Doi mari sportivi s-au declarat dezamăgiţi pentru că nu au reuşit să obţină medalii la Olimpiadă. Trăgătorul Alin Moldoveanu a ratat medalia la o diferenţă de 0,5 puncte, iar înotătoarea Camelia Potec a depăşit toate recordurile sale de până acum, dar a ajuns doar pe locul V la finalul cursei de 200 de metri liber pe care o cîştigase la Olimpiada de la Atena. Şi Alin şi Camelia plecaseră la Beijing cu speranţe îndreptăţite la un loc pe podium şi cu dorinţă de a se impune în faţa unor adversari pe care îi depăşiseră în alte împrejurări. Realitatea din concurs s-a dovedit potrivnică şi a provocat, din perpectiva lor, o mare dezamăgire. Poţi fi dezamăgit chiar dacă eşti printre primii din lume într-un domeniu? Cei doi mari sportivi români ne spun că da, atunci când ai conştiinţa propriei valori, când ai muncit ani mulţi şi lungi până să atingi această valoare. Şi când de meritata răsplată a muncii te îndepărtează factori pe care nu ai cum să îi controlezi. Alin Moldoveanu şi Camelia Potec au dreptul la dezamăgire cum l-ar fi avut şi pe cel la bucuria victoriei. Uneori, momentul neîmplirii poate deveni cel al unui nou început al speranţei. Poate vor avea tăria să o ia de la capăt în construcţia unui vis realizabil. Noi, privitorii la marele lor efort de împlinire nu avem, însă dreptul de a fi dezamăgiţi, ci doar datoria de a constata că sportivii au dat tot ce au putut pentru ei şi pentru a reprezenta ţara. S-a dovedit că nu a fost suficient, dar asta nu ne împiedică să îi aplaudăm ca şi cum ar fi devenit campioni olimpici.
Petrică BUTUC