100…e mult, e puţin? Cu siguranţă este o primă aniversare pentru primul ziar adevărat de sport din Vrancea. Până acum nu am avut niciodată un astfel de ziar în judeţ. Ideea care i-a aparţinut profesorului Viorel Paizan, în urmă cu un an de zile a fost salutat de toţi iubitorii sportului din judeţ, care au înţeles că ziarul nu este o glumă ci aduce în prim-plan problemele sportului din acest judeţ. Reporterii nu s-au ferit nicio secundă să aducă în prim-plan problemele apărute în sport. Nu s-a mers nicio secundă pe ideea de a menaja pe cineva, lucru care poate a deranjat de multe ori. În sportul din Vrancea ne-am obişnuit ca toată lumea să fie de porţelan şi să nu fie atinsă de nimeni. Cei din lumea sportului trebuie să înţeleagă că numai performanţa şi corectitudinea le poate asigura liniştea. Numai că, în acest moment, în sportul din Vrancea există prea puţină mare performanţă şi o stare generală de mulţumire cu puţinul. Cum poate fi cineva mulţumit când avem o singură echipă de Liga întâi, cea de futsal, iar în rest doar sporturi de echipă în Liga a doua şi a treia, cu multiple probleme financiare. În schimb ne putem mândri cu sportivi care fac cinste Vrancei. Alin Moldoveanu, chiar dacă a ratat bronzul la Beijing, şi-a depus candidatura pentru cel mai bun sportiv vrâncean, prin locul patru la Olimpiadă şi aurul şi argintul de la Cupa Mondială. Ce ne dorim noi, acum, la numărul 100?…să mergem mai departe, să avem cât mai multe numere de succes şi să nu ne mulţumit niciodată cu puţinul. Sportul de Vrancea e obligat să scrie adevărul despre sportul din Vrancea.

(redactia@sportuldevrancea)