Victoraş Iacob şi Claudiu Niculescu, doi atacanţi din primul nivel valoric al fotbalului românesc, au avut norocul de a fi ceruţi de formaţii nemţeşti. Primul, de Kaiserslautern, celălalt de Duisburg. Nu sunt fruntea Germaniei, dar au nume chiar dacă, acum, ambele se află în Liga a II-a. Cei doi au jucat până în această vară, moment în care norocul lor s-a spart iar ei s-au trezit puşi pe liber. Niculescu a fost trimis la o altă formaţie, pe un salariu mai mic decât cel stabilit în contract, iar lui Iacob i-a fost reziliat contractul. Este adevărat că nici fostul stelist nici fostul dinamovist nu au rupt gura târgului cu prestaţiile lor, dar şi-au văzut de obligaţiile asumate şi era de aşteptat să fie lăsaţi să-şi ducă până la capăt contractele. Cel puţin asta indicau antecedentele construite pe celebra seriozitate germană, care nu se ştia să fi fost expulzată din fotbal. Ceva s-a întâmplat, acolo, de au apărut modificări de comportament, greu previzibile. Este posibil să fi comis cei doi fotbalişti greşeli impardonabile pentru spiritul german, dar atunci ar fi apărut informaţiile de rigoare, cu tot tacâmul de acuzaţii care să justifice anularea contractelor dintre jucători şi cluburi. Oricum, nu din prea multă apreciere au procedat nemţii aşa cum au făcut-o. Mai degrabă cred că nemţii s-au molipsit de la românii cu care interferează tot mai mult după extinderea Europei, au luat de la aceştia partea cu neseriozitatea, au adaptat-o la condiţiile lor şi au văzut că este bine. Când şi-au dat seama că nu au făcut mari afaceri, că nu-i pot vinde pe Iacob şi Niculeascu pe bani mai mulţi decât au dat la cumpărare şi că aceştia nu prea merită salariile, s-au făcut ai dracului. Au găsit mijlocul de a scăpa de ei. Concluzia e că nici Germania nu mai e ce era în materie de seriozitate, mai cu seamă când nemţii fac afaceri proaste. Este un lucru pe care ar trebui să-l înveţe şi fotbaliştii români care îşi caută mai binele în ţara lor.
Petrică BUTUC