SUPER CALENDAR SPORTUL DE VRANCEA
SĂPTĂMÂNA 14 OCTOMBRIE – 20 OCTOMBRIE
Pe 16 octombrie 2013 se implinesc 5 ani de la plecarea dintre noi a antrenorului de atletism si profesor de educatie fizica si sport Costel Popovici. Odihneste-te in pace, draga domnule profesor.
14 octombrie 1951 – S-a născut, la Dobroiești, județul Ilfov, Ștefan Sameș, fotbalist internațional român, unul dintre cei mai puternici fundași români („Fotbalistul de fier“). (m.16/17 iulie 2011)
A fost legitimat la Steaua la vârsta de 14 ani. S-a transferat la Universitatea Craiova unde a debutat în Divizia A într-un meci cu Petrolul la Ploiești. Transferul (de fapt, revenirea) de la Craiova la Steaua s-a făcut în schimbul unui alt mare fotbalist român, Costică Ștefănescu, și el format la Steaua și consacrat la Craiova. La Steaua, Sameș a jucat nouă ani, perioadă în care a devenit de două ori campion al României, a luat de două ori Cupa României, a jucat 12 partide în cupele europene în care a înscris două goluri și a înscris 21 de goluri în prima divizie. A realizat 49 selecții în echipa națională, în care a înscris trei goluri. În națională a făcut cuplu de fundași centrali cu dinamoviștii Alexandru Sătmăreanu II și Vasile Dobrău, constănțeanul Antonescu și craioveanul Costică Ștefănescu, acestuia din urmă predându-i și banderola de căpitan.
Rămâne de neuitat meciul din 1981 cu Anglia de pe Wembley, terminat nedecis 0-0, când portarul Iordache cu fundașii din fața sa, Sameș și Ștefănescu, au făcut ca poarta noastră să rămână un lacăt imposibil de desfăcut.
După plecarea de la Steaua, a mai jucat doi ani la Rapid, câte un an la Farul Constanța, ROVA Roșiori și Siretul Pașcani. În total a adunat 388 participări în Divizia A.
A fost fotbalistul român al anului 1979 și de mai multe ori între primii fotbaliști ai țării (în 1981, al treilea, după Ilie Balaci și Costică Ștefănescu).
14 octombrie 1951 – A fost inaugurat stadionul Dinamo, supranumit „Groapa“, pe șoseaua Ștefan cel Mare din București.
14 octombrie 1961 – S-a născut, la Pui, județul Hunedoara, fotbalistul internațional român Romulus Gabor. La doar 15 ani, în 1976, a debutat la Jiul Petroșani. S-a transferat apoi la Corvinul Hunedoara unde a avut șansa să joace sub bagheta măiastră a antrenorului-jucător Mircea Lucescu. A realizat peste 300 de prezențe în Divizia A și a înscris peste 60 de goluri A fost selecționat în prima reprezentativă de 35 de ori, înscriind de două ori, fiind selecționat în echipa care a participat la turneul final al Campionatului European de fotbal din Franța – 1984.
Dar cea mai bună performanță personală este comportarea remarcabilă la Campionatul Mondial de juniori din Australia – 1981, când a fost desemnat cel mai bun jucător al turneului, câștigând „Balonul de aur“, același trofeu pe care în ediția precedentă a mondialelor de juniori îl câștigase Diego Armando Maradona. Din acea frumoasă echipă care a reușit să termine pe locul al treilea mai făceau parte printre alții: Gavril Balint, Mircea Rednic, Ioan Andone, Augustin Eduard, Stere Sertov, Iosif Lovaș, Dorel Zamfir etc. În paranteză fie spus, toți participanții la turneul din Australia au fost supranumiți „canguri“.
În grupă România căzuse cu Brazilia, Italia (două favorite la titlu) și Corea de Sud dar a reușit să se califice de pe locul al II-lea, la egalitate de puncte cu Brazilia, în urma egalului (1-1) cu Brazilia și a victoriilor (1-0) cu Italia și Corea de Sud. Cele trei goluri din grupă, au fost înscrise de Dorel Zamfir, Stere Sertov și Romulus Gabor. În următorul meci, cel cu Uruguayul (una dintre cele mai bune echipe ale turneului, care terminase pe primul loc în grupă cu trei victorii, fără gol primit și care etala un fotbal de înaltă clasă), hunedoreanul a înscris două goluri, echipa nostră câștigând cu 2-1. În semifinală, în meciul cu Republica Federală a Germaniei (echipă ce nu părea a fi cu nimic peste Brazilia, Italia și, mai ales, Uruguay), la sfârșitul timpului regulamentar scorul era 0-0, dar în prelungiri, nemții au înscris un gol, trimițându-ne în finala mică, când începusem să visăm frumos, deoarece, surprinzător, în cealaltă semifinală fusese eliminată și Brazilia. Meciul pentru medaliile de bronz s-a desfășurat la 17 octombrie 1981 la Melbourne cu Anglia câștigat de noi cu 1-0 prin golul înscris – ați ghicit !? – de același magnific Romulus Gabor, care cu cele patru goluri înscrise a terminat pe locul al III-lea și în clasamentul golgeterilor, la egalitate cu primii doi, dar cu mai puține goluri înscrise din acțiune. Din nefericire, a urmat un șir de accidentări ce au rupt nedrept ascensiunea unui jucător care promitea atât de mult.
La plecarea lui Mircea Lucescu de la Hunedoara la Dinamo, dacă și-ar fi urmat antrenorul, așa cum au făcut-o Rednic, Andone, Mateuț, Klein, Văetuș, poate că altul îi era viitorul. Romică însă, refuzând ofertele de la Steaua, Dinamo și din străinătate, a preferat să slujească fidel echipa care l-a consacrat și să aducă, atât cât poate, bucurie hunedorenilor săi.
14 octombrie 1964 – S-a născut fotbalistul și antrenorul italian Cristiano Bergodi.
14 octombrie 1967 – S-a născut fotbalistul internațional francez Alain Roche.
14 octombrie 1969 – S-a născut fotbalistul internațional rus Victor Onopko.
14 octombrie 1973 – S-a disputat meciul de fotbal România–Finlanda din preliminariile Campionatului Mondial din Germania 1974. Aveam nevoie de o victorie la scor cu condiția unui egal al echipei fostei R.D.Germane, contracandidata noastră din grupa de calificare. Est-germanii, în meciul disputat la aceeași oră, au învins și s-au calificat, dar ai noștri, pentru orice eventualitate, și-au făcut din plin datoria și au învins cu 9-0, înscriind prin Dumitrache (2), Mircea Sandu (2), Marcu (2), Liță Dumitru, Pantea și Dudu Georgescu, intrat în echipă spre sfârșitul partidei.
A fost un meci greu de uitat pentru cei care l-au văzut. Atacurile noastre au fost ca un potop de neoprit. Scorul putea fi și mai mare, dar nu fiindcă Finlanda juca foarte slab. Pe teren se juca altceva decât se vedea de obicei la meciurile de fotbal. A fost una din excepțiile fericite care se pot întâlni în sporturile de echipă o dată la câteva decenii.
Dintre cei patru fundași, numai Antonescu avea sarcini strict defensive, ceilalți trei, Sătmăreanu, Sameș și Deleanu, au dat o strălucită lecție despre ceea ce înseamnă participarea fundașilor la faza ofensivă, fiind la fel de merituoși ca și cei șase marcatori mai sus menționați. Și ca să nu scape nimeni neremarcat, să-i amintim și pe bătăiosul și energicul senior Cornel Dinu, ca și pe fermecătorul șomer din poarta noastră, Rică Tamango Răducanu Necula.
Un an mai târziu, unul dintre specialiștii participanți la Campionatul Mondial de Fotbal din 1974, încântat de fotbalul total practicat de vicecampioana mondială, Olanda, a comparat-o pe aceasta cu echipa României din memorabilul meci-excepție din toamna lui ’73. Elocvent!
14 octombrie 1980 – S-a născut fotbalistul român Victoraș Iacob.
15 octombrie 1921 – S-a născut, la București, celebra jucătoare de tenis de masă Angelica Adelstein-Rozeanu, campioană națională a României de 20 de ori și campioană națională a Israelului de trei ori. (m. 22 februarie 2006, Haifa, Israel)
A fost mulți ani cea mai bună din lume. Are un palmares impresionant, din care vom prezenta doar rezultatele de la campionatele mondiale. A fost campioană mondială în șapte ani consecutivi, dintre care, campioană mondială la individual femei de șase ori consecutiv (1950–1955), campioană mondială la dublu mixt de trei ori consecutiv (1951–1953), campioană mondială la dublu femei de două ori consecutiv (1955–1956), campioană mondială cu echipa României de cinci ori (1950–1951, 1953, 1955–1956), vicecampioană mondială la dublu femei de patru ori (1939, 1950–1951, 1953), vicecampioană mondială cu echipa României de două ori (1952, 1957) De remarcat că în 1951 și 1953 a fost triplă campioană mondială la simplu femei, dublu mixt și cu echipa României și vicecampioană mondială la dublu femei. În ani când nu a fost campioană mondială sau vicecampioană mondială a urcat pe podium (1937 – dublu mixt, 1939 – cu echipa României, 1948 – simplu femei și cu echipa României, 1950 – dublu mixt, 1954 – dublu femei, 1957 – dublu femei) sau a terminat pe locuri fruntașe. Desigur, pamaresul ar fi fost mult mai bogat, dar din cauza războiului în anii 1940-1947 nu s-au desfășurat campionate mondiale de tenis de masă.
15 octombrie 1951 – S-a născut, la Erevan, șahistul Rafael Vaganian, mare maestru internațional armean, care a obținut acest titlu la doar 20 de ani. A fost candidat la titlul mondial de două ori (1986 și 1988). A făcut parte din echipa olimpică a fostei U.R.S.S. în 1984 și 1986.
15 octombrie 1964 – La Jocurile Olimpice de la Tokio, atleta româncă la săritura în înălțime Iolanda Balaș, componentă a clubului Steaua București, a bătut de două ori în aceeași zi recordul olimpic ce îi aparținea tot ei. Cu patru ani în urmă, la Olimpiada de la Roma, Ioli stabilise un record la săritura în înălțime ce părea greu de egalat – 1,85 m. La Tokio, în octombrie 1964, săritoarea noastră a obținut cea mai bună cotație a competiției, 1,82 m, devansându-le cu doi și patru centimetri pe următoarele clasate, Michele Masson Brown și Taisia Cencik, devenind a doua oară consecutiv campioană olimpică. O victorie de prestigiu! Nu și pentru ambițioasa noastră compatrioată deoarece sărise cu trei centimetri mai puțin decât la Olimpiada anterioară. Numai cine nu a fost sportiv nu știe ce înseamnă să nu treci peste plafonul sau pragul pe care l-ai atins la competiția anterioară, după ce patru ani te-ai pregătit năzuind să depășești acel plafon.
Concursul durase trei ore, tensiunea fusese foarte mare dar dorința de a se autodepăși a învins oboseala fizică și psihică. Stăpână pe ea, Iolanda a cerut să continue încercările. În patru ani de antrenamente ea visase să zboare mai sus și nu putea concepe altceva. Și încă ceva ce a determinat-o să solicite continuarea încercărilor: de când pășise pe tărâm nipon simțise căldura deosebită cu care fusese primită. Admirabilul public, organizatorii, oficialitățile prin tot ceea ce făceau și se comportau meritau mult mai mult. Admirația și respectul tuturor acestora i-a trezit aceleași sentimente și în consecință și pe cel al datoriei de a fi la aceeași înălțime și a nu înșela încrederea. A urmat tentativa de corectare a propriului record de 1,85 m obținut la Roma. Nici măcar un singur spectator nu s-a ridicat să plece, deși concursul propriu zis se încheiase, ierarhia nu mai putea suferi nici o schimbare. Iolanda a sărit din prima încercare cu 1 cm peste record. Uralele și manifestările de simpatie au atins cote cu totul și cu totul nebănuite. Asiaticii au oferit pentru un scurt timp un tablou cu totul și cu totul surprinzător pentru europeni. În cartea lui Cristian Țopescu și Octavian Vintilă, „Steaua, performanță și prestigiu“, referitor la reacția japonezilor, am găsit întrebarea: „Fuji Yama, vulcanul care n-a mai erupt de peste 200 de ani, este oare în activitate?“
Dar din nou Iolanda n-a vrut să se oprească. S-a oprit doar la 1,90 m, o performanță aproape incredibilă pentru acei ani, ce a făcut înconjurul lumii. Numele ei, așa cum se va întâmpla peste 16 ani cu cel al Nadiei Comăneci, a fost rostit cu cea mai mare admirație pe toate meridianele și paralelele lumii.
15 octombrie 1966 – S-a născut fotbalistul internațional mexican Jorge Compos.
15 octombrie 1968 – S-a născut fotbalistul internațional francez Didier Deschamps.
15 octombrie 1969 – S-a născut fotbalistul internațional portughez Victor Baia. La Campionatul European din 1996 a fost unul dintre cei mai buni portari și cel mai bun jucător al naționalei Portugaliei.
15 octombrie 1974 – S-a născut șahistul rus Sergey Rublevsky, mare maestru internațional.
15 octombrie 1997 – S-a născut șahista focșăneancă Andreea-Simona Toma, una dintre marile speranțe ale șahului vrâncean.
Este sora mai mică a șahistei Elena Adelaida Toma și eleva reputatului antrenor Mihai Strîmbu. În prezent se află printre cei mai buni cinci șahiști juniori ai județului, alături de Cătălin-Lucian Pătrașcu, Elena-Adelaida Toma, Gabriela-Bianca Banciu și Cosmin Vasiliu.
16 octombrie 1942 – S-a născut fotbalistul internațional român Marin Tufan, component al naționalei Românei la campania de calificări și la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970. A jucat la Cimentul Medgidia, Farul Constanța și Delta Tulcea.
16 octombrie 1953 – S-a născut fotbalistul internațional brazilian Roberto Paulo Falcao.
16 octombrie 1966 – S-a născut fotbalistul internațional german Stefan Reuter.
16 octombrie 1967 – S-a născut fotbalistul internațional suedez Kennet Andersson.
16 octombrie 1970 – S-a născut fotbalistul internațional german Mehmet Scholl.
16 octombrie 2008 – A murit prematur, răpus de o boală necruțătoare, profesorul de educație fizică și sport vrâncean Costel Popovici, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați antrenori de atletism pe care i-a avut Vrancea. S-a născut la 3 noiembrie 1948 la Tâmboiești. A urmat Institutul de Educație Fizică și Sport din București pe care l-a absolvit în 1972. După repartiția la Focșani, și-a legat numele de atletismul vrâncean, având în același an, 1972, o contribuție însemnată la înființarea secției de atletism a Clubului Sportiv Unirea Focșani.
Este antrenorul care a descoperit-o și a format-o pe Alina Popescu, multiplă campioană de atletism. Printre elevii săi se numără foarte mulți sportivi cu rezultate notabile dintre care amintim pe Radu Brăguță, Lenuța Turcu, Mariana Voicu, Maricica Ene și Carmina Hanță. Printre cei cu care a colaborat de-a lungul anilor îi amintim pe Ovidiu Gavrilă și Iancu Pătrașcu, doi dintre mentorii săi, apoi Ioan Miron, Petre Plopeanu, Costel Ciută, Mihai Strîmbu și, nu în ultimul rând, Petru Ittu, prietenul care în momentul când s-a îmbolnăvit și nu mai putea fi antrenor i-a dat șansa să lucreze la Direcția Județeană pentru Sport Vrancea, unde și-a petrecut – tot mai măcinat de dureri – ultimii ani ai vieții.
17 octombrie 1962 – Nona Terentieva Gaprindașvili –– studentă pe atunci la Institutul de limbi străine din Tbilisi, devenită ulterior profesoară de limba engleză, o strălucită urmașă a califului Harun-al-Rașid –– a devenit noua campioană mondială la șah, detronând-o pe Elisabeta Bîcova. Având în vedere rezultatele anterioare ale Nonei, victoria era scontată. Nu însă și scorul de senzație, 9-2.
17 octombrie 1967 – S-a născut șahistul și arbitrul de șah vrâncean Dan Toma, fost director tehnic al Asociației Județene de Șah Vrancea, fost președinte al Asociației Județene de Șah Vrancea, un animator al șahului vrâncean, șahist legitimat la C.S. Olimp Șah Focșani, tatăl șahistelor Elena Adelaida Toma și Andreea Simona Toma.
17 octombrie 1974 –– S-a născut șahistul vrâncean Iulian Tuchiluș.
17 octombrie 1990 – S-a născut jucătorul român de tenis Marius Copil.
17 octombrie 2005 – S-a născut șahistul vrâncean Todirașcu David-Adrian
18 octombrie 1956 – S-a născut, la Praga, tenismena cehă/americană Martina Navratilova, una dintre cele mai bune jucătoare de tenis din lume.
18 octombrie 1968 – S-a născut jucătorul german de tenis Michael Stich.
18 octombrie 2002 – S-a născut șahistul vrâncean Crăciun Teodor
18 octombrie 2006 – Alpinistul român Ticu Lăcătușu a reușit să escaladeze, în premieră mondială, cel mai înalt vârf (6403 m) din masivul himalayanTsartse. Vârful a fost botezat Europa.
19 octombrie 1982 – A murit, la Köln, în condiții neelucidate fotbalistul internațional român Dan Coe, unul dintre cei mai îndrăgiți fotbaliști români, poate cea mai mare legendă a Rapidului. Era supranumit ministrul apărării. A fost unul din stâlpii apărării echipei Rapid și ai naționalei noastre și unul dintre cei mai buni componenți ai echipei care la 11 iunie 1967 a câștigat primul titlu de campioană a României din istoria Rapidului. În națională a făcut cuplu cu Ion Nunweiler, Bujor Hălmăgeanu, Alexandru Boc, Cornel Dinu și alții.
Coechipier la Rapid cu artistul Nichi Dumitriu, golgheterul înnăscut Puiu Ionescu, fermecătorul Rică Răducanu, a rămas cel mai bine întipărit în memorie și lipit în sufletele iubitorilor de fotbal pentru dăruirea exemplară, abnegația, dorința de victorie și de a face totul fără rabat, curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a nu se supune toanelor, arbitrariului sau indicațiilor prețioase ale unora și altora, ca și pentru verticalitatea demnă de tot respectul.
A fost căpitan și cel mai bun jucător de pe teren în neuitatul meci al naționalei noastre de la Lausane în preliminariile campionatului mondial de fotbal din Mexic 1970 când România a învins surprinzător în deplasare echipa Elveției cu 1–0. Echipa Țării Cantoanelor era considerată la începutul preliminariilor a doua pretendentă la câștigarea grupei, după Portugalia, amândouă participante la anteriorul campionat mondial. După acel meci, în care „Triunghiul de fier“ Dan-Răducanu-Boc nu a lăsat nicio speranță elvețienilor, România a devenit principala candidată la locul întâi.
Urma însă o probă extrem de dificilă pentru calificarea României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic în fața lui Eusebio la București. În meciul din 12 octombrie 1969, câștigat de România în fața Portugaliei tot cu 1-0, Dan a fost din nou imbatabil, lucru ce l-a făcut pe marele Eusebio să declare că dacă la Campionatul Mondial de Fotbal din 1966 ar fi întâlnit un asemenea fundaș, Portugalia n-ar mai fi terminat pe locul trei.
Din nefericire însă, pentru Dan, ca și pentru Dobrin, principalii „contribuabili“ pentru răsturnarea ierarhiei inițiale din grupa de calificare, Mexicul n-a fost decât o „Fata Morgana“. Tot o simplă iluzie era cât pe ce să fie și pentru Rică Tamango Răducanu, dacă portarul Adamache n-ar fi primit în al treilea meci al naționalei, cu Brazilia, în douăzeci de minute două goluri, obligându-l, astfel, pe Angelo Niculescu să-l introducă totuși pe rapidist în poartă.
În 1970 Dan a primit titlul de maestru emerit al sportului. În perioada 1971 – 1973 a jucat în Belgia. La revenirea în țară ar fi dorit să joace la echipa lui de suflet dar la 32 de ani a fost considerat bătrân. Om de mare demnitate, nu a insistat și nu a acceptat altceva „în compensație“. În schimb, a fost foarte bine primit la Galați, unde în calitate de jucător–antrenor secund a avut principala contribuție la promovarea echipei în primul eșalon. Coincidență sau nu – probabil că nu, viața nu iartă nimic! – în același an Rapidul a retrogradat. Ultima evoluție pe scena fotbalistică a avut-o la 8 decembrie 1974 într-o partidă Universitatea Craiova – F.C. Galați.
În 1980 s-a stabilit în Germania unde a cerut azil politic. La 19 octombrie 1982, Dan a fost găsit spânzurat la Köln, moartea sa, învăluită în mister, producând o mare durere iubitorilor de fotbal din România indiferent dacă erau rapidiști sau nu. (n. 8 septembrie 1941, București)
19 octombrie 1983 – Dinamo București a obținut o victorie și calificare istorică în Cupa Campionilor Europeni la fotbal învingând cu 3-0 echipa germană Hamburg, chiar deținătoarea titlului. Augustin, Mulțescu, Țălnar și toată trupa au zburdat pe teren, lăsând impresia că ei și nu adversarii lor erau campionii Europei. Dinamo devenea a doua echipă românească, după U.T.A., care elimina o deținătoare a trofeului. Cu aproape un deceniu și jumătate în urmă, U.T.A., „Bătrâna doamnă“, eliminase pe Feyenoord Roterdam, deținătoare a titlului, după 1-1 pe terenul echipei din Țara lalelelor și 0-0 la Arad, grație golului înscris în deplasare de Florian Dumitrescu.
19 octombrie 2003 – S-a născut șahista vrânceancă Nuță Andreea
20 octombrie 1919 – Un grup de profesori și elevi ai Liceului Petru Rareș din Piatra Neamț au fondat clubul de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamț.
20 octombrie 1946 – S-a născut ciclistul belgian Lucien Van Impe.
20 octombrie 1953 – S-a născut, la Livorno, arbitrul italian Piero Ceccarini, arbitru F.I.F.A. din anul 1988.
20 octombrie 1975 – S-a născut atleta germană Nadine Kleinert.
20 octombrie 2003 – S-a născut șahistul vrâncean Lupu Andrei-Iulian
Senior ANTON SOARE
