România a ratat Jocurile Olimpice de la Beijing. Cal puţin aceasta este senzaţia după ce, timp de o săptămână – aceea care ar fi trebuit să aducă delegaţiei noastre cel puţin patru medalii - cele mai bune poziţii câştigate au fost trei locuri patru. Au pierdut, pe rând, şansa unei medalii olimpice, gimnaştii, înotătorii, caiaciştii şi canoiştii, atleţii şi atletele. În sfârşit, cea mai mare dezamăgire au oferit-o iubitorilor sportului din România handbalistele, prin maniera în care
s-au făcut de râs în câteva jocuri pe care în alte împrejurări nu le-ar fi pierdut. Nu este doar senzaţie, ci este şi statistică. Aceasta spune că, o recoltă mai mică de medalii la întrecerile olimpice, românii au avut acum 56 de ani, la Helsinki. Atunci trecuseră doar şapte ani de la terminarea războiului în care ţara fusese distrusă, după care trecuse şi prim marea secetă din 1946 asociată cu marea foamete din 1947. Nici fenomenul sportiv nu trecuse prin dezvoltări extraordinare, în urma cărora să se impună pe plan internaţional. Fiecare ediţie a întrecerilor olimpice următoare a însemnat mai mult decât Helsinki, indiferent că sportivii s-au format şi au devenit performanţi până în 1990 ori după aceea. Ce anume a determinat o asemenea cădere a valorii sportului românesc exprimată prin rezultatele la cea mai prestigioasă întrecere din lume este o întrebare căreia îi vor căuta răspunsul conducătorii sportului din România. Şi vor stabili, atât cât se pricep şi cât li se permite să întindă plapuma, drumul de urmat spre redresare. În ce ne priveşte, vom constata doar că sportul, ca subsistem al sistemului social, are nevoie de o abordare sistemică, în care să fie privit în corelaţie cu factorii educaţional, economic, social. Atâta vreme cât şcoala a făcut din educaţia fizică o activitate derizorie, cât sportivii sunt lipsiţi de condiţii măcar rezonabile de pregătire iar banii alocaţi prin buget sportului sunt mult sub nivelul necesarului, era evident că mai devreme ori mai târziu se va ajunge la un rezultat precum cel de la Beijing. Un rezultat pentru care nu doar sportivii sunt de vină. Ei atât au putut, deşi a fost evident pentru toată lumea că au vrut mai mult. Să-i aplaudăm pentru că s-au bătut pentru culorile României chiar dacă, exceptându-i pe medaliaţi, au împlinit doar dezideratul de a fi prezenţi la Olimpiadă.
Petrică BUTUC