „Întreaga suflare din spaţiul carpato-danubiano-pontic se aştepta ca aici, pe platourile astece, la «El Mundialul» mexican 1970, să triumfe geniul «Gâscanului» (Dobrin). Dar aici , pe gazonul «Monumentalului Jalisco», Gicu nici n-a pus piciorul pe minge!!! O pată care rămâne pe veşnicie pe obrazul fotbalului românesc...“
Vasile Ianul, fundaşul Politehnicii Iaşi, care în clasamentul celor mai buni fotbalişti ai anului 1970 împărţea locul al cincilea cu Nicolae Lupescu, la egalitate de voturi, spunea: „... Dobrin – un tip absolut formidabil. Un triumfător. Un magician ... Dobrin primea mingea şi o trimitea direct spre poartă, cu pase uluitoare şi finalizări incredibile. Dacă te prindea pe picior greşit, erai mâncat. Punea mingea cu mâna, parcă era Michael Jordan! De-asta n-a jucat Dobrin în Mexic! O mare nedreptate care i s-a făcut...“
Îndrăgitul interpret de muzică populară Benone Sinulescu declara indignat: „Ăsta a fost profesorul Angelo Niculescu. Eu – şi, pe lângă mine, sunt foarte mulţi – îi reprişez nedreptatea făcută marelui Dobrin la «El Mundialul» mexican ’70. (...) Eu consider acest gest... o crimă.“
Rică Răducanu îşi vărsa năduful astfel: „Au fost fitile, tăticu’ (…) dac-aş fi avut forţă, i-aş fi strâns fedeleş pe unii care poartă întrega vină faţă de nedreptatea din Mexic şi i-aş fi pus la căratul pepenilor în Piaţa Giuleşti“.
Ion Pârcălab, un alt mare fotbalist al României, releva: „S-a încăpăţânat însă domnul profesor Angelo Niculescu, c-aşa e dânsul (...) Gicu Dobrin era un jucător atât de mare încât nimeni din lume n-ar fi avut voie să-l expedieze în afara terenului de joc. Dac-ar fi evoluat pe teren, Dobrin ar fi jucat poate la fel ca şi marele Pele. Sau poate chiar mai bine. Ca să-l duci până acolo şi să-l ţii în tribună este ceva ce întrece orice închipuire! (...) o mare, o foarte mare nedreptate. Care s-a produs în acea vreme şi care nu s-a comentat aşa cum trebuia...“ De remarcat fairplay-ul celui care a fost cel mai bun fotbalist român al perioadei 1962-1965, detronat în 1966 de... Dobrin.

Rubrică realizată de Anton SOARE