„SUNT MÂNDRU CĂ AM DEVENIT VRÂNCEAN!”

Arta de a conduce, managementul, nu are vârstă de selecţie. A fi tânăr , este chiar un atu. În cazul lui Mihai Petruţ, acest aspect a învins. Poate puţini se aşteptau să ajungă până aici, dar ecuaţia vieţii, câteodată, este demonstrată fără necunoscuta vârstă. Am folosit la un moment dat dialogul cu tonalitate înaltă, caracteristic sportului bărbătesc, dar amândoi am realizat că, fiecare ştie ce are de făcut. Simţul nu m-a înşelat şi am ajuns la concluzia finală. Ipoteza a fost demonstrată. Liceul cu Program Sportiv Focşani se află pe drumul cel bun. Sigur, mai este mult de muncă.

Mihai Petruţ s-a născut pe 7 mai 1976 la Bacău, în zodia Taur. Familia Petruţ, Angelica şi Ion, părinţi şi fratele Georgian sunt persoanele dragi de acasă. A făcut clasele I – IV la Şcoala nr. 16 din Bacău, având-o ca învăţătoare pe Elena Floareş. Clasele V – VIII le-a continuat la aceeaşi şcoală, având-o ca dirigintă pe Iulia Elefterescu şi profesor de educaţie fizică şi sport pe Victor Curelaru. Liceul l-a făcut l-a „Anghel Saligny” din Bacău, profil desen tehnic, având-o ca dirigintă pe Iulia Negură şi profesor de educaţie fizică şi sport pe Aurel Dascălu. Studiile superioare le-a continuat în Bacău, la Universitatea George Bacovia, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, specializarea baschet.

Este căsătorit cu Ramona şi are un băieţel, Ştefan, de un anişor şi ceva pe care îl iubeşte foarte mult.

Unde şi cum a copilărit Mihai Petruţ?

Sincer să fiu am copilărit mai mult pe „drumuri”. De la 3 ani tata care era antrenor de baschet m-a luat cu el peste tot, deplasări, cantonamente, turnee. Pot spune că am avut o copilărie frumoasă, trăind de mic printre sportivi.

Ai avut norocul ca în clasele I – IV să faci sportul sau făceai aritmetica, lucrul manual sau altceva?

Am făcut şi ore de educaţie fizică, dar parcă atunci copii se jucau mai mult decât astăzi , în afara orelor mă refer. Nu existau pe atunci calculatoare, internet şi ţin minte că toate cartierele erau pline de copii care făceau mişcare.

Care din jocurile copilăriei te-au captivat, te-au marcat?

Îmi vin în minte mai multe jocuri, dar lucrul cel mai important era că toţi copii făceau mişcare, cu toţii ne jucam şi de aceea erau mai sănătoşi copii atunci. Acum din cauza lipsei de mişcare şi a alimentaţiei dezordonate majoritatea copiilor au probleme de greutate.

Care şi cum erau spaţiile de joacă când erai mic?

Nu trebuia să fie neapărat un spaţiu amenajat pentru joacă, profitam de orice bucată de pământ liberă pentru a organiza un joc. De obicei ne jucam în faţa blocului sau pe un teren de fotbal sau baschet din curtea şcolii, care era aproape.

Primul sport practicat? Ce a urmat?

Nu am făcut sport de mare performanţă, am jucat baschet până la nivelul juniorilor III, perioadă în care mă descurcam destul de bine, dar neavând o talie corespunzătoare jocului de baschet am renunţat să mai joc pierzând teren în faţa colegilor mei care erau mai înalţi. Mi-a plăcut foarte mult sportul în general şi am făcut câte puţin din fiecare, înot, karting, mai târziu în facultate mi-a plăcut foarte mult schiul şi badmintonul.

Când te-ai apropiat de baschet?

Aşa cum spuneam mai înainte de mic am fost alături de baschet prin tatăl meu care pot spune că mi-a injectat acest „microb”. Pe atunci nivelul competiţiilor era mult mai ridicat decât acum, toţi copiii încercau să facă un anumit sport, nu erau prea multe tentaţii iar cei care făceau sport aveau condiţii care nu le aveau acasă. De aceea spun că era o plăcere să faci sport, să fii în lumea sportului.

Ai avut profesori de educaţie fizică şi sport în gimnaziu care te-au atras către sport ( şi baschet)?

Cele menţionate mai sus sunt motivele pentru care am fost atras de sport.

Mai ţii minte orele de educaţie fizică şi sport din şcoală?

Da. Am avut profesori foarte buni atât în gimnaziu cât şi în liceu şi orele de educaţie fizică le aşteptam cu mare plăcere. Cred eu că este foarte important cum îşi atrage fiecare profesor elevii şi cum face ca ora să fie cât mai plăcută.

Bacăul este ( era) renumit pentru şcoala de fotbal? Cum te-ai apropiat de baschet?

Bacăul era un punct important pe harta sportului românesc în general nu numai prin fotbal. Dacă ţineţi minte handbalul feminin se bătea pentru supremaţie cu actualul OLTCHIM, chiar s-a câştigat Cupa Europeană la Bacău. Ţin minte că nu lipseam la nici un meci al echipei ŞTIINŢA şi se juca cu casa închisă şi mai erau câteva mii de spectatori afară care urmăreau meciurile pe un ecran în afara sălii. De fapt eram nelipsit la toate meciurile indiferent că era handbal, volei sau fotbal. Ca să vorbim şi de baschetul băcăuan să ştiţi că era tradiţie şi la acest sport în Bacău. La băieţi era echipa armatei unde au jucat de-a lungul anilor mulţi jucători din toată ţara care mai târziu au ajuns antrenori importanţi de baschet la noi în ţară. La fete tata a avut o generaţie de fete pe care le-a luat de la 10 ani şi a mers cu ele până la divizia A. Aşadar Bacăul a avut un an echipă de divizia A în condiţiile în care la acea vreme se promova foarte greu.

Mai ţii minte primul antrenor, primele antrenamente, primii colegi?

Sigur, chiar în luna ianuarie când am fost în cantonament la Bacău am jucat un meci amical împotriva primului meu antrenor care acum este profesor la Colegiul „Gheorghe Vrânceanu”. A fost un sentiment foarte plăcut pentru amândoi.

Baschetul este un sport foarte îndrăgit printre liceeni. Ai avut ocazia ca elev să participi la campionatele şcolare?

Da. Am jucat în campionatul liceelor care era chiar puternic în acea perioadă în Bacău, se juca cu jucatori legitimaţi, dar la liceul unde eram eu nu aveam prea mulţi colegi de la echipa C.S.S.- lui.

Ai făcut parte din categoria jucătorilor de baschet cu o talie mică! Care sunt avantajele şi dezavantajele acestui aspect?

Jucătorii de baschet cu talie mică trebuie să suplinească acest lucru cu calităţi cu totul deosebite ca să facă faţă în baschetul de înaltă performanţă. Jucătorii scunzi care au ajuns jucători mari sunt excepţii.

Care sunt echipele la care ai jucat?

Am jucat la C.S.S. Bacău până la nivelul J3, atâta timp cât am fost în primii 5, apoi din cauza taliei nu mai prindeam echipa şi atunci am decis să renunţ.

De ce inelul de baschet este la 3,05 şi nu la altă înălţime?

Grea întrebare, nu m-am gândit niciodată la acest lucru.

Cariera profesională ţi-ai format-o la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Bacău. Ce profesori ţi-au îndrumat paşii pe băncile facultăţii?

În special doamna Ghenade Maria, care a fost şi îndrumătoarea tatălui meu. Am avut de învăţat de la fiecare profesor câte ceva dar am respect deosebit pentru doamna Ghenade de la care am învăţat foarte mult.

Ai avut un idol ca jucător?

Mi-au plăcut mai mulţi jucători pentru că am văzut foarte mulţi jucători. Am văzut mii de meciuri de baschet la toate nivelurile şi astfel am întâlnit foarte mulţi jucători valoroşi. Baschetul este un joc foarte spectaculos iar un jucător care realizează ceva frumos pe teren place oricui nu numai unui spectator avizat de baschet.

Cariera de antrenor când a început?

În urmă cu 10 ani. Dar dacă mai adaug anii în care am fost tot timpul alături de tatăl meu ar însemna o experienţă mai bogată.

Ai un model ca antrenor?

Fiecare antrenor are ceva aparte şi de la toţi antrenorii cu care am lucrat sau cu care am intrat în contact am furat ceva, cel mai mult de la tata apoi de la domnul Petrişor Mircea, mi-a mai plăcut modul de lucru al fostului meu coleg de la Echipa Naţională -Nini Florin, dar cel care mi-a lăsat o impresie deosebită, în ciuda răutăţilor care se spun despre el, este bunul meu prieten Dragan Petricevic, al cărui secund am fost la echipa naţională de tineret anul trecut. Este un antrenor care îmi place din toate punctele de vedere, de la care am învăţat şi învăţ foarte mult pentru că vorbim foarte des la telefon şi îi cer un sfat de câte ori simt nevoia.

Cum ai ajuns în Vrancea?

În primul rând vreau să spun că nu credeam ca voi pleca vreodată din Bacău. Mă simţeam foarte bine , aveam prieteni, familia, antrenam prima mea generaţie de copii cu care deja după un an aveam rezultate, mă calificasem la turneul final de J3 şi avem 2 sportivi în atenţia echipei naţionale. A venit însa într-o zi la un meci CSS Bacău - CSS Focşani, domnul Adrian Buzdrug care era aproape de echipa din Focşani la toate deplasările şi mi-a propus să vin la Focşani să lucrez împreună cu Mircea Petrişor. Am crezut că a fost doar o discuţie amicală şi nu am dat mare importanţă la început dar venind cu echipa la meciul retur de la Focşani m-a abordat din nou mult mai convingător arătându-mi condiţii de lucru superioare celor de la Bacău , sfătuindu-mă să iau cu mine şi cei mai reprezentativi jucători ai mei. După mai multe discuţii m-a convins să fac acest pas şi am hotărât să vin detaşat pe o perioadă de 1 an. Am lucrat foarte bine cu Mircea Petrişor lucru care ne-a adus încă din primul an rezultate calificându-ne la turneul final de J1, o premieră pentru oraşul Focşani. Am obţinut în acel an locul 6 pe ţară la egalitate cu locul 3 dar despărţiţi de coşaveraj. Următorii doi ani au fost cu totul speciali jucând de fiecare dată finala la J1 pierzând doar 3 meciuri în toată această perioadă. Acest lucru m-a determinat să rămân în Focşani.

Ce părere ai despre colegul Mircea Petrişor?

Pe domnul Mircea Petrişor îl cunosc de când eram copil, el antrenând la vremea respectivă echipa feminină din Focşani era prieten foarte bun cu tata care antrena echipa feminina din Bacău . Se întâlneau foarte des la competiţii şi chiar făceau cantonamente împreună. Îmi amintesc chiar că dormeam cu tata când avea meci la Focşani acasă la domnul Petrişor. Am tot respectul pentru colegul meu pe care îl apreciez foarte mult atât ca om cât şi ca profesionist.

Cum ai defini ( povesti) formarea primului club de baschet privat din Vrancea, CS Olimp Focşani?

Orice club nou înfiinţat este un câştig pentru toată lumea: antrenori, sportivi, părinţi, oameni de sport. Formarea acestui club va reprezenta ceva atâta timp cât va avea o organizare bună, mulţi copii legitimaţi şi nu numai şi un buget sigur pe care să se poată conta în vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţii clubului.

Care este părerea dumneavoastră despre potenţialul juvenil al baschetului din Vrancea?

Din păcate zona Vrancei este recunoscută ca o zona în care trăiesc şi se nasc oameni cu talie relativ mică. Nu ne rămâne decât să strângem tot ce are judeţul mai bun , adică mai înalt şi să completăm cu câţiva jucători de talie din alte judeţe şi astfel eu cred că se poate face performanţă înaltă în baschet în continuare la Focşani.

Crezi în destin?

Da.

Crezi că poate să se împlinească visul? Poate avea Focşaniul o echipă mare în Liga Naţională?

Acest lucru nu a reprezentat o prioritate pentru noi cei care lucrăm în baschet aici. Obiectivul nostru este să reprezentăm cât mai bine judeţul la nivel de copii şi juniori, să promovăm cât mai mulţi sportivi la loturile naţionale şi dacă va fi vreodată posibil să tindem la o promovare în prima ligă să o facem cu sportivi în marea lor majoritate crescuţi de noi.

Care sunt persoanele care au schimbat total istoria baschetului în Vrancea?

Nu cunosc toata istoria baschetului vrâncean, dar cred că o contribuţie importantă a avut-o domnul Mircea Petrişor şi toţi cei care au fost alături de acest sport în toţi aceşti ani, mă refer aici la sponsori şi oficialităţi locale.

Eşti mândru că eşti vrâncean?

Sunt mândru că am devenit vrâncean.

Cum ai găsit atmosfera la Liceul cu Program Sportiv?

În general oamenii care lucrează în sport sunt un pic altfel decât ceilalţi. Atmosfera şi colegii de la LPS au contribuit decisiv în hotărârea mea de a mă stabili la Focşani.

Ai ajuns director al Liceului cu Program Sportiv la o vârstă destul de mică!

Consider că vârsta este principalul meu atu şi cred eu că mai mulţi tineri, sprijiniţi şi consiliaţi de cei cu o experienţă mai mare, pot ocupa cu succes funcţii importante în diferite domenii.

Cum vede managerul Mihai Petruţ acum Liceul cu Program Sportiv?

Îl văd ca pe un liceu în continuă dezvoltare, cu cadre foarte bine pregătite, un liceu care a reprezentat şi va reprezenta mereu o rampă de lansare atât spre marea performanţă sportivă, pentru cei cu calităţi deosebite, cât şi o rampă de lansare spre alte domenii, cunoscut fiind faptul că sportul dezvoltă numeroase calităţi.

Care este oferta educaţională a LPS – ului şi a CSS –ului Focşani şi care sunt profesorii antrenori?

Aici este mult de spus. O să publicăm oferta noastră în scurt timp dar până atunci pentru cei interesaţi să afle mai multe despre unitatea noastră pot accesa site-ul liceului www.lpsfocsani.ro.

2007 a fost un an care a schimbat cursul istorie LPS –ului, v-aţi mutat în „casă nouă”!

Un eveniment mult aşteptat de noi toţi cei care ne desfăşurăm activitatea aici, care a schimbat radical condiţiile de „viaţ㔠atât pentru profesori cât şi pentru elevi. Pe această cale mulţumesc în numele tuturor colegilor şi elevilor unităţii noastre celor care s-au gândit la noi şi anume Primăriei municipiului Focşani şi ISJ Vrancea.

Sportul de Vrancea a făcut un demers la nivel judeţean pentru acordarea titlului de cetăţean de onoare lui Alin Moldoveanu. Care este părerea ta?

Este un lucru normal care trebuie să se întâmple cu toţi sportivii reprezentativi ai judeţului, sportul fiind cel mai bun ambasador peste tot în lume.

Ce părere ai despre primul şi singurul ziar 100% de sport din Vrancea, Sportul de Vrancea?

Este un lucru deosebit mai ales că nu am văzut în multe judeţe astfel de ziare 100% de sport. Este bine în primul rând pentru sportivi care se regăsesc cu mândrie în paginile acestui ziar. Ce îmi doresc este ca acest ziar să promoveze toate sporturile aşa cum am constatat că a făcut până acum.

Acum se poate citi şi on-line pe www.sportuldevrancea.ro!

Trăim într-o lume dependentă tot mai mult de calculator şi internet şi această decizie a dumneavoastră este una normală.

Liceul cu Program Sportiv a fost printre primii abonaţi ai Sportului de Vrancea, drept pentru care vă mulţumim încă odată pentru încrederea acordată! Te rugăm în final să transmiţi un mesaj tuturor cititorilor Sportului de Vrancea!

Le doresc tuturor multă sănătate, să populeze cât mai mult sălile şi terenurile de sport la competiţiile echipelor reprezentative menţionând că toţi sportivii judeţului nostru se pregătesc să ofere unor săli şi stadioane pline un spectacol de calitate.

viorel.paizan@sportuldevrancea.ro