AR FI ÎMPLINIT 70 DE ANI …

IN MEMORIAM BOBBY FISCHER LA SPORTUL DE VRANCEA

La 9 martie 1943 s-a născut, la Chicago, Robert (Bobby) James Fischer, al unsprezecelea campion mondial în perioada 1972–1975, cel mai mare şahist nord-american al tuturor timpurilor şi unul dintre cei mai mari şahişti ai lumii, alături de Capablanca, Alehin şi Kasparov.

A fost campion al S.U.A. la doar 14 ani şi cucerea titlul de mare maestru internaţional la doar 15 ani. La vremea aceea, stabilea un record de vârstă la cucerirea acestui titlu. Unul dintre primele mari succese pe plan mondial a fost la meciul epocal U.R.S.S. – Restul lumii din 1970 de la Belgrad. La masa a doua Fischer l-a învins categoric cu 3-1 pe Tigran Petrosian, nimeni altul decât cel care cu doar un singur an în urmă îi cedase la limită coroana de campion mondial lui Boris Spasski.

A devenit şalanger al campionului mondial şi apoi campion mondial într-o manieră poate cea mai convingătoare şi mai clară din istoria confruntărilor pentru titlul mondial la şah. Este elocvent în acest sens, să arătăm scorurile cu care i-a învins pe ultimii patru adversari, până la cucerirea titlului de campion mondial: 6–0 cu Mark Taimanov, 6–0 cu Bent Larsen, 6,5–2,5 cu Tigran Petrosian şi 12,5–8,5 în finala din 1972 de la Reykjavik, Islanda, în confruntarea cu Boris Spasski. Un asemenea parcurs nu a mai avut niciun alt campion mondial. Ultimul meci, cel din finală, a fost cel mai atractiv şi mediatizat meci de şah pentru titlul mondial, supranumit pe drept cuvânt la vremea respectivă „meciul secolului“.

Elisabeta Polihroniade scria despre Fischer: „Niciunul dintre campionii mondiali cunoscuţi de istoria şahului nu a stârnit atâta interes în lumea întreagă ca Robert Fischer. […] Contribuţia lui Robert Fischer la dezvoltarea interesului pentru şah în lume a fost enormă. Personalitate şahistă de mare excepţie, Fischer a declanşat o mare bătălie şi pentru reevaluarea condiţiei şahistului. Foarte multe din pretenţiile sale băneşti nu exprimau dorinţa de câştig, cât cerinţa ca eforturile şi sacrificiile pe care este nevoie să le facă şahistul de înaltă performanţă ce se devotează total ştiinţei şi artei şahului să fie corespunzător răsplătite.“

După meciul Fischer – Petrosian în care s-a decis participantul în finala cu Spasski, Petrosian spunea: „Este un jucător strălucit. Pătrunde foarte repede problemele jocului şi le rezolvă corect. Trebuie să-l anunţ pe Spasski că Fischer este la curent cu toate ideile noi în şah. Nimic nu poate să-l surprindă. Chiar şi atunci când are cel mai mic avantaj, joacă la fel ca o maşină. Nimeni nu se bizuie pe o eventuală greşeală din partea lui. Fischer este un foarte mare talent şahist. Meciul dintre Spasski şi Fischer va fi foarte greu“.

Iată ce spunea fostul campion mondial Max Euwe despre Fischer, după ce acesta a devenit campion mondial: „Marea dragoste a lui Fischer pentru şah, munca sa îndârjită, antrenamentele şi profundele sale cunoştinţe în privinţa partidelor jucate de cei mai tari adversari i-au adus titlul atât de mult râvnit. În fiecare partidă Fischer face eforturi maxime fizice şi psihice, într-o intensitate egală, de la început până la sfârşit“.

Pe toate paralele şi meridianele globului se vorbea despre noua stea Robert Fischer, toată lumea punându-şi o singură întrebare: câţi ani vor trebui să treacă pentru a se găsi un şalanger să se poată măsura cu nord americanul. Dar spre marea surpriză a tuturor, acesta s-a închis într-un turn de fildeş şi nu a mai participat la nicio competiţie.

Boby rămâne de neuitat în amintirea iubitorilor de şah pentru firea sa rebelă şi pentru ascensiunea fulminantă într-o perioadă când şahiştii sovietici dominau de foarte mult timp şahul mondial. Rămâne de neclintit în inimile foarte multor admiratori pe care i-a fascinat fără rezerve dar, în acelaşi timp, le-a produs o mare amărăciune prin retragerea de neînţeles din orice fel de competiţii, după cucerirea titlului. Nu a declarat niciodată explicit că se retrage definitiv şi admiratorii îl tot aşteptau, îşi puneau mereu speranţe zadarnice în revenirea lui. Şi când te gândeşti că după ce a devenit campion mondial, Fischer declarase: „Acum visul meu este să-mi păstrez titlul toată viaţa“...

În urma unor neînţelegeri cu statul american, Fischer a devenit persoană non-grata. În 1992 el îi acordase revanşa lui Boris Spasski într-un meci organizat în fosta Iugoslavie. Numai că Iugoslavia se afla atunci sub embargo NATO, iar autorităţile americane au considerat aceasta o sfidare de neiertat.

A murit în ianuarie 2008 la Reykjavik, în oraşul unde reuşise să devină campion mondial, oraş unde se stabilise în 2005.

EXTRAS

din lucrarea lui Anton Soare

„PANOPLIA CAMPIONILOR MONDIALI“

Sursa foto: bobbyfischer.net