5 ani de bune si rele, 5 ani de pionierat pentru Sportul de Vrancea…LA MULTI ANI, SPORTUL DE VRANCEA LA 5 ANI! SA CRESTI MARE !

ASTAZI SPORTUL DE VRANCEA IMPLINESTE 5 ANI ! LA MULTI ANI TUTUROR VRANCENILOR !

Au trecut 5 ani de la prima aparitie a “Sportului de Vrancea”, de la acel telefon pe care mi-l dadea provocator bunul prieten Viorel Paizan, intrebandu-ma daca mai exista sport in Vrancea. Au trecut 5 ani, de parca au trecut cateva clipe si Viorel insista sa ma reasez in fata unei foi de hartie pentru a scrie cateva randuri pentru cei care au mai ramas aproape de Sportul de Vrancea.

Trebuie sa recunosc ca nici macar eu nu am mai fost atat de aproape de un proiect de suflet in care Viorel Paizan continua sa creada. De ce? Pentru ca visele legate de performanta sportului vrancean, de schimbarea pe care mi-o doream au ramas doar la stadiul de vise. An de an, ne-am alimentat si ne alimentam cu aceiasi oameni de valoare – mai mult antrenori si profesori, decat sportivi performeri – pe care i-am lasat in urbea copilariei mele acum 15 ani.

Sunt dezamagit, si daca acum 5 ani mai aveam ceva urme de optimism in degetele cu care tastam randurile primului meu articol in Sportul de Vrancea, astazi sunt mai mult pesimist decat optimist.

Astazi nu pot vorbi decat despre imensa performanta a lui Alin Moldoveanu, Unirist de al meu si de al lui Viorel, sportiv in care doar foarte putini am crezut! Nu am scris nici in ziua in care Alin a tras aurul olimpic si nici in zilele imediat urmatoare pentru ca atunci gloria ii era redata de toate publicatiile din tara. Am ales sa scriu putin astazi, la aniversarea noastra, despre performanta extraordinara reusita de Alin! Am lasat sa treaca vremea atunci cand vorbim de jumatate din aurul romanesc de la Londra slefuit de un vrancean de care suntem mandri. Toata presa nationala a vorbit despre Alin, despre caracterul sau, despre taria sa, despre o performanta inegalabila. Prea putini au vorbit insa despre scoala de tir de la Focsani, despre dascalii lui Alin, despre emotiile cu care Focsaniul a trait finala olimpica la tir, si chiar nimeni nu a pomenit de demersul Sportului de Vrancea pentru ca Alin Moldoveanu sa fie numit cetatean de onoare al Focsaniului si al Vrancei.

Sportul de Vrancea, in existenta sa, a fost pionierul: publicatia care in premiera l-a propus pe Alin Moldoveanu cetatean de onoare al Focsaniului si al Vrancei, publicatia care in premiera a editat o carte dedicata sportului vrancean, publicatia premiera dedicata exclusiv sportului vrancean, publicatia care in premiera a organizat Gala Sportului de Vrancea in scopul promovarii si premierii valorilor sportului vrancean. Sportul de Vrancea v-a relatat in premiera de pe Nou Camp sarbatoarea castigarii Champions League de catre Barca lui Pep si a lui Messi, publicatia care in premiera a transmis un fotoreportaj de la inaugurarea National Arena cu ocazia meciului Romania – Franta. Sportul de Vrancea a reprezentat si reprezinta istoria sportului vrancean.

Astazi, la 5 ani, de la reintoarcerea mea pasagera in presa sportiva vranceana ma macina si regrete, alaturate performantei inegalabile reusite de Alin Moldoveanu. Regretele sunt legate de lipsa de strategie si performanta in sporturile de echipa din Vrancea. Regretele sunt legate de disparitia valorilor sportului vrancean, de disparitia ambitiei si performantei. La 15 ani dupa ce am parasit prima oara presa sportiva vranceana si la 5 dupa primul articol in SDV sunt mahnit de faptul ca Focsaniul traieste doar prin aceiasi profesori – antrenori ce se dedica de o viata performantelor juvenile. Suntem in continuare mandri de Adriana Lescovar, de Emil Dumitru, de Mircea Petrisor, de Viorel Ion, de Puiu Oprisan, de Marian Radulescu, de Lucian Tucan, de Gheorghe Canaragiu, de Gheorghe Catrinescu, Adrian Alaci sau Stanica Grosu  asa cum salutam dorinta de performanta a mai tinerilor Mihai Petrut, Elvis Ilas, Viorel Paizan.

Din pacate, Vrancea continua sa sufere la performanta sporturilor de echipa, iar fotbalul focsanean, astazi la 5 ani de la reaccederea in liga a doua, trage sa moara. Lipsa unor proiecte sustenabile cumulata cu lipsa strategiilor de performanta adevarata fac din sporturile de echipa doar niste pietre ce atarna greu de un club infiintat ca sa dispara: CSM Focsani. Fie ca vorbim de fotbal, de handbal, de baschet, volei sau de rugby, lipsa unui management sportiv performant nu fac decat ca CSM Focsani sa fie privit ca oaia neagra intr-un Consiliu Local ce de ani de zile nu a avut timp si aplecare catre sport.

Imi doresc ca anul viitor, la varsta clasei 0 sa reavem echipa de fotbal competitiva, sa avem rugby in prima liga a seniorilor, sa ne batem la handbal si volei cu fortele din Superligile nationale. Imi doresc ca in 2016, de la Rio, uniristul Alin Moldoveanu sa ne zambeasca din nou de pe prima treapta a podiumului olimpic. Si imi doresc sa am macar saptamanal cate ceva de scris in Sportul de Vrancea!

La Multi Ani SDV!

REDACTOR SPECIAL  SDV – VLAD VLASCEANU