Naţionala de fotbal tineret a României a copiat la indigo, în meciul cu Irlanda, jalnica prestaţie a naţionalei mari din jocul cu Letonia. Până şi scorul a fost identic. Diferenţa a fost dată de calitatea golurilor înscrise de adversari. În timp ce balticii au marcat din şuturi imparabile, insularii au trimis mingea în poarta României după gafe de povestit copiilor comise de vitejii apărători din faţa lui Tătăruşanu. Cu 0-3 de la Iaşi, s-a ales praful de munca şi de speranţele unei generaţii de tineri fotbalişti care, înaintea meciului de marţi seara, visau frumos. Odată cu ei, şi iubitorii fotbalului din România care aşteptau un semn că dacă n-o fi să fie cu alde Mutu, Chivu, Contra şi Rădoi o fi peste doi, trei ani cu Ropotan, Keşeru, Stancu, Ochiroşii ori Torje. Dacă este să judecăm cinstit, locul real pe care îl merita naţionala mică a României în grupa sa de calificare era tocmai cel pe care a ajuns la finalul întrecerii. Putea fi, însă şi primul loc după ce norocul le-a surâs de mai multe ori jucătorilor antrenaţi de Emil Săndoi. Au avut noroc şi în Franţa şi în Irlanda în meciurile jucate în deplasare. Acasă nu mai era nevoie de noroc, ci de minte. Şi de încrederea că reprezintă mai mult decât adversarii pe care îi bătuseră pe terenul lor. Ştiau la ce să se aştepte de la ei, îi cunoşteau. Probabil, însă că îşi cunoşteau şi slăbiciunile şi de ele s-au temut atât de mult încât au făcut aşa încât să le vadă şi irlandezii care le-au speculat la sânge. În consecinţă, Irlanda va merge la barajul pentru calificarea la turneul final al Campionatului European. La baraj va merge şi Franţa, a doua clasată, pentru că îndeplineşte condiţiile necesare. Poate că nici una dintre cele două nu va ajunge la turneul final. Însă şi-au atins obiectivul de a trece de grupă, ceea ce România nu a reuşit. Este o ratare ce apare supărătoare prin raportare la ceea ce aceşti tineri, până la urmă talentaţi şi muncitori, puteau să obţină ca rezultat. Apare ca supărătoare şi în contextul generat de înfrângerea descalificantă suferită sâmbăta trecută de naţionala mare. Până la urmă a fost singura întâlnire pierdută de această echipă după 19 disputate. Da, dar era cea mai importantă, pentru că după ea nu mai e nimic. S-a ales praful.
Petrică BUTUC