Pentru prima dată în istoria participării României la Jocurile Olimpice moderne, pordrapelul va fi purtat de o sportivă din categoria sporturilor de echipă, mai precis de Valeria Beşe, care va duce drapelul ţării noastre la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing.
Pe 8 august imaginea României va fi Valeria Beşe. Hotărârea aparţine Comitetului Executiv al COSR. O fi bună, o fi rea, oricum este o premieră. Până acum sportivii care au purtat drapelul României la Jocurile Olimpice au reprezentat sporturile individuale:

1. Helsinki – 1952 – Constantin Dumitru – atletism
2. Melbourne – 1956 – Iosif Sârbu – tir
3. Roma – 1960 – Alexandru Bizim – atletism
4. Tokyo – 1964 – Aurel Vernescu – kaiac-canoe
5. Mexico City – 1968 – Aurel Vernescu – kaiac-canoe
6. Munchen – 1972 – Aurel Vernescu – kaiac-canoe
7. Montreal – 1976 – Nicolae Martinescu – lupte
8. Moscova – 1980 – Vasile Andrei – lupte
9. Los Angeles – 1984 - Corneliu Ion – tir
10. Seul – 1988 – Nicu Vlad – haltere
11. Barcelona – 1992 – Costel Grasu – atletism
12. Atlanta – 1996 – Iulică Ruican – canotaj
13. Sydney – 2000 – Elisabeta Lipă – canotaj
14. Atena – 2004 – Elisabeta Lipă – canotaj
15. Beijing – 2008 – Valeria Beşe - handbal

Pentru noi vrâncenii este o mare bucurie faptul că pordrapelul României la ediţia Jocurilor Olimpice din 1984 de la Los Angeles,pe pământ american a fost Ion Corneliu.
Ion Corneliu s-a născut la Focşani în anul 1951. Ofiţer M.AP.N. Absolvent al Institutului de Studii Economice din Bucureşti, promoţia 1973. A început să practice tirul în 1969, în cadrul Clubului „Steaua” Bucureşti sub îndrumarea antrenorilor Gh. Corbescu şi T. Coldea (după1976). Multiplu campion şi recordman naţional, a înregistrat performanţe de excepţie şi în competiţiile internaţionale oficiale de tir. Selecţionat în loturile naţionale, a realizat, pe parcursul a peste 20 de ani, începând din 1970, performanţe maxime – 600 de puncte din 600 posibile în proba de pistol viteză; are la activ egalarea recordului mondial, 598 puncte, la proba de pistol viteză, în 1977, şi un aport substanţial la stabilirea unui nou record mondial, în 1975, în proba de pistol viteză pe echipe, 2370 puncte. Participant la 3 ediţii ale JO, 3 CM şi 5 CE, a obţinut 12 medalii – 4 de aur, 7 de argint şi una de bronz. La CM din 1974, la Enschade (Olanda) obţine medalia de argint la pistol cu aer comprimat, iar la Thun, medalia de bronz la pistol viteză, pe echipe, şi locul XI, la individual. La CM de la Caracas, din 1982, face parte din echipa de pistol viteză care intră în posesia medaliei de argint. La JO din 1976, de la Montreal, se clasează pe locul V, după un baraj în 3 pentru medalia de bronz. La cea de-a XII-a ediţie a JO din 1980, de la Moscova îşi demonstrează din plin calităţile tehnice, fizice şi psihice, devenind campion olimpic la pistol viteză, în urma unui baraj desfăşurat în 3 manşe (prima manşă în 3, între I. Corneliu, W. Jurgen – Republica Democrată Germană – şi Petrisch Gerhard – Austria; a doua, între I. Corneliu şi W. Jurgen, care s-a terminat la egalitate, 147 p, a impus cea de-a treia, în care I.C. realizează 148 p, iar Jurgen 147 p). La JO de la Los Angeles, din 1984, devine vicecampion olimpic la aceeaşi probă. Înalta clasă în proba de pistol viteză este pusă în evidenţă şi la CE, unde cucereşte 3 titluri continentale: unul cu echipa, în 1975 (Madrid), şi 2 la individual, în 1977 (Bucureşti) – cu 598 p – record mondial egalat – şi în 1985 (Osijek), precum şi 4 medalii de argint – în 1975 şi 1981 (Titograd), la individual, în 1983 (Bucureşti) şi 1985, în proba pe echipe. După ce şi-a încheiat cariera ca sportiv, şi-a continuat activitatea ca antrenor la Clubul „Steaua”, din 1989 fiind numit şeful Secţiei de tir din cadrul aceleiaşi grupări sportive. Din 1995, s-a ocupat de pregătirea unor trăgători de perspectivă, precum: I. Raicea (locul III, la Cupa Mondială), A. Todor (locul III pe echipe, la pistol viteză, şi locul IV în proba individuală, la CE de juniori din 1997), iar din 1997, a preluat şi pregătirea sportivului Sorin Babii (medalie de bronz, în proba pistol cu aer comprimat şi medalie de argint, în proba pe echipe, la CE din 1997; locul II, la Cupa Mondială din 1997). În 1990, a fost ales în funcţia de preşedinte al FR de Tir. În 1981, a participat, ca invitat, la sesiunea Academiei Olimpice de la Atena. Membru în Biroul Executiv al COR. Pentru rezultatele sale de excepţie şi contribuţia adusă la afirmarea tirului românesc, i s-au acordat titlurile de Maestru emerit al sportului şi de Antrenor emerit şi a fost distins cu ordine şi medalii. În anul 2001, i s-a conferit Ordinul naţional „Pentru Merit” în grad de ofiţer.
Am sperat că primul sportiv român calificat la Jocurile Olimpice de la Beijing, vrânceanul Alin Moldoveanu, tot tirist ca Ion Corneliu, să fi fost cel mai îndreptăţit să ducă drapelul României. Dar de, ditamai Comitetul Executiv al COSR a simţit că e loc de o premieră. O sportivă de la jocuri sportive, de la handbal, care corect şi fair -play ar fi fost pentru Vrancea să fie Valentina Elisei Ardean.
Dar acum nu avem decât să încercăm să ne facem concediul într-o excursie în China şi să vedem suprema competişie sportivă internaţională, sau să ne pregătim ca din 8 august să participăm la „maratonul” transmisiilor tv în faţa unui ecran mai performat ca la Campionatul European de Fotbal!
Să strigăm cu toţii: Hai Valentina! Hai Alin! Hai Vrancea! Hai România!

viorel.paizan@sportuldevrancea.ro