POVESTEA LUI MITA DE LA MARASESTI FACE PARTE DIN SERIA POVESTILOR ADEVARATE ALE SPORTULUI DIN VRANCEA. MITA A INTRAT IN GALERIA LOR, IMPREUNA CU ANTRENORII SI COLEGII LUI

PE AICI NU SE TRECE…FARA SA-L CUNOSTI PE MITA…

Miţă, un adevărat sportiv, care respectă fotbalul, colegii, antrenorii, adversarii, arbitrii, etc, un fotbalist cu calităţi deosebite, pe numele lui adevărat Strat Mihai, născut în anul 2000. A venit pentru prima oară la asociaţia sportivă Fan Club Steaua Mărăşeşti în vara anului 2008, pe stadionul oraşului Mărăşeşti, singur şi privea  cum alţi copii mai mari ca el cu doi ani făceau antrenamente, privea şi nu avea curajul să spună că ar vrea şi el să se antreneze. Pe la jumătatea antrenamentului, antrenorul Mihalcea Cătălin s-a îndreptat către el şi l-a întrebat dacă vrea să joace şi el fotbal. El, cu o voce tremurândă şi roşu ca un rac, a zis că ar vrea dar nu ştie dacă ar face faţă, copiii din echipă fiind mai mari decât el. Antrenorul a oprit jocul, a luat un tricou şi l-a aruncat către el, spunându-i : „ Ia să vedem dacă te decsurci!” . Miţă nu a ezitat, a luat tricoul şi a început să joace.  „ Am rămas plăcut impresionat de prima oară când l-am văzut. Avea tehnică şi un şut puternic, deşi era mic şi când ajungea la poartă nu se pierdea cu firea şi dribla portarul mai mare cu un cap decât el. Din acel moment a fost nelipsit de la antrenamente şi a început să fie respectat de colegi, deşi nu are o fire impulsivă. A reuşit prin devotamentul lui în joc şi seriozitate să primească din partea colegilor titlul de căpitan de echipă.” ( Mihalcea Cătălin). Miţă, căpitanul, incontestabil numărul 10 din echipă, dă dovadă în continuare de acelaşi devotament pe care l-a arătat din prima zi de antrenament şi de aceea antrenorii Mihalcea Cătălin şi Sardaru Constantin sunt mândri de el. De asemeni, a impresionat prin jocul său şi pe copiii şi antrenorii de la celelalte echipe din judeţ şi nu numai. La fiecare meci în care se întâlneau, adversarii întrebau întotdeauna dacă a venit şi Miţă. A reuşit ca prin atitudinea şi talentul lui să inspire teamă dar şi respect şi din partea adversarilor.

„ Aş aminti două momente memorabile din cei şase ani de fotbal ai lui Miţă” spune antrenorul lui: La Adjud, într-un meci, a arătat devotamentul lui faţă de echipă. La o fază de poartă a dat cu mâna în cârligul care susţine plasa şi s-a rănit destul de grav. Medicul i-a acordat îngrijirile necesare şi i-a recomandat să nu mai continue jocul. El, în momentul acela s-a întors cu privirea către antrenor şi nu a spus nimic, dar ochii lui exprimau dorinţa de a continua jocul. Antrenorul a înţeles rugămîntea lui şi a acceptat să joace în continuare. A continuat meciul cu o şi mai mare îndârjire, reusind chiar să înscrie 3 goluri, până la un moment dat când antrenorul a hotărât să-l scoată deoarece rana sângera rău. Au ajuns la Focşani la urgenţe. „A fost un moment în care am plâns alături de el. Ţinându-l de mâna accidentată l-am încurajat în timp ce doctorul îi aplica copcile.” Un alt moment memorabil  a fost la Panciu. Toţi jucătorii, antrenorii, arbitrii şi spectatorii au rămas uimiţi şi au aplaudat golul din foarfecă executat perfect, parcă sfidându-i pe mai marii fotbalişti Marco Van Basten şi Zlatan Ibrahimovic. În decursul acestor ani a câştigat numeroase medalii şi cupe împreună cu echipa dar şi trofee personale, ca gelgeter şi cel mai tehnic jucător.

Povestea continua, iar Sportul de Vrancea este alaturi de ea. Mita merge mai departe…

REDACTIA SDV