INTERVIU-EVENIMENT CU LUCIAN NICOLA, RUGBYSTUL CARE PE 15 AUGUST, IMPLINESTE 60 DE ANI! SPORTUL DE VRANCEA VA INVITA LA O POVESTE DESPRE O VIATA DEDICATA RUGBYULUI DE VRANCEA.
SA-I URAM IMPREUNA LA MULTI ANI CU SANATATE LUI NICOLA LUCIAN
A fost candva, o echipa de rugby de vis la Focsani. Din ea a facut parte si Lucian Nicola, care luni, 15 august 2016, implineste 60 de ani. Cu aceasta ocazie va prezentam un interviu aniversar si impreuna cu dumneavoastra, sa-i uram La multi ani lui Lucian si generatiei de aur a rugbyului din Vrancea!
SDV – Ca orice poveste, totul incepe cu a fost odata ca niciodata… unde s-a nascut Lucian Nicola acum 60 de ani?
In orasul FOCSANI, in VRANCEA.
SDV – Care au fost jocurile preferate ale copilariei si locurile destinate lor?
Cind eram copil ma jucam ca toti copiii pe strada ori in fata casei, cu copii de pe strada unde am crescut si care se numea 23 August. Ne jucam inpreuna diferite jocuri cum ar fi, steguletele, tenis de picior, etc.
SDV – Sportul a fost o mostenire de familie sau a fost cineva care va indrumat catre sport?
Nu a fost mostenire de familie. M-a indrumat in clasa a IV-a un bun profesor de gimnastica, care se numea, domnul Varzaru, unde am cistigat anumite concursuri pe zona Moldovei si numai.
SDV- Care a fost sportul (sporturile) cu care a inceput Lucian Nicola activitatea sportiva organizata?
Gimnastica, handbal si rugby.
SDV – Cum s-a impacat in copilarie scoala cu sportul? Care au fost profesorii care au inteles si care nu au inteles acest aspect?
In copilarie scoala mergea mina in mina cu sportul. Nu am avut probleme din acest punct de vedere.
SDV – Prietenii si colegii de scoala din copilarie cei mai apropiati lui Lucian Nicola care ar fi?
E o intrebare foarte buna la care o sa raspund cu drag. Dintre prietenii mei cei mai buni ii amintesc pe: la gimnastica in echipa aveam un bun coleg pe nume Ciupic, Juju, Tataia. intr-un cuvint toti eram o familie, familia copilariei…
SDV – Cum a ajuns Lucian Nicola la rugby? A fost cineva care l-a indrumat sau pur si simplu intamplarea?
Mergind la Brasov la scoala de meserii, am vazut la Tractorul Brasov echipa de rugby de juniori I la care m-am inscris si am facut parte un an de zile, iar cind am revenit acasa la Focsani, dupa un timp s-a infiintat echipa de rugby in anul 1979, in luna august si asa a inceput totul, acum 37 de ani !
SDV – Primul antrenor, primii colegi, primele antrenamente …
La Focsani primul antrenor a fost si cred ca nimeni nu i-l va uita, domnul profesor Fagarasanu, cind am fost chemati din sectie unde lucram la clubul intreprinderii care se numea FUPSICH Focsani, unde ne asteptau antrenorul si domnul director Doldor Ion. Cred ca s-au strins in jur de 30 de persoane sa se poata alcatui o echipa, printre care ii numesc pe Istrate Victor, Gica Rusu, Ion Sapunaru, Nicola Lucian, Racila, Braileanu, Dascalu, dupa care pe parcurs s-au alaturat echipei de rugby FUPSICH Focsani jucatori din toata tara cum ar fi Arosculesei, Mihaila, Ciuca, Petrila, Ion Viorel, Luca, Blanco, Duta, Timofte, Raileanu.
La primul antrenament au fost toti cei din fabrica, o parte stiau ceva despre disciplina rugby, o parte erau varza, dar cu timpul s-au triat si lotul a devenit unul omogen si bine pus la punct de profesorul Fagarasanu. Mergeam la servici 4 ore, dupa care ne stringeam la terenul acela in spatele cimitirului, linga calea ferata si dupa care 4 ore antrenamente serioase nu gluma. O ora si jumatate alergare si restul o miuta, dar cu scantei, ca trebuia sa prinzi echipa duminica. Oricum si acum ramin la parerea mea ca o echipa de rugby se bazeaza pe jucatorii din tot lotul pe care il are. Era foarte greu acolo la terenul de langa calea ferata, nu aveam vestiare, nu aveam apa, dusuri, nimic, ne spalam la sticla de apa turnind unul altuia si uite asa am ajuns in divizia A, dar numai noi stim prin ce am trecut. Ca jucator de rugby nu trebuie sa te vaiti, trebuie sa arati, ce stii ce faci, ce conditie fizica ai.
In toti acesti ani care eu am activat la FUPSICH Focsani, am o amintire enorm de frumoasa si de neuitat. Sunt lucruri care pe percurs am sa vi le destainui asa cum ele s-au intimplat, despre care un mare profesor, Sergiu Arfire, a si realizat si scris o carte despre aceasta echipa asa cum a fost cu bune si cu rele, Dumnezeu sa-l odihneasca, ca nu mai e printre noi si se intituleaza - 30 de ani de rugby la Focsani.
Imi aduc aminte de primul cantonament facut la Soveja in iarna anului 1980, unde veneau mai multe echipa din tara si de fotbal si de rugby, de la Focsani dar si Farul Constanta si se faceau jocuri de sareau scantei, dar Focsaniul nu se dadea la o parte.
SDV - Ati pomenit in afara de familia dumneavoastra, ca a mai fost o familie a prietenilor din copilarie. Totusi, familia rugbyului vrancean va ramas la inima. V-am ruga frumos sa caracterizati in cateva cuvinte pe fiecare coleg de echipa in parte pe care i-ati avut la echipa Focsaniului si de ce nu pe antrenori si pe conducatorii clubului.
Din punctul meu de vedere eu am considerat ca toti cei care fac parte din lot i-mi vor fi prieteni, dar nu e chiar asa, ca se stie cind vrei sa joci in echipa singur nu poti si asa. Unii se faceau cumetri intre ei si asa te sapau pe tine, respectiv eu. Si daca il vedeai ce fel arata te speriai. Intr-o conversatie cu domnul Secuianu de la Galati, a mentionat faptul cand la vazut pe stadion a strigat tare: ce cauta aratarea asta aici. Nu dau nume ca nu e frumos, a venit la Focsani, s-a cumetrit cu 2 dintre cei mai vechi jucatori si asa cara vaca la antrenor si eu jucam rezerva, dar cand a disparut Fagarasanu si a venit domnul profesor Fugigi, care era lector la IEFS, eu jucam si el pe tusa, de ii zicea Grigore talonorul de la Farul Constanta: bai Fuxi, nu te uiti ce naspa de om e asta, se intinpla la Soveja, intr-o iarna din anii 1982, dar toate trec si eu nu am bagat de seama ce spun si ce codosesc unii si altii, ca dovada ca si dupa ce s-a lasat de rugby acolo unde a lucrat, tot codos a fost.
SDV - Care erau poreclele colegilor de echipa de atunci, ale antrenorilor, conducatorilor, etc ...?
In rugby se folosesc aceste porecle datorita jocului in sine de exemplu aruncarea in tusa, talonorul care arunca primeste de la demi de mele o porecla ori un cod cum ar fi Arosculesei avea porecla Cobila, Petrila se poreclea Fosila, pe mine m-au poreclit Bencsanu, pe regretatul Ion Viorel l-au poreclit Chisca, dar asta din cauza ca jucatorii erau cunoscuti de catre adversar si poreclele nu le stiau.
Despre antrenori s-a vorbit mai putin cu toate ca la Focsani au venit si antrenori de marca cum ar fi Fagarasanu, Fugigi, Gavris, care avea porecla Gabi mortu, Bebe Manoileanu, profesorul Radulescu, Ene zis magazie.
Conducatorii rugbyiului vrancean erau 3 oameni mari si lati 1: domnul Doldor Ionm director Fupsich, 2: secretarul de partid al intreprinderii si 3: seful sindicatului pe intreprindere, dar nu se bagau peste antrenor, doar coordonau financiar si disciplinar.
SDV - Ce mesaje le-ati trimite la fiecare in parte, la aniversarea de 60 de ani, semnate Lucian Nicola ?
Ginditi-va ca eu ca persoana, ca jucator, nu am gindit vreodata rau despre colegii mei si nu numai, am vrut sa fiu alaturi de ei si pe aceasta cale le transmit tot binele din aceasta lume, ca e o vorba pe acest pamint: suntem trecatori, doar in rai vom fi vesnici, a gindi rau despre o persoana o faci repede, dar dupa o sa iti para rau de fapta facuta despre colegul ori apropiatul de linga tine.
Inca o data le doresc tuturor colegilor de rugby, toti care ma cunosc un calduros La multi ani si bunul dumnezeu sa ii apere de ce mai rau de pe acest pamint, asa sa imi ajute dumnezeu mie.
SDV - Care ar fi cel mai frumos meci jucat pe teren propriu ?
Intr-un campionat de rugby toate meciurile sun remarcabile pentru ca exista acest contact, cum spunem noi jucatorii, carne de tun cu adversarul, pentru ca nu o sa vedeti ca la fotbal, au m-a rupt, doctorul, chelen, adu targa, moare, nu. In rugby exista creier si multa bunavointa care se amplifica cu conditia fizica, de aceea jucatorul de rugby nu se vaita, cad doua gramezi peste el care au 1600 de kg, datorita educatiei stringe din dinti si isi ajuta colegul de joc. O echipa e formata din 15 titulari si pina la 25 rezerve, dar colectivul e format din 25 de jucatori, toti pot fi titulari de joc, pentru ca se depun eforturi foarte mari intr-un meci de 80 de minute.
Imi aduc aminte cu mult drag de un meci jucat la Focsani, cand domnul Fagarasanu era antrenor am jucat in Cupa Romaniei cu Steaua Bucuresti si am cistigat, dar ce “scule” jucau atunci la Steaua: Fuicu, Murariu, Grigore, Cioarec, antrenor regretatul Radu Durbac, unde in secunda doi a chemat staful de la Steaua si a spus cu gura mare ne intilnim la Casa Armatei unde Focsaniul va manca portie dubla ca rasplata ca a invins pe Steaua. Dar echipa din Focsani a invins si in campionat, imi aduc amine am jucat la Recea, cu Baia mare unde am cistigat si la Timisoara unde a jucat demi de mele Dorinel ca titular si am batut Timisoara la ei acasa, iar la Timisoara era antrenor Titi Crapu. La Focsani asa cum eram noi cirpiti ca si conditii si nu prea erau doua rinduri de echipament, doar unul galben si celalalt verde, astea erau conditiile, dar aveam vina in noi ca jucatori, toti aratau intr-un fel de bine claditi si bine educati.
SDV - Care ar fi cea mai frumoasa victorie din deplasare a rugbyului vrancean pe prima scena a tarii?
Ma repet, toate meciurile sunt frumoase intr-un campionat, pentru ca te transformi in carne de tun intr-un cuvint sa inteleaga toata lumea, e contactul cu adversarul direct ori indirect.
Cel mai frumos meci de rugby s-a jucat la Tecuci, pe terenul lor, langa Ocaua lui Cuza si era un meci decisiv pentru a pleca la baraj ca sa putem merge sa jucam in divizia A, arbitra Titi Savarina la centru. A castigat Focsaniul meciul si in minutul 81 spectatorii au intrat pe teren, au luat steagul de la tusa si l-au luat la bete pe arbitrul de centru. Noi am strans hainele si am fugit in gara cu lasonilul si revulsinul pe noi.
Le-a parut rau spectatorilor ca a pierdut Tecuciul si a ramas in divizia B iar noi mergeam sa jucam barajul pentru divizia A.
SDV - Care era relatia jucatori-echipa cu spectatorii si suporterii rugbyului focsanean si vrancean?
Atita timp cit echipa a fost administrata de FUPSICH Focsani, sectia 1, 2 si 3, mergeau dupa noi la stadion la meciuri si acasa si in deplasare ne ajutau, ne impingeau de la spate cum se spune. E un lucru mare sa ai al 16 jucator pe teren. In momentul cind am intrat in divizia A lucrurile au luat o alta turnura. Au fost adusi jucatori cu o experienta mai buna, dar ma repet la Focsani, in divizia A, nu a evoluat nici un jucator international de la nici o echipa.
SDV - Daca am putea da timpul inapoi, ce moment al vietii ati mai vrea sa-l retraiti inca de 1000 de ori cu echipa de rugby?
Aceasta cred ca e cea mai buna intrebare si va rog sa o rumegati si sa o savurati cu mult drag. Colegii mei care mai sunt si o sa o citeasca o sa rida in hohote. In anul 1981, cand era antrenor domnul Gavris (Gabi mortu), am fost invitati in Bulgaria sa jucam cu o echipa in Costinbrod, care era la o distanta de Sofia de circa 400 km, iar noi am fost cazati la Sofia in incinta stadionului olimpic, unde aveau hotel stadion spital, unde pe o tribuna scria cu litere mari: MARICICA PUICA CISTIGATOARE DE OLIMPIADA. Nea Gabi avea un narav, ne scotea din hotel la ora 21.00 seara cu echipamentul pe noi si ne lua la alergat prin parcurile din Sofia. Intr-o echipa de rugby se alearga grupat, gramada separat si biberoanele,troacari separate, numai la rupere de ritm se unesc amindoua.Eu alergam linga Costica Raileanu, Timofte in spatele nostrum. Ne urmareau 2 ciini mari rau. Am luat-o la sanatoasa si acum eram primii, cit de grei eram intrecusem troacari. Am terminat antrenamentul, am plecat dimineata tocmai la Costinbrod, am batut bulgarii acasa la ei si imi aduc aminte ca pe partea mea era un talonor bulgar lucra in politia bulgara. Frate a inebunit in secunda doi, ca de ce au pierdut bulgarii meciul. Dupa o saptamina de stat si jucat in bulgaria am facut banchetul la Costinbrod, a fost o frumusete au venit si bulgari la Focsani si am batut si la noi acasa.
SDV - Regretatul Ion Viorel ar fi vrut sa reinfiinteze o noua echipa de liga I la Focsani. Credeti ca s-ar fi putut ca la Focsani sa se refaca aceasta traditie ?
Eu la aceasta intrebare o sa dau un raspuns ferm fara sa jicnesc pe cineva. Si in momentul cand raspund la aceasta intrebare, ma apuca plinsul da numai si numai pentru numele Ion Viorel, zis Chisca, se pot vorbi multe despre acest fost jucator cu o inima foarte mare. Putina lume a putut patrunde in inima acestui jucator si acela a fost si va ramine domnul Victor Istrate. Dupa ce Chisca a trecut la juniori sa antreneze fara omul VICTOR ISTRATE nu se putea face nimic. Dansul a sponsorizat echipa si Viorel a coordonat-o pana a dus-o pe cele mai mari culmi ale rugbyului romanesc, de aceea meritul il au inpreuna. Daca Viorel traia si daca domnul Istrate mai ajuta financiar acest club de juniori se putea spera la o noua echipa de divizia A.
SDV - Ce a insemnat pentru dumneavoastra in aceasta viata, balonul oval?
Eu am invatat sa tin mingea in mina la Rulmentul Brasov unde am stat doar un an. Primul meci, l-am avut in impotriva lui Locomotiva unde am cunoscut-o personal pe doamna Mariana Lucescu, antrenoare de rugby, dupa care am plecat la Focsani. De aici am plecat militar cand nu implinisem varsta de 19 ani, dupa care m-am casatorit dupa care m-am liberat si a trebuit sa ramin in Focsani, unde spre norocul meu s-a format o noua echipa de rugby la Fupsich Focsani si unde am jucat pina in anul 1988.
SDV - Este rugbyul un sport si in ziua de azi jucat de gentelmeni?
Niciodata nu as putea vorbi despre rugby de rau, e sportul cel mai complex prin felul de a te antrena, iti modeleaza corpul si arati ca un barbat adevarat, dar asta doar prin multa munca si sudoare.
SDV - Ce mesaj le-ati transmite rugbystilor juniori de la LPS Focsani?
Eu, ca fost component al fostei echipe de rugby anii 1980, le doresc sa isi asculte antrenorul, conducatorii de club, sa puna osul la treaba, ca prin multa munca pot sa ajunga acolo sus, unde profesorul lor Ion Viorel a dorit. Si sa nu uite un lucru: sa uite de tigari, de alcool, si daca se poate si de femei, atita timp cit sunt in competitii sportive, ca nu se impaca nici una dintre ele, cu sportul de performanta.
SDV - Domnule Lucian Nicola cum va simtiti in pragul aniversarii a 60 de ani?
Cred ca asta e cea mai grea intrebare. Tatal meu avea o vorba: auzi tu Luciane, ai sa ajungi si tu intr-o zi batrin ca mine. Eu de colo: … mai tata, nu vezi ca sunt tinpuri grele nu o sa mai apuc eu 60 de ani si uite ca tatal meu a avut dreptate. Noi acasa la tata am fost 3 frati, eu cel mai mare, Vasile, mijlociu, care nu mai e printre noi si cel mic Marius care a fost junior foarte bun, juca uvertura, dadea bine cu ambele picioare, tot Fagarasanu l-a descoperit, i se mai zicea si sobolanul.
Cand ajungi la virsta de 60 de ani incepi sa iti pui multe probleme. Cei mai frumosi ani ai mei au fost pana la virsta de 50 de ani si uite asa de 10 ani merg si tot merg pe la doctori. Au aparut mai multe probleme, in primul rind oasele picioarelor de la rugby, am capatat si o hernie de disc si uite cum o duc asa pe picioare ca am luat si in greutate de nu ma pot opera, dar cu ajutorul bunului dumnezeu as vrea sa mai traiesc, ca mai am un copil de insurat, pe Gigel, poate se hotaraste, ca are cam 39 de ani! Fata o am bine, e medic in Manchester in Anglia, am o nepotica de 4 anisori, foarte frumoasa, asta e .
SDV - Ce parere aveti de sportul romanesc de astazi si de comportarea sportivilor romani la JO de la Rio?
La aceasta disciplina olimpica sa introdus si rugby in 7 fete. Ce parere poti avea cind au fost trimisi acolo cu echipamente contrafacute. Cum poti sa faci performanta fara sa nu se investeasca in nici un sportiv: suplimentele lipsesc, nutritia e foarte slaba si mai crunt este ca COR e condus de un asa zis sportiv de performanta de rugby. Cand i s-a luat interviu a inceput sa rada. Pai asta e seriozitate ?
SDV - Daca un pestisor de aur v-ar indeplini trei dorinte la implinirea a 60 de ani, care ar fi acestea?
MULTA SANATATE, asta mi-as dori .
SDV - Exista sanse ca cineva din familie sa continue traditia cu rugbyul ?
Din pacate in ultimul interviu care mi l-ati luat, m-am cam pripit si m-am si grabit. Acest nepot de la fratele meu m-a inselat. S-a combinat in liceul acela sportiv cu fel de fel de adunaturi si a trebuit sa i-l scoatem de la scoala sportiva si sa stea acasa la tara sa invete. Daca nu a inteles ce inseamna liceul sportiv-sectia rugby. Copii din ziua de astazi creeaza multe probleme parintilor.
SDV - La final in loc de eseu, va uram La multi ani sanatosi si petrecere frumoasa pe 15 august!
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro
P. S. – Lucian Nicola, generatia de aur a rugbyului din Vrancea si Sportul de Vrancea va invita sambata dimineata pe 27 august 2016, la stadionul Tineretului din Focsani, la Memorialul Ion Viorel la rugby, turneu organizat de LPS Focsani si sustinut de Rovinex Focsani.
