“TENISUL ESTE VIATA!” – FIREL BIRSAN
INTERVIU DE COLECTIE SPORTUL DE VRANCEA, 16 IULIE 2012
Sportul de Vrancea a realizat un interviu de colectie cu unul dintre pionierii tenisului din Vrancea, Firel Birsan. Este primul interviu dat de Firel Birsan in cariera sa. Sportul de Vrancea a facut botezul media pentru Firel Birsan si suntem mandri de asta. Fost coleg si prieten cu regretatul George Bucuroiu, Firel Birsan duce mai departe flacara nestinsa a tenisului din Vrancea. O fire modesta, dar plina de energie, Firel Birsan a stat de vorba cu redactorul nostru, profesorul Viorel Paizan, pret de cateva ore, la o cafea si un pahar cu apa. Amintirile sunt multe si au rascolit episoade interesante ale vietii sale…dar sperantele pentru viitor sunt dintre cele mai optimiste. Are o familie frumoasa si care incearca sa-I inteleaga pasiunea sa. Pentru Firel Birsan, TENISUL ESTE VIATA! – Acest interviu il dedicam apropiatei nostre aniversari a implinirii varstei de 5 ani de Sportul de Vrancea - redactia SDV
SDV - Unde si cand s-a nascut Firel Barsan?
La Focsani, pe 27 august 1965.
SDV - Cum pastrati in memoria copilaria dumneavoastra ?
Am amintiri foarte placute. M-am bucurat de fiecare clipa a copilariei mele. La acel moment, universul copilariei mele a fost limitat la perioada petrecuta in casa parinteasca sicea a bunicelor de la Mandresti pana in clasa I. Tin minte ca am fost doua saptamani la gradinita care era in Caminul Cultural din Mandresti, care astazi nu mai exista.
SDV - Jocurile copilariei generatiei au fost interesante?
Jocurile copilariei mele au fost multe si diversificate. Imi amintesc de jocurile de carti cu bunicele mele, tabinetul, care te invata adunarea si scaderea, septica, macaua. Apoi jocul de tablite cu capacele de suc sib ere, sotronul, cartonasele, turca, care se juca cu doua bete, unul mai mare si unul mai mic dintr-un cerc, oina cu o mingiuta care o prindeam cu o caciula. Tablele, tin minte, cred ca aveam 7 ani si erau vreo opt copii care jucau, mai bine zis asteptau sa joace. Eu fiind cel mai mic, se juca castigatorul la masa, am intrat ultimul, pana atunci fiind foarte atent la regulile jocului. De cand am intrat la joc la masa, imi aduc aminte ca nu am mai iesit de la masa. De mentionat ca toti ceilalti 7 copii erau cu 2-3 ani mai mari si tin minte ca ziceau:” Asta are norocul incepatorului!”. Sahul a insemnat foarte mult pentru mine, in perioada anului 1987 ajungand pana la categoria I, fiind foarte aproape de categoria de maestru. Fotbalul l-am practicat ca miuta in curtea scolii din Mandresti. Tenisul de masa il jucam pe mese improvizate cu palete din lemn. Tenisul de camp l-am inceput pe iarba de pe campul din spatele gradinii. Tusa o sapam cu sapa, iar fileul era o sfoara legata intre doi pari de lemn. Jucam cu palete de lemn, de fapt fundurile de bucatarie ale bunicelor cu o mingiuta de cauciuc. Regulile jocului le mai stiam, de fapt le preluam de la copii mai mari, care erau si ei impulsionati de rezultatele marilor campioni Nastase si Tiriac.
SDV - Amintirile deosebite ale scolii primare si gimnaziale?
Clasa a I-a si o parte din clasa a II-a le-am facut cu domnul invatator Gheorghiu la scoala din Mandresti. Domnul invatator Gheorghiu mi-a pus cravata de pionier la gat. In clasele I – IV am avut numai premiul I. In clasa a V-a am luat premiul III tot la scoala din Mandresti. Atunci mama a fost foarte nemultumita si m-a transferat la scoala generala numarul 10 din Focsani unde am facut clasele a VI-a, a VII-a si a VIII-a, terminand mereu in primii 10 elevi pe scoala. Momentul ales de mama a insemnat o schimbare foarte mare pentru viitorul meu. Mama rastalmacise putin proverbul: “Decat in satul tau codas, mai bine la oras fruntas!”. Tin minte ca in clasa a VIII-a, doamna profesoara Tutoveanu de chimie de la scoala 10 a trebuit sa tina o lectie demonstrativa la clasa mea de la scoala Mandresti si m-a ales pe mine sa fiu asistentul dumneaei. Am fost foarte mandru ca m-am intors la fostii mei colegi in postura de asistent a renumitei doamne profesoare.
SDV - Anii de liceu au constituit cei mai frumosi ani ai adolescentei dumneavoastra?
Cei mai frumosi ani, au fost petrecuti la liceul Unirea din Focsani. L-am avut diriginte pe regretatul profesor Davidescu de geografie in clasele a IX- a si a X-a. La treapta a II-a, am ramas in cele doua clase de electrotehnica, selectia facandu-se din peste 10 clase si una de mecanica. Am fost foarte mandru. Directoare era doamna profesoara Maiorov. In acea perioada de scoala la Unirea am fost prima promotie de liceu industrial auto, lucru care ne-a prins bine la sfarsitul liceului, obtinand si permisul de conducere, categoriile B si C, sub indrumarea instructorilor Dima si Lemnaru. Amintirile sunt deosebite. La romana am facut cu domnul Petrache Dima, la matematica cu Trofin si Mocanu, la fizica cu Olaru, la romana in a XI-a si a XII-a cu doamna Tudorache. Diriginte in clasele a XI- a si a XII-a l-am avut pe domnul profesor Dumitrescu Gheorghe de sport. Pastrez amintiri frumoase despre uniforma de atunci, numarul matricol, sapca de licean si nu in ultimul rand am amintiri frumoase de la practica agricola.
SDV - Cum ati trecut pragul maturitatii si primii pasi catre facultate?
Acest prag a fost un soc pentru mine. De fapt a fost o prapastie si ii multumesc lui Dumnezeu ca am putut sa o trec. A fost o diferenta intre teorie si practica, lucru pe care l-am simtit mai clar dupa ce am terminat armata. In armata am facut karate, kung fu, in special pregatire de autoaparare, fiind incorporate la securitate. Tin minte ca am picat prima data la admiterea pentru facultate si m-am angajat ca muncitor necalificat la Vinexport. Au fost niste vremuri teribile atunci, amintindu-mi de cozile interminabile pentru orice produs alimentar din epoca Ceausescu.
SDV - Sportul este o mostenire de familie sau o influenta din partea unui profesor sau antrenor?
Nici una, nici alta. Sportul este in mine, face parte din ceea ce sunt eu. Imi creeaza adesea o stare de liniste, echilibru si confort, imi blocheza stresul de a ajunge la mine.
SDV - Pana la tenis au fost si alte sporturi practicate?
Am jucat fotbal la echipa de juniori a Mandrestiului, FC Mandresti fiind echipa de seniori in campionatul judetean de fotbal (acum nu mai este). Tin minte ca am dat primul meu gol intr-un meci jucat la Suraia, pe o zapada destul de mare. Jucam atacant, marcam goluri foarte multe. Aveam simtul portii. In clasele a VI-a, a VII-a si a VIII-a am facut volei, apoi baschet si rugby la liceu cu domnul Dumitrescu. La rugby tin minte ca jucam inchizator la gramada, pentru mine rugbyul fiind un sport care m-a invatat cum sa ma feresc de accidentari. Tenisul este totusi varful de lance al sporturilor practicate de mine. Exista clar o diferenta intre tenisul de initiere si tenisul pentru veterani. Tenisul pentru veterani da exemple pentru foarte multi copii. Se poate juca indiferent de varsta si aici l-as da exemplu pe Voinea Costica care joaca tennis la 67 de ani. In ceea ce ma priveste pe mine, pot afirma ca atunci cand sunt pe terenul de tenis ca jucator sau instructor pentru copii mei, nu ma mai doare nimic! Asta inseamna tenisul, ca sport practicat de mine…
SDV - Botezul sportului alb il mai tineti minte si primii pasi in tenisul adevarat din Focsani?
Perioada cu inceputurile tenisului adevarat pentru mine a fost in 1988-1989, eram adolescent si eram mai mult autodidact, punand in practica ce citeam din carti. Am gasit o atmosfera foarte placuta la terenurile de tenis din sud, in acea perioada cunoscandu-l si pe regretatul antrenor George Bucuroiu.
SDV - Regretatul George Bucuroiu a fost partenerul dumneavoastra inca de la inceputului tenisului din Vrancea?
In acea perioada am fost si elev, am vazut cum antreneaza si “am furat meseria” si a ramas bine invatata. Am facut echipa cu George Bucuroiu la antrenorat, initiere copii, fiind neretribuit. Tin minte ca ne intelegeam foarte bine din priviri. Apoi eu am ramas la initiere iar George Bucuroiu ii prelua dupa aceea pentru performanta. In unele cazuri a si reusit si iata cateva exemple: Razvan Bucuroiu, fiul sau, s-a realizat atat ca jucator cat si ca antrenor, in prezent fiind angajat al Federatiei Romane de Tenis, Rares Georgescu, care se pare ca in acest moment joaca in liga germana de tenis, Vlase Daniel care este antrenor de tenis in Arges, Bogdan Daniel, antrenor si arbitru international, a participat anul acesta la Wimbledon, Bogdan Nicolae, Nicolae Gabriel, Momanu Horatiu, Martis Marius, Harabagiu Octavian, Harabagiu Andra, Leu Adrian, Stan Costel si altii. La turneele de verterani am facut echipa cu George Bucuroiu. Si la organizarea acestor turnee in Vrancea, turnee inscrise in calendarul Federatiei Romane de Tenis, am facut echipa tot cu George Bucuroiu.
SDV - Primele terenuri de tenis din Focsani?
Terenurile de la baza sportiva a CS Unirea din Sud pe zgura, terenuri care sunt si astazi functionale. Terenurile din parcul Nicolae Balcescu, construite prin 1989-1990 de bitum, terenuri care sunt si astazi, intretinute de inginerul Dan Lupu. In parcul Balcescu a mai fost un teren langa biserica, dar care acum nu mai este. Mai erau doua terenuri de zgura in Crangul Petresti care nici ele nu mai exista acum. In 2003 s-au inaugurat terenurile de tenis de la Panciu de la baza sportiva Veritas, unde la turneul de inaugurare am luat locul III la dublu cu Robu Costica. De prin anii 1989-1990, datorita situatiilor de urgenta, respectiv ploaie sau pe perioada iernii s-a inceput sa se joace tenis si in sala polivalenta. Iarna era foarte greu pentru ca nu erau sali pentru practicarea tenisului.
SDV - Mai tineti minte primele turnee la care ati participat?
Tin minte primele turnee jucate, in schimb era o problema pe vremea aceea. Aveam 25 de ani si atunci nu prea erau turnee challenge. Asemenea turnee erau numai peste 35 de ani. Primele turnee la care am participat au fost organizate la Focsani.
SDV - Plecarea prematura a lui George Bucuroiu a lasat un gol imens in lumea tenisului vrancean?
Da. Nu se poate evalua golul imens lasat de plecarea prematura a lui George Bucuroiu…
SDV - Ce-I lipseste tenisului vrancean in acest moment?
Multe ii lipsesc tenisului vrancean: concurenta la infrastructura, chiar si la infrastructura existenta trebuie facute modernizari. Exista potential uman si sunt foarte optimist ca se va reveni la performantele din tenisul vrancean de altadata. Un lucru este foarte clar, OMUL sfinteste locul…La nivelul tenisului de veterani in acest moment tenisul vrancean acum are un nivel foarte bun, cu privire la valoarea umana.
SDV - Participati la turnee de tenis in tara si in strainatate si in prezent?
In acest moment particip la turnee in tara si mi-am propus sa particip si la turnee in strainatate. Imbinam utilul cu placutul, merg la turnee cu familia si copii, care incearca sa-mi inteleaga pasiunea. Competitiile la care particip sunt in calendarul Federatiei Romane de Tenis, respectiv la Galati, Bucuresti, Bacau, Suceava, Campina, Slobozia, Mamaia, Mangalia, etc…
SDV - Care sunt colegii din echipa actuala a dumneavoastra?
In ceea ce privesc colegii mei, nu ordinea are importanta, pentru ca toti au aceeasi importanta pentru mine, cu toate calitatile si defectele lor. Sper sa nu uit pe nimeni, pentru fara ei, tenisul vrancean la veterani ar fi murit: Busca Catalin, Virgil Straistaru, Ciocarlan Constantin, Alexe Ion, Burga Vasile, Bratu Grigore, Simiz Doru, Herescu Narcis, Pirvu Teodor, Viorel Voineag, Ovidiu Racosanu, Margel Cristi, Costel Cruceanu, Stefanescu Gabi, Partene Marius, Baraghin Adrian, Serbanut Dan, Robu Costica, Tomulescu Valerica, Pavel Vasile, Patulea Fanut, Pavel Dan Ion, Jelea Vasile, Dragomirescu Paul, Dochioiu Ion, Paraschiv Ion, Moldoveanu Traian, Vladimirescu Traian, Huzuneanu Petrica, Amfilofie Gherasim, Potop Ion, Ilie Nicu Costel, Voinea Constantin, Buzoi Ionel, Zainea Ion, Untaru Eugen, Jitea Auras, Calinescu Marius, Stan Costel, Horhocea Dragos, Stanila Marius, Momanu Horatiu, Marius Martis, Paunescu Carmina, Harabagiu Octavian, Harabagiu Andra. Despre prietenii mei din tara, ca numar sunt peste 80 de jucatori, iubitori ai tenisului, dar vreau sa mentionez pe cativa dintre ei: Vasile George(Bacau), Stan Octavian Constantin (Piatra Neamt), Covoran Costel(Onesti), Condei Catalin (Braila), Nistorica Mihai (Botosani), Petrescu Ovidiu (Bucuresti), Nastase Alexandru (Botosani), Sorodoc Roland (Onesti), Negru Viorel (Suceava), Nemet Csaba (Sfantul Gheorghe), Dan Grigore (Galati), Riscutu Dorutu (Piatra Neamt), Sandu Marian (Bacau), Cerchia Ionel (Braila), Albin Mimler (Galati), Geanta Mihai ( Slobozia), Chirvasuta Ion (Bacau), Popescu Stefan ( Bucuresti), Stoica Francisco (Buzau), Ionescu Dorin ( Bucuresti), Ilie Valeriu ( Braila), Miron Baltag ( Braila), Dmaschin Vasile (Bacau), Gheorghe Petre ( Ploiesti), Nespan Vasile (Bucuresti), Sitaru Marian (Targoviste).
SDV - Care sunt competitiile care bat la usa din acest an?
SEN MAMAIA, in perioada 24 – 30 august 2012. Apoi va veni turneul de casa, FOCSANI GARROS, editia a II-a, in luna septembrie, care va incheia sezonul pe zgura 2012.
SDV - Cele mai frumoase clipe traite de dumnevoastra in lumea tenisului?
Sunt foarte multe clipe frumoase. In 2003 am ajuns in semifinalele turneului de la Mamaia, dupa o victorie foarte frumoasa in optimi impotriva lui Sitaru Marian din Targoviste. Victoria in semifinalele la dublu cu Virgil Straistaru la turneul de la Bacau din 2010, impotriva cuplului Nistorica – Olaru din Botosani. Locul I la turneul de la Galati, in 2010, victorie in finala impotriva lui Oviu Petrescu din Bucuresti.
SDV - Cum ati recomanda tenisul ca sport, exercitiu fizic, sau altfel spus, sportul alb pentru toate varstele?
Tenisul l-as recomanda ca sportulalb pentru toate varstele, de la 5,6 ani pana la adanci batraneti. Ajuta la mentinerea conditiei fizice, echilibru psihic, psihic care este bombardat in societatea romaneasca de astazi din toate partile.
SDV - Domnule Firel Barsan, va rugam in final un mesaj din partea dumneavoastra pentru ziarul Sportul de Vrancea, care in luna august a acestui an implineste 5 ani si un mesaj pentru cititorii nostri dragi!
Pentru Sportul de Vrancea, La Multi Ani la 5 ani! Sa aveti cititori fideli si de 5 ori mai multi! Este o varsta buna pentru inceperea tenisului. Cititorilor dumneavoastra, sa inteleaga mesajul ca tenisul este joc, arta, miscare, miscarea fiind esenta vietii! TENISUL ESTE VIATA!
Toti vrancenii sa nu aibe nici un fel de reticenta de a-si indemna copii spre a descoperi tainele acestui sport si chiar parintii sa invete odata cu copii. In concluzie, viata pe care am trait-o pana acum, poate fi traita mult mai frumos! Repet, “ TENISUL ESTE VIATA!” – Firel Birsan
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro