CALENDAR SPORTIV DE LA VRANCEA! SUNT MANDRU CA SUNT ROMAN CA NADIA COMANECI !

Perioada 12 noiembrie – 18 noiembrie

SPORTUL DE VRANCEA UREAZA LA MULTI ANI NADIEI COMANECI IN NUMELE TUTUROR VRANCENILOR DE PRETUTINDENI!

12 noiembrie 1850 ––  S-a născut marele maestru internaţional Mihail Cigorin, unul dintre cei mai îndreptăţiţi candidaţi la titlul mondial în epoca sa dar pe care nu a reuşit să-l cucerească. A pierdut amândouă confruntările decisive (finalele pentru titlul mondial) la care a ajuns în 1889 şi 1892 cu Wilhelm Steinitz, dar a intrat în istorie ca un mare fantezist şi merituos învins.

12 noiembrie 1908 –– S-a născut, la Horodenka, marele maestru internaţional Salomon (Salo) Flohr, candidat la titlul mondial în 1937. În tot timpul vieţii s-a ocupat de publicistica şahistă

12 noeimbrie 1937 –– S-a născut, la Cluj-Napoca, Gheorghe Zaharia, şahist de categoria I, fost parlamentar de Vrancea, reputat profesor de limba şi literatura română la diferite instituţii de învăţământ din Vrancea printre care Liceul Pedagogic şi Colegiul Naţional „Unirea“ Focşani. A fost unul dintre susţinătorii şi cititorii fideli ai revistei VRANŞAH în format tipărit. În paginile revistei urma să apară câte o tabletă a domniei sale dar din motive financiare revista şi-a încetat apariţia. După o pauză care semnatarului acestor rânduri i s-a părut o veşnicie, revista s-a transformat în web site, unul dintre cele mai apreciate.

În prezent profesorul Gheorghe Zaharia conduce cenaclul literar „Vasile Cârlova“ care îşi desfăşoară activitatea la Cercul Militar Focşani, cenaclu din care mai fac parte printre mulţi alţii preşedintele fondator locotenent colonel Ionel Marin, vicepreşedintele fondator colonel Vasile Rumega, profesorul şi publicistul Ştefan Neagu, colonelul doctor în istorie Mircea Paraschiv, doctorul Gheorghe Chirtoc, Rodica Şoricău, Costică Toma, Vasile Buruiană, Mihail Opaiţ, locotenentul colonel Anton Soare etc.

12 noiembrie 1950 –– S-a născut fotbalistul internaţional român şi antrenorul Sorin Cârţu, component al echipei de aur de la începutul anilor 80 din secolul trecut Universitatea Craiova, prima echipă românească de fotbal carea ajuns într-o semifinală de cupă europeană. A fost coleg cu Lung, Negrilă Ştefănescu, Tilihoi, Ungureanu, Beldeanu, Ţicleanu, Donose, Balaci, Crişan, Cămătaru, Geolgău etc.

12 noiembrie 1961 –– S-a născut, la Oneşti, judeţul Bacău, Nadia Comăneci, fetiţa de aur a sportului românesc, care avea să facă numele României cunoscut în toată lumea, multiplă campioană olimpică şi mondială, cea mai mare gimnastă şi cea mai mare sportivă a României din toate timpurile, una dintre cele mai mari gimnaste ale lumii din toate timpurile.

A rămas memorabilă ziua când, la Olimpiada din 1976 de la Montreal, calculatorul a fost pus în imposibilitatea de a-i afişa nota 10, pe ecran apărând cifra 1. Era prima notă de 10 luată de o gimnastă la vreo olimpiadă. A fost supranumită „Zeiţa de la Montreal“.

Primul succes de mare răsunet a fost în 1975 la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia, când, la 13 ani, a obţinut trei medalii de aur şi una de argint. În acel an agenţia de ştiri Associated Press a numit-o „Atleta anuluiu în România“.

La 14 ani, după Olimpiada de la Montreal, a primit distincţia „Erou al Muncii Socialiste“, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.

A cucerit, numai la Olimpiade, cinci medalii de aur: la individual compus, paralele inegale şi bârnă la Olimpiada de la Montreal, 1976, la bârnă şi sol la Olimpiada de la Moscova, 1980; trei medalii de argint: pe echipe la Montreal, pe echipe şi individual compus la Moscova şi o medalie de bronz la sol la Montreal.

În 1979 a câştigat pentru a treia oară titlul de campioană mondială, fiind primul sportiv de gimnastică care reuşea această performanţă.

Antrenorii de numele cărora sunt cel mai mult legate succesele fără egal au fost Bela şi Marta Karolyi.

S-a căsătorit cu gimnastul american Bart Conner, cu el împreună devenind proprietară a unei academii de gimnastică şi a unor magazine de echipamente sportive. Are un băiat.

A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic şi a fost aleasă în diferite organisme naţionale şi internaţionale, îndeplinind mai multe funcţii, unele onorifice, dintre care menţionăm doar câteva: vicepreşedinte al Special Olympics, Preşedinte Onorific al Federaţiei Române de Gimnastică, Preşedinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Româneşti, membră a Fundaţiei Federaţiei Internaţionale de Gimnastică. De remarcat că Nadia a creat la Bucureşti o clinică de caritate pentru copii orfani din România.

În decembrie 2003 a publicat prima sa carte, „Scrisori către o tânără gimnastă“.

Nu intru în amănunte privind biografia şi deosebitul palmares ale Nadiei, cunoscute şi răscunoscute. Doresc – în locul unei ample prezentări prozaice – să vă mângâie patru fragmente din România literară scrise în patru numere diferite în acei ani de regretatul maestru Fănuş Neagu, un măiastru condei ce mi-a vrăjit adolescenţa şi tinereţea, din ale cărui slove ning alene peste mine şi acum flori albe de cireş.

Vestea desemnării Nadiei cel mai bun sportiv al anului 1975 a făcut să-i erupă lui Fănuş un zâmbet din copilărie: „Plouă. Şi un mesteacăn semănând cu o lebădă ce-ar intra să bea veninul dulce al ninsorilor din Moldova – căci la Moldova ninge! – se iscăleşte, iată-l, pe umerii unei fete care trece cu frunze fermecate de învierea somnului lung. Mă fumegă un gând de salvie, dorul de iepuri şi mai ales de un oblon de cârciumă verde pusă-ntr-un bot de pădure, în inima frigului. Culcuşul vinului, numai pe vreme de miazănoapte îmi dau seama, se aşează numai în sufletele vesele. Astăzi, în zori, ieşită parcă din grâul răsărit în pragul îngheţului, o veste mi-a luminat odaia: Nadia Comăneci a fost declarată cea mai bună sportivă a anului 1975. Iarba unui zâmbet din copilărie mi-a încins obrajii şi m-am dus departe, în ţara genunchilor jupuiţi în crengi de măr. Nadia Comăneci e un miracol ce-ar trebui spus pe vioară. N-o cunosc, am văzut-o numai plutind şi arcuindu-se într-o clipă de vis ca să ne facă să înţelegem că între două bătăi de pleoapă o pasăre albastră înfloreşte şi plânge pentru noi în văzduh“.

Toţi am trăit la cea mai înaltă tensiune mirificele nopţi ale Olimpiadei de la Montreal. „Nopţi pe care inima le întâmpină cu o floare albă, – unduia penelul lui Fănuş – nopţi luminate cu mesteceni. Un miliard de oameni, aproape jumătate din populaţia globului, stă în faţa televizorului din seară până în dimineaţă, aplaudă, strigă, se bucură şi uneori, foarte rar suferă dimpreună cu eroii de la Montreal. Suntem fericiţi şi cu sufletul deschis pentru miracole – la Mogoşoaia, unde stau cu nişte prieteni, ne îngrămădim unii în alţii în sala televizorului, plini de nerăbdare şi bucuroşi, ca şi cum am aştepta să se coacă un miel pe care să-l rupem în unghii, ca şi cum ne-ar cânta la nesfârşit în sânge şoapta sau furtunile ce se nasc şi izbândesc în struguri. De sub frunzele de arţar ale Canadei se împrăştie asupra întregii lumi un cântec dulce, spus cu faţa spre soare, spre lună şi spre porumbei, pe care inima noastră-l întâmpină cu o floare albă. Cel mai frumos zâmbet pe geana acestui vis l-a pus o fată din România: Nadia Comăneci! Cei ce urcă munţii spun că, în zilele cu cer senin, din cel mai înalt pisc al Ceahlăului se vede Dunărea. Privind-o pe Nadia în clipele ei de ameţitoare vrajă, – n-am nici o îndoială – cei ce nu ne cunosc au auzit, uimiţi, sunetul din care îmbobocesc nuferii pe care-l face aripa unei lebede atingând Dunărea şi s-au îmbătat de miresma verde şi amară a vântului ce curge de pe Ceahlău şi leagănă o ţară.

Îmi împletesc degetele cu creionul în cruce de aur şi spun că norocul nostru, în aceste nopţi, are două feţe, ca două zâne ale aceluiaşi basm: Nadia Comăneci şi Teodora Ungureanu“.

Împinsă de dor, Nadia s-a intors acasă de la Montreal înainte de a se termina Olimpiada. Fănuş a avut bucuria s-o vadă şi noi privilegiul să-i citim susurul silabelor: „Clipa în care Olimpiada se va schimba în poveste de aur pluteşte la malul celor două oceane ce scaldă tâmplele Canadei. E oră târzie, un cal alb trece în zbor prin cerul înalt al pământului albastru, visele tuturor copiilor sunt podoabe de basm, candelabrul lunii, ridicat parcă din tristeţile Veneţiei, fumegă deasupra casei, mâine trebuie să bat un drum aspru, dar nu mă pot rupe din cerul de vrajă care se înalţă din trunchiurile magice ale arţarilor Canadei.

Mă clatin în bucurie ca o luntre legată de-o salcie veche. Ieri am văzut-o pe Nadia Comăneci intrând în Bucureşti.

Fata aceasta care a îmbogăţit lumea, dăruindu-i ore de fericire şi strigăte de floare, s-a întors mai repede acasă «fiindcă nu mai putea de dor». Vorbe pline de zăpada mieilor sau de dulceaţa a doi porumbei sfădindu-se la geamul odăii, dimineaţa când te scoli din somn şi e duminică.

Nadia, încoronându-se în Canada ca regină a Jocurilor Olimpice, mi-a ameţit sufletul cu izvoare curgănd pe sub nuci, în jgheab de scoarţă de brad, şi i-am uitat pe ceilalţi mari campioni care, tot în aceste zile, şi-au acoperit numele cu glorie“.

La întoarcerea Nadiei de la un turneu din Japonia, unde câştigase Cupa Kuniki, Fănuş, cu o pană smulsă din aripa unui înger, scria: „În tulpina Nadiei de cel mai frumos trandafir de la Moldova va lumina de-acum şi surâsul subţire, cât cercelul din urechea primei iubiri, din clipa când se deschide sărbătoarea crizantemelor. În serile când o văd pe Nadia zugrăvind visul lumii, cu bucuria pe care o încerca un Leonardo în limpezimile Florenţei, ştiu că-n somnul meu se vor întoarce zilele copilăriei şi că prin firele de iarbă de demult vor intra, să se joace, porumbei de sticlă din icoane“.

12 – 25 noiembrie 2008 –– S-a desfăşurat, la Dresda, a 38-a Olimpiadă de Şah.

13 noiembrie 1960 –– S-a născut, la Reşiţa, gimnasta Teodora Ungureanu – Cepoi. (Se numeşte Cepoi după căsătoria cu gimnastul Sorin Cepoi, cu care are o fiică, Teodora).

A început să practice gimnastica la Clubul Şcolar Reşiţa iar din 1971 a activat la Şcoala de gimnastică de la Oneşti sub conducerea soţilor Béla şi Marta Károlyi. Cele mai prestigioase rezultate le-a obţinut la Olimpiada de la Montreal din 1976, când a obţinut locul al II-lea pe echipe, locul al II-lea la paralele inegale, locul al III-lea la bârnă şi locul al IV-lea la individual compus. După retragerea din activitate a devenit antrenoare şi arbitră de gimnastică.

13 noiembrie 1970 –– S-a născut George-Gabriel Grigore, şahist român, mare maestru internaţional din anul 2002.

14 noiembrie 1954 –– S-a născut pictorul, şahistul vrâncean şi muzicianul Teodoru Iliescu, inginer, cercetător ştiinţific în domeniul zootehniei până în 1989, redactor şi unul dintre cei mai fideli susţinători ai revistei VRANŞAH. Este legitimat la Clubul Municipal de Şah „Speranţa“ Focşani.

Este singurul care în anul 2008, înainte de întreruperea apariţiei revistei VRANŞAH, a continuat până în ultimul moment să-l sprijine financiar pe Anton Soare. Mai bine de jumătate de an, înainte de a se desfiinţa, revista a mai trăit doar prin contribuţia financiară a celor doi buni prieteni, foşti colegi de liceu.

14 noiembrie 1971 –– S-a disputat, la Bucureşti, meciul de fotbal România – Cehoslovacia, câştigat de echipa noastră cu scorul de 2-1, meci în urma căruia România a terminat pe primul loc în grupa de calificare la Campionatului European de fotbal din 1972. Golul victoriei, ca şi în meciul decisiv cu Portugalia pentru calificarea la Campionatul Mondial din Mexic, 1970, a fost înscris de Fachirul Gicu Dobrin. Ioan Chirilă, „patriarhul scriiturii sportive“, cum l-a denumit Ilie Dobre, scria în Gazeta Sporturilor: „...Îmi aduc amintede seara de 14 noiembrie 1971, seara acelui meci cu Cehoslovacia. Făcliile bucuriei se stinseseră... În afara stadionului, un grup de tineri scanda: «Ce ne facem, oameni buni, / Cu acest Dobrin / Care-ascunde mingea / De n-o mai găsim?» În seara aceea, Dobrin, intrând în folclorul stadionului, s-a ridicat mult deasupra Guadalajarei...“

14 noiembrie 1975 –– S-a născut, la Bistriţa, atleta româncă de talie mondială Gabriela Szabo, campioană mondială, campioană olimică. În 1999 a fost desemnată cea mai bună atletă a lumii şi cea mai bună sportivă a Europei.

            16 noiembrie 1944 –– S-a născut fotbalistul internaţional român Radu Nunweiller, component al echipei Dinamo Bucureşti şi al naţionalei de fotbal a României care a jucat la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic 1970.

16 noiembrie 1972 –– S-a născut, la Bucureşti, Aurelia Dobre, gimnastă, dublă campioană mondială la Campionatele Mondiale de gimnastică artistică din 1987 de la Rotterdam unde a primit o notă de 10 şi campioană olimpică la Seul 1988, apoi antrenoare şi coregrafă. Datorită unui accident, talentata şi eleganta gimnastă a abandonat prea devreme activitatea competiţională în care mai avea multe de arătat. S-a căsătorit în S.U.A. şi are patru băieţi.

16 noiembrie 1982 –– Filipinezul Florencio Campomanes (22 februarie 1927 – 3 mai 2010) a fost ales preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Şah.

16 noiembrie 1988 –– S-a născut şahistul vrâncean Dan Bălescu.

17 noiembrie 1905 –– S-a născut, la Timişoara, şahistul Ştefan Erdelyi, campion naţional al României în 1931, 1934 şi 1949. A devenit maestru naţional în 1949 şi maestru internaţional în 1950, fiind, alături de Octav Troianescu, unul dintre primii doi maeştri internaţionali ai Roimâniei. A participat la Olimpiadele de Şah din 1931 şi 1935. De-a lungul carierei sale, printre învinşii lui Ştefan s-au aflat celebrii vremii: Mikenas, Reti, Flohr. A fost posesorul unei bogate culturi şahiste, mult peste cea a contemporanilor săi. (m. 26 octombrie 1968)

18 noiembrie 1963 –– S-a născut fotbalistul internaţional danez Peter Schmeichel, unul dintre cei mai buni portari ai Europei din primul deceniu al acestui secol.

Ai izbutit ?  Continuă!  N-ai izbutit ?  Continuă!       

Fridjof Nansen

Pierre de Coubertin, iniţiatorul şi organizatorul Jocurilor Olimpice moderne a preluat acest motto şi l-a transformat într-una din legile nescrise ale spiritului olimpic.

ANTON SOARE  

sursa foto: ziare.com.ro si gandul.ro