„Şi-n judo avem un rege”, o spun si altii, cu toate ca o stim si noi, vrancenii, foarte bine. El este ADRIAN CROITORU – REGELE JUDOULUI ROMANESC

SDV SUSTINE ACORDAREA TITLULUI DE CETATEAN DE ONOARE AL FOCSANIULUI LUI ADRIAN CROITORU

<< Fotbalul l-a avut pe Hagi, handbalul pe Gaţu, gimnastica pe Nadia, poloul pe Hagiu iar judoul pe Adrian Croitoru, cel supranumit „regele judoului”. Din copil problemă a devenit un maestru al judoului mondial.

Copilăria zbuciumată a unui mare campion

Pe marele campion al judoului românesc, Adrian Croitoru, l-am reîntâlnit …, păşind cu sfială în sala de judo de la LPS Bihorul. Pentru el „Dojo”-ul este sfânt fiind locul care i-a schimbat viaţa. S-a aşezat într-un colţişor al sălii şi a urmărit atent antrenamentul care se desfăşura în sala orădeană. Aşa este el, modest, caracteristică specifică marilor campioni. Echilibrat, cu un bun simţ specific acestei pături de mari campioni, nu ţi-l poţi închipui pe Adrian ca fiind un copil „al naibii de rău”. Şi totuşi, aşa a fost. Născut la Botoşani, Adrian a copilărit la Focşani pentru că nu a apucat să-şi cunoască tatăl care a murit de tânăr. „Mama s-a trezit singură, cu doi băieţi. Ea muncea de dimineaţa până după-amiaza, la ora 5. Până să ajungă acasă mai trecea ceva timp iar când ajungea primea imediat raportul de la vecini, cu ultimele noastre năzdrăvănii”, povesteşte Adrian… Într-o zi însă viaţa avea să-i fie schimbată decisiv. Un antrenor de judo a intrat în clasa lui Adrian pentru a face selecţie. Se numea Gavrilă Dondaş. Incredibil, însă, Adrian nu a fost printre cei selectaţi. S-a dus la învăţătoare şi a rugat-o cu lacrimi în ochi: „Vă rog eu vorbiţi cu domnul profesor de judo să mă primească şi pe mine că şi aşa fac destule prostii”. Interpelat de învăţătoarea lui Adrian, antrenorul Gavrilă Dondaş s-a arătat dispus să-l scoată pe copil din necazuri prin sport. Avea să fie primul antrenor din cariera marelui sportiv.

Din titlul în titlu

Sala lui Dondaş funcţiona la Odobeşti, localitate situată la 10 kilometri de Focşani. Adrian se ţinea scai de antrenamente. Era înzestrat cu viteză de reacţie, imaginaţie şi calităţi motrice de excepţie, specifice unui mare sportiv. Antrenorul şi-a dat seama repede că are de a face cu un talent ieşit din comun care trebuie şlefuit. Dacă la început era privit ca o anexă la antrenamente, în scurt timp, Croitoru a devenit vedeta sălii. Nu a fost an în care sportivul să nu cucerească vreo medalie de campion naţional. Mergea din titlu în titlu. Imediat după 1990 a avut de ales între Steaua şi Dinamo. A ales Dinamo şi nu regretă. Dacă pe plan naţional Adrian a cucerit totul, dar absolut totul, între 1980 şi 2000, pe plan internaţional, perioada de glorie este reflectată între anii 1990 şi 2000. A început cu o medalie de bronz la europene şi a încheiat cu aurul Campionatelor Europene de judo de la Wroclaw, Polonia. „Marele meu regret este că nu a m-am clasat pe podium la niciuna dintre cele trei ediţii de Jocuri Olimpice la care am participat. Am fost furat de două ori la rând la Barcelona şi Atlanta, iar la Sydney am mers accidentat”, a încheiat „regele judoului” care, în 2000, a fost legitimat la Liberty Oradea.

Birmingham, numele succesului

Dacă-l întrebi pe Adrian în ce oraş din lume şi-ar dori să locuiască, ar răspunde pe loc. „Birmingham”. Motivul este simplu. De acest nume se leagă marile performanţe ale marelui judoka. Prima dintre ele a fost realizată în 1993, în oraşul Birmingham din Canada unde Adrian Croitoru avea să devină medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de seniori. A doua mare performanţă în accepţiunea campionului este legată tot de Birmingham, dar de această dată e vorba despre oraşul situat în Anglia unde judoka român avea să cucerească o nouă medalie mondială de bronz.

„Mamă, sportul ăsta nu-i de tine!”

La începutul carierei, Adrian a fost rugat de propria mamă să se lase de sport! Era plin de vânătăi, avea gleznele în ghips, braţele luxate sau câte şi mai câte. Doamna Croitoru nu putea suporta faptul că fiul ei arăta de parcă venea din război în fiecare săptămână. „Mamă, te rog eu din suflet, lasă-te, că sportul acesta nu-i de tine”, i-a spus mama fiului. Degeaba. Lui Adrian i-a intrat în cap că va fi mare campion. Iar când vrei ceva cu adevărat atunci şi poţi. Iar marile performanţe, cupele diplomele şi medaliile sunt la loc de cinste acasă… la mama!

O viaţă de globetrotter

Actualmente, Adrian Croitoru, născut la Botoşani, este angajat al Ministerului de Interne, chiar la Bucureşti, locuieşte în Braşov unde antrenează echipa Dinamo, recunoaşte că, pentru el, acasă înseamnă Focşani şi că cele mai importante fiinţe din viaţa sa locuiesc la Oradea, fiind vorba despre fetiţele sale, Anisia (7 ani) şi Sara (5 ani) care stau cu mama lor, Ioana Croitoru, antrenor secund al echipei de baschet feminin CSM U Oradea.

Adrian Croitoru, carte de vizită:

1988-campion mondial de juniori

1991-medalie de bronz la campionatul european de seniori

1992-vicecampion european de seniori; locul 5 la JO Barcelona

1993-medaliat cu bronz la Campionatul Mondial; locul 5 la europene

1994-medaliat cu bronz la Campionatul Mondial

1995-locul 7 la Campionatul Mondial

1996-locul 5 la JO Atlanta; locul 5 la Campionatul European

1999-locul 3 la Campionatul Mondial

2000-campion european al categoriei 90 kg; participant la JO Sydney

Cinci medalii de aur obţinute la Cupele Mondiale de la Budapesta, Roma, Seul, Varşovia şi Paris.

De 11 ori campion naţional de seniori.

Redactia SDV

Sursa: alexandrumocanu.wordpress.com – Victor Mihalcea

Sursa foto: facebook

N.R. – Am considerat ca un articol neutru, ca acesta scris de Victor Mihalcea inca din 2010, este inca un argument neutru fata de media din judetul nostru, pentru a mai sustine daca mai este cazul ca ADRIAN CROITORU – REGELE JUDOULUI ROMANESC, merita cat mai repede sa-i fie acordat titlul de Cetatean de Onoare al Focsaniului. De altfel cum a si promis domnul primar Cristi Misaila la ultimul turneu international de judo care a avut loc la Focsani in 12 noiembrie 2016.’

De fapt in promisiunea-angajament facuta intra acordarea titlului si lui Lucian Grigoropol, „parintele judoului focsanean si vrancean”. Asa sa fie !