Cu ani în urmă am fost colegi de echipă la copii şi juniori, chiar dacă există o mică diferenţă de vârstă între noi. Îl ţin minte de atunci ca un băiat firav, dar ambiţios şi cu dorinţă de a reuşi. Drumurile noastre s-au despărţit la un moment dat. Pentru el a urmat perioada Gugeşti, pentru care îi datorează mult lui Stan Gheorghiu, apoi perioada Acord Focşani şi împlinirea la FCM Bacău, unde a cunoscut consacrarea. Pentru mine a urmat liceul de fotbal la Bacău – Luceafărul Moldova, apoi Sportul Studenţesc (unde am avut o accidentare fatală) şi absolvirea Academiei de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti.
Anii au trecut şi ne-am întâlnit din nou când eu eram profesor la Facultatea de Educaţie Fizică Bacău şi el student. Bineînţeles că i-am acordat nota 10 la disciplina fotbal, fiind unul dintre puţinii fotbalişti din Vrancea care au jucat în divizia A.
Acum anii au făcut să ne întâlnim din nou, în posturi diferite, dar slujind fiecare în felul nostru binele fotbalului. Cineva comenta că aş urmări postul de antrenor al lui Ionică Serea ( vezi un articol apărut de curând cu privire la statutul din prezent al lui Ionică, ba mai mult că articolul ar fi fost scris chiar de mine, lucru fals pentru că articolele scrise de mine le semnez ca cel de azi). Un lucru este clar că nu mă interesează postul de antrenor la FC Panciu, indiferent că este antrenor Ionică Serea sau Ioan Andone. Am alte priorităţi care mă interesează mai mult.
În ceea cel priveşte pe Ionică Serea am mare încredere în el pentru că ştiu că la asta se pricepe foarte bine şi asta a iubit din totdeauna, fotbalul. Nota dată de mine a fost cea pentru cunoştinţele teoretice din facultate. Acum va da examenul practic în faţa suporterilor şi conducerii clubului, cei care îi vor da nota finală în postura de antrenor.
Pentru mine, indiferent ce va face la Panciu, Ionică Serea va rămâne un fost coleg de echipă şi un fost student pe care îl respect.

Ca la orice examen, baftă Ioane!

viorel.paizan@sportuldevrancea.ro