Olimpiada Beijing 2008 stă să înceapă. Va fi un spectacol sportiv complex, de o amploare fără egal. Va fi şi o formidabilă afacere din care va câştiga, în primul rând, ţara organizatoare. Sunt realităţi incontestabile ce reciclează realităţile altor întreceri olimpice, ca elemente de constanţă şi continuitate pentru astfel de manifestări planetare. Biejing 2008 are, însă, trăsături specifice, aşa cum a avut şi Moscova 1980, desfăşurată în plin război rece. Ca şi atunci, şi acum au existat intenţii de boicotare a întrecerilor pe motive politice. Totuşi, în 1980, lumea era bipolară, aşezată de o parte şi de alta a Cortinei de fier şi fiecare dintre zonele politice ştia la ce se poate aştepta şi până unde poate amesteca sportul cu politica. Din această cauză nici conflictele legate de participarea le Olimpiadă şi organizarea jocurilor nu au luat forme acute. Olimpiada de la Beijing a fost marcată de un virulent acompaniament politic încă de la începutul drumului flăcării olimpice din bătrâna Eladă până la locul deschiderii jocurilor de vară. Demonstraţiile, uneori, violent antichineze, au pus sub semnul întrebării chiar esenţa paşnică a olimpiadelor, pe timpul cărora vechii greci, întrerupeau luptele pentru a se putea întrece la ramuri de sport în care să-şi dovedească talentul, priceperea, forţa şi că merită să faci sport pentru a avea minte sănătoasă în corp sănătos. Nu se ştie dacă a avut sau nu vreo legătură cu acele demonstraţii, dar atacul terorist din urmă cu câteva zile din Sud Vestul Chinei, soldat cu 16 morţi şi 12 răniţi, a vizat direct jocurile olimpice. Pe un astfel de fundal, desfăşurarea formidabilă de forţe militare la care au recurs autorităţile chineze pentru a curma orice factor de distorsiune apare ca normală. Până la urmă, este vorba nu doar de prestigiul organizatorilor, ci mai cu seamă de siguranţa participanţilor la jocuri, veniţi din toată lumea să celebreze sportul, ca factor de apropiere, nu de învrăjbire. Să se întreacă şi să câştige medalii, titluri olimpice, glorie. Între aceştia, au partea lor de speranţă şi de şanse şi sportivii români, inclusiv vrâncenii Valentina Elisei Ardean şi Alin Moldoveanu, cărora le urăm să li se împlinească visele cu care s-au dus la Beijing. Hai România, hai Vrancea!
Petrică BUTUC