A fost un profesor emerit al liceului Unirea Focsani, Gavrilă Ovidiu ( zis nea Bidu ). Dacă ar fi trăit astăzi ar fi împlinit frumoasa vârstă de 100 de ani.

SPORT SCOLAR UNIRIST DE ACUM 100 DE ANI !

Cine a fost nea Bidu ? Ne povesteste un fost elev al liceului Unirea si fost elev al regretatului profesor, nea Bidu, Ioan Isac:

„Generații de elevi ai liceului ” Unirea ”, fotbaliști și atleți au trecut prin selecția celui mai bun profesor de sport al orașului Focșani din Focsaniul de acum 100 de ani. S-a născut pe 10 martie 1917, a făcut liceul ” Unirea ”, a fost militar pe frontul de est, a fost prizonier, a revenit în oraș, a urmat cursurile facultății de drept, dar pasiunea pentru sport a fost mult mai mare decât aceea de a pleda la bară. A descoperit și șlefuit talente, a modernizat stadionul din bariera Mărășești cu o copertină la tribuna I, cu o pistă de atletism de 8 culoare pe covor de zgură, cu vestiare și grupuri sanitare pentru atleți. Datorită acestui OM deosebit, Vrancea avea un lot de atleți la toate categoriile de vârstă, datorită lui am devenit la rândul nostru , oameni, sfaturile dânsului le țin minte și-acum. Eu, unul, nu am fost un atlet remarcabil, dar antrenamentele, concursurile la care am participat mi-au insuflat dragostea către acest sport complex și complet, m-au determinat să las plimbările din perioada vacanței de vară și să-mi petrec timpul alături de colegii mei de atletism, antrenamentele de atunci mi-au dat o sănătate și o mentalitate de învingător. De câte ori îi mințeam pe ai mei că mă duc la pregătire la matematica și eu îmi ascundeam echipamentul, cuiele și treningul într-un rucksac și ” țuști ” la stadion. Amintiri. Nea Bidu avea obiceiul , vara, ca în încheierea antrenamentelor să alergăm de la stadion până la Garoafa și înapoi, vreo 10 km. Noi, încercam să fentăm distanța impusă și în perioada când se coceau agudele ne cățăram în copaci și mâncam pe săturate, dar nu calculam cât anume stăteam și sub comanda atleților mai mari ( Culai, Nicu Stoleru, ” Berutti ” ) ne întorceam , iar când intram pe stadion alergam ca pe suta de metri, neștiind că nea Bidu pornea cronometrul când ieșeam de pe stadion și-l oprea când intram pe ultima turnantă. Nu mică a fost mirarea noastră când dânsul ne” lăuda ” că pentru distanța de 10 km făcusem record mondial. Reversul medaliei era iarna, pe maidanul de vis-a-vis de liceu, acolo unde era adusă toată zăpada din oraș și ce ierni erau, când cei care ” păcăleam ” încheierea vara, acum eram cei care deschideam pârtia prin zăpada de 2,3 metri. Cea mai frumoasă amintire a fost când eram în anul I la Construcții, profesorul de sport a fost curios să vadă dacă printre studenți erau și unii care au făcut vreo disciplină sportivă și când a ajuns la mine i-am spus că am făcut atletism la Focșani cu domnul profesor...

- Cu nea Bidu, nu-i așa, a zis proful, ulterior am aflat că nea Bidu era prieten foarte bun cu maestrul emerit al sportului, profesorul Nicolae Mărășescu.

Dragostea de atletism ( cea mai veche ramură sportivă ) nu se uită și acum dacă se transmit la aceeași oră un meci de fotbal și o competiție atletică o aleg pe a doua. Închei prin a vă sfătui că pentru a fi sănătos cel mai bun medicament este mișcarea.

În memoria profesorului Gavrilă Ovidiu, OMUL care ne-a învățat să fim oameni.” – Ioan Isac

Redactia SDV

Sursa: facebook