BUZATELU SI PATRASCU, PROFESORI LA COLEGIUL NATIONAL UNIREA SI OPERATORUL VIDEO-TV EMIL GROSU AU BIFAT O PREMIERA IN ALPINISMUL VRANCEAN, ASCENSIUNEA SFANTULUI MUNTE ATHOS

O PERFORMANTA DEMNA DE URMAT …

Muntele Athos, numit și Muntele Sfânt, este centrul ortodoxiei monastice, un loc izolat locuit numai de cãlugãri și complet dedicate credinței. Este situat pe unul dintre cele trei brațe ale peninsulei Halkidiki, din nordul Greciei (provincia Macedonia). Are o lungime de 60 km și o lãțime ce variazã între 8 și 12 km, aria totalã fiind de 360 km pãtrați. Aici s-au ridicat 20 de mânãstiri ortodoxe, 12 schituri și alte forme de conviețuire monasticã în care trãiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocși. Regiunea este autonomã din punct de vedere administrativ, alcãtuind un stat monastic cu capitala la Karyes.

Punctul de plecare spre Muntele Athos este o micã stațiune-port la marea Egee, Ouranopolis, aflatã la aproximativ 140 km est de Tesalonic. Singurul mod de acces în Athos este pe mare prin curse de ferryboat.

Cãlugãrii sau monahii (de la grecescul monahos care înseamnã „singur“) au început sã formeze mânãstiri, în deșertul egiptean, în secolul al IV-lea. Practica s-a rãspândit în Orientul Mijlociu și în Europa, iar în secolul al IX-lea existau deja pustnici pe Muntele Athos. Întregul spațiu de aici – marea Egee cu valurile înspumate, pãdurile de nepãtruns, silueta de 2.033 de metri a Muntelui Athon înzãpezit – este însãși esența izolãrii.

Cãlugãrii athoniți, indiferent de naționalitatea lor, viețuiesc dincolo de timpul nostru, dupã canoane și pravile seculare. Cu bãrbile lor mari și veșmintele negre, simbolizând renunțarea la lume, cãlugãrii par sã alcãtuiascã o frescã bizantinã, o frãție atemporalã bazatã pe ritual, simplitate extremã și rugãciune continuã. Calendarul dupã care se organizeazã muntele Athos și se rânduiesc sãrbãtorile este cel iulian aflat cu 13 zile în urma celui Gregorian iar toate ceasurile pe care le-am întâlnit indicau ora bizantinã. Acest fapt se datoreazã necesitãților de slujire specifice muntelui Athos. Potrivit acestora, ziua liturgicã nu începe cu miezul nopții sau cu dimineața, ca în mãsurarea obișnuitã a timpului, ci cu seara. Ziua liturgicã reprezintã astfel intervalul de timp dintre douã seri consecutive. Ora bizantinã este stabilitã în funcție de apusul soarelui, socotit ora 24. Așa cum ne mãrturiseau și pãrinții întâlniți în mânãstiri, ora bizantinã leagã ritmul liturgic al slujbelor de ritmul cosmic. De aceea, în Muntele Athos, programul liturgic este unul special, respectat deopotrivã de cãlugãri și de pelerini.

Prezența româneascã este una însemnatã în muntele Athos, totodatã și o dovadã a enormei contribuții la realizarea acestui centru de spiritualitate ortodoxã. De-a lungul timpului, numeroși domnitori români au înzestrat mânãstirile athonite cu danii, obiecte de cult, veșminte și cãrți. Practic, de-a lungul a cinci secole, contribuția româneascã totalã în complexul monastic Athos este prima ca mãrime, depãșind de departe oricare alta, chiar dacã originile poporului român sunt latine. Cu toate acestea românii, spre deosebire de celelalte popoare ortodoxe, nu au o mânãstire proprie în Athos. Schitul românesc Sfântul Ioan Botezãtorul (în grecește Prodromu) aparține de mãnãstirea greacã a Marii Lavre. Situat într-un loc izolat în extremitatea sudicã a peninsulei, este locuit de 25 de cãlugãri ce respectã cu strictețe principiile vieții monastice ortodoxe. O altã așezare româneascã este Schitul Lacu, situat la 3-4 ore distanțã de mers pe jos de la mãnãstirea Sf. Pavel, de care aparține. Astãzi este format din 8 chilii și este locuit de 39 de cãlugãri români.

Accesul pe Muntele Athos este absolut interzis femeilor, iar accesul bãrbaților este și el foarte restrictiv, numãrul vizitatorilor admiși fiind limitat, solicitându-se un permis special de intrare (diamonitirio), obținut în prealabil.

Conform tradiției Athonite, Fecioara Maria a pãșit pe acest Munte în timpul cãlãtoriei sale împreunã cu Sf. Ioan, de la Iaffa spre Cipru, pentru a-l vizita pe Lazãr. Din cauza vremii rele, au fost nevoiți sã ancoreze lângã portul din Klement, aproape de actuala mânãstire Iviron. Încântatã de frumusețea muntelui, l-a binecuvantat și a cerut fiului sãu Iisus Hristos ca muntele acesta sã fie grãdina ei. Se spune cã atunci s-a auzit o voce din cer: „Fie ca aceasta sã fie moștenirea și grãdina ta, un paradis al salvãrii pentru cei care cautã sã fie salvați.” De atunci, muntele a fost considerat grãdina Maicii Domnului și a fost interzis accesul oricãrei alte femei.

Loc ales de Dumnezeu și Grădină a Maicii Domnului, martor și moștenitor al strălucitei culturi bizantine, Sf Munte Athos este tezaurul cel mai de preț al Sfintei Ortodoxii, tăria, lauda și mândria ei. Alături de Țara Sfântă, Athosul, alcătuiește împreună cu Sinaiul și Taborul, triada munților descoperirilor dumnezeiești. Sinaiul este simbolul Vechiului Testament, Taborul este simbol al Noului Testament, iar Athosul este arvună a veacului celui viitor.

Redactia SDV