Mircea Sandu digeră greu ratarea de către naţionala României a jocului cu Olanda de la Campionatul European. Înainte de partidă, preşedintele FRF făcuse o predicţie cu garanţie totală de reuşită. Spusese că echipa noastră va merge spre finală pentru că va termina grupa pe locul doi, după ce va câştiga meciul cu jucătorii lui Van Basten. Ar fi fost o victorie a naţionalei, dar şi una personală a lui Mircea Sandu care i-ar fi confirmat poziţia influentă de la UEFA. De ce nu s-a întâmplat conform previziunilor? Aflăm că, la pauza meciului cu Olanda, Heitinga l-a întrebat pe Chivu de ce românii nu i-au atacat pe olandezi care au tot aşteptat ca alde Mutu să tragă şi la poartă, nu doar să plimbe mingea în jumătatea proprie de teren. Altfel spus, adversarii au stat cuminţi aşteptând minunea românească, imposibil, însă de realizat de nişte jucători cărora le tremurau chiloţii. Pentru a nu se face de râs, olandezii au marcat imediat după pauză, apoi au închis jocul cu 2-0 şi s-au oprit. Acel meci, intrat în istorie, dar şi în legendă datorită circumstanţelor în care s-a desfăşurat are învăţămintele sale pentru viitoare campanii de calificare ori participări la turnee finale. Şi în astfel de situaţii, Dumnezeu îţi dă dar nu îţi bagă în traistă. Aşa că, antrenor sau conducător de federaţie te pregăteşti dinainte pentru o eventuală pleaşcă pentru că, luat pe nepregătite nu ai reacţie şi dai cu piciorul la noroc. După aceea, nu mai are rost să tot spui că ar fi fost bine dacă nu ar fi fost rău, aşa cum se întâmplă acum cu preşedintele FRF.
Petrică BUTUC