Kalispera, Romania!
SPORTUL DE VRANCEA SI VRANCEA TIN PUMNII ECHIPEI NATIONALE DE FOTBAL A ROMANIEI
KALISPERA ROMANIA…cu un astfel de salut se tot intalnesc romanii ce de ani de zile colinda Insulele si plajele grecesti. Vineri seara, in schimb, nationala Romaniei va primi salutul doar formal, la Atena in meciul pentru Brazilia! Un meci, parte a unei duble manse ce ne poate readuce dupa 16 ani la un Campionat Mondial de fotbal. Un meci de care ne leaga milioane de sperante.
Un meci…pe care pe mine, nu cred ca sunt singurul, nu ma face insa sa tremur, sa-l astept cu fibrilatii, sa imi doresc macar sa parcurg cateva sute de kilometri pana la Atena sau sa-I astept returul nebun de la Bucuresti. Am spus ca nu cred ca sunt singurul? Cu siguranta, multi romani nu simt freamatul unei posibile calificari la un Campionat Mondial de Fotbal, dupa 16 ani. De ce oare?
…pentru ca Generatia de Aur a reprezentat o exceptie ce ne facea sa frematam cu gandul ca mergem la un mondial. Pentru ca 90, 94, 96, 98 si chiar 2000 au reprezentat apogeul performantei la nivel de echipa nationala in fotbal. Pentru ca atunci, selectionerul era selectioner si avea baza de selectie…selectiona fotbalisti, nu tentative de baieti ce lovesc mai bine mingea.
Singura noastra speranta se leaga doar de norocul proverbial al neselectionerului Piturca…ca de noroc suprem, de pokerist autentic, vorbim astazi la un baraj cu Grecia. De ce noroc si de ce Grecia trebuie eliminata?
Pai..plecam de la istorie si traditie…
Cand am picat in grupe cu Olanda, am spus-o ca exceptand perioada de exceptie a Generatiei de Aur nu putem emite vreo pretentie, noi Romania in fotbal, in fata Olandei. Si s-a vazut acest lucru. In schimb, in fata Greciei, din punct de vedere fotbalistic putem emite orice pretentie din lume. Cu exceptia, unei generatii pastorite de stilul lui Rehaggel, Grecia nu a fost vreodata o superputere fotbalistica. Ba chiar, in fata Romaniei, mai niciodata! Astazi, cand Grecia isi pensioneaza fostii campioni europeni, participanti precum niste turisti la mondialul sud-africa, Romania nu are voie sa piarda acest baraj. O Romanie, care nici ea nu ne-ar arata macar ca viitorul e prea roz. O Romanie, care nici macar nu se ridica la nivel de individualitati sau grup la nivelul calificarilor ratate in trecut…fie ca vorbim de perioada ’70-’90 fie ca vorbim de perioada de dupa Rudonja si pana astazi. V-am adus aminte de Rudonja, slovenul ce a taiat prea urat aripile unei generatii ce putea sa se nasca in Japonia sau Coreea de Sud. Astazi, Romania este in postura de a isi transforma un jucator intr-un Rudonja pentru o Grecie la apus, dar care se agata de sansa unui schimb de generatii. Nationala noastra nu ne mai ofera individualitati, nu ne mai ofera fantezia unui Dobrin sau eficacitatea unui Dumitrache, Romania nu mai are un ax de genul Popescu-Hagi-Dumitrescu-Raducioiu. Romania nu mai are nici macar spiritul muncitor al regretatului Misa Klein, sau al unui Nelutu Sabau sau Iosif Rotariu. Romania are mereu 11 jucatori fricosi antrenati de un gambler uneori si mai fricos.
Acestea sunt premisele ce ma sperie atat la barajul de vineri-marti cat si la eventuala participare la Mondial. Pentru ca din pacate, astazi Romania, poate ar avea cateva individualitati, dar nu are selectioner.
Romania astazi plateste tribut politicilor defectuoase ale unei Federatii ce isi arata marile limite la sectorul junior-tineret precum si la numirile selectionerilor! E pacat ca nimeni nu constientizeaza ca Nationala are nevoie de selectioner nu de antrenori. Fie ca a fost Razvan Lucescu, fie ca e Piturca, vorbim de antrenori nu de selectioneri. Rolul unui selectioner este de a selecta (am folosit pleonasmul intentionat) cei mai in forma jucatori, pe cele mai bune pozitii pentru a folosi si repeta la cele cateva antrenamente exclusiv tactica de joc ce se pliaza cel mai bine pe profilul jucatorilor respectivi. Din pacate, astazi noi la nationala regasim pe banca tehnica, in postura de antrenor principal al loturilor nationale, un Preparator Fizic…caci asta inteleg eu ca este Piturca cel ce inca se mai crede la o echipa de club si antreneaza exclusiv fizic o echipa ce ar trebui sa fie pregatita tactic si in spiritul a ceea ce joaca echipierii sai la Club.
Mi-as dori un baraj, si ulterior un Mondial, in care Romania sa-si puna in valoare atat Grupul cat si individualitatile, o nationala fara orgolii ale unui individ, o nationala in care selectionerul sa stie sa isi aseze echipa in teren. E clar ca nu vom ataca asa cum a facut-o Hagi in barajul pierdut in fata plesuvului Rudonja, dar nu vreau sa vad o nationala fara viitor, o echipa ce sa se complaca la adapostul unui gol la Atena si sa capoteze ulterior la Bucuresti.
Mi-as dori o nationala in care Maxim sa aiba libertatea de la Stuttgart (aaa, stati ca e acel jucator ce nu-I pe placul lui nea Victor), o nationala in lotul careia macar sa vezi un Radu Stefan sau Sapunaru, o nationala in care sa te gandesti ca Stanciu poate fi o solutie de back-up, o echipa construita nu in jurul unor “relicve” de genul Marius Nicolae, Cocis (am uitat ca Piti l-a “inventat” la nationala) sau Goian. Exemplele pot continua cu o convocare a lui Pantelimon (are deja si jocuri in picioare) in detrimentul dinozaurului Lobont.
mi-as dori multe, dar pana una alta, spun Hai Romania…iar apoi, pana la Mondiale, poate le vine multora mintea la cap.
Vlad Vlasceanu – redactor special
N.R. – cu cateva minute inaintea urcarii pe ziar a acestui articol, am aflat stirea ca si Tatarusanu s-a accidentat la un antrenament. Pana acum avem minus Pintilii, Chiriches si Tatarusanu!!!
Sursa foto: bucurestifm.ro
