Sportul de Vrancea ::

Redirecționează 3,5%
Formular 230 (2023)

Vremea in Focsani

Redactia intreaba:

http://www.vrancea.ro/
http://cjvrancea.ro/
http://www.focsani.info/
http://isjvn.vn.edu.ro/
http://cnu.lufo.ro/
http://ccdfocsani.ro/
http://www.vrancea.com.ro
Juventus Focsani
http://www.topdir.ro/
http://www.addfoculviu.ro/
http://danyrolux.blogspot.com
www.cicavi.ro
www.sportsitineretvrancea.ro

Vrancea

Newsletter

Feed RSS

Click aici pentru abonare la RSS.

Vremea in Focsani:

Publicitate

2008-07-11

Ca poeme dedicate curajului de a crede

Anii 60 ai secolului trecut au adus sportul spaniol în prim planul întrecerii continentale la fotbal şi tenis. Erau anii în care Spania a câştigat titlul european la fotbal dispunând în finală de Uniunea Sovietică, în a doua ediţie a întrecerii continentale. După lungi ani de nereuşită, artiştii spanioli ai balonului rotund îşi valorificau calităţile şi dădeau ora exactă a acestui sport în Europa. Au făcut-o pentru foarte puţin timp pentru că următoarea ispravă de un asemenea calibru avea să fie produsă abia peste 44 de ani, deşi au alcătuit în tot acest timp formaţii de mare valoare care s-au risipit între talent, nenoroc şi clacare în momentele decisive. Despre maniera în care, în acest an, au dat semn lumii că au învăţat nu doar să fie poeţi ai gazonului, ci să şi culeagă roadele poemelor, au scris din abundenţă ziarele, au vorbit comentatorii pe toate posturile de radio şi televiziune. Inclusiv Sportul de Vrancea. Dacă revin, o fac pentru că tot la distanţă de peste patru decenii de când legendarul Manuel Santana câştiga pe iarba Wimbledonului, Spania a devenit campioană, de data aceasta, a sportului alb, prin magnificul Rafael Nadal. La Wimbledon, spaniolul cunoscut până atunci ca rege al zgurii, dar un perdant pe iarbă, a făcut un joc aproape nepământean în compania supercampionului Roger Federer. Nu cred că mai poate fi inventat ceva în materie de figuri de stil pentru caracterizarea evoluţiei celor doi sportivi pe arena clasicului londonez. Cred, totuşi, că se cuvine un omagiu credinţei lui Nadal şi a lui Federer că fiecare este cel mai bun, că merită să câştige. Ca şi voinţei care i-a ţinut în joc, la cel mai înalt nivel, cam cât pentru patru meciuri de fotbal. A pierdut, la două mingi distanţă, cel pe care au început să îl lase puterile. A câştigat spaniolul, într-un final ca un poem dedicat curajului de a crede că poţi câştiga şi atunci când nu ţi se dau şanse, jocului ofensiv, creator. Jocului, uneori ca artă pentru artă. Nu aş fi legat cele două evenimente cu mare rezonanţă în Spania dacă nu ar fi fost o corespondenţă de stări de spirit la spaniolii care au jucat finala Campionatului European de fotbal şi Nadal, cel de la Wimbledon 2008.
Petrică BUTUC

Autor: