România este echipa cu cele mi puţine şuturi pe poartă, cele mai puţine cornere şi goluri marcate dintre formaţiile participante la Euro 2008. Naţionala noastră este pe locul 12 după turneul final iar Piţurcă, pe locul opt în topul antrenorilor. Aşa spun statisticile care mai sintetizează, cu siguranţă, multe alte realităţi ale întrecerii din Elveţia şi Austria. În ce priveşte România, statisticile o iau cam razna. Cifrele ar trebui să indice un raport valoare – eficienţă care să fie egal pentru Piţurcă, echipă şi datele referitoare la jocul acesteia. Aceleaşi cifre ascund, însă o realitate de dincolo de cea statistică. Una în care definitorie pentru evoluţia naţionalei române este valoarea lotului ca şi cea a prestaţiei antrenorului. Ce le-a spus jucătorilor, ce i-a învăţat, ce deprinderi le-a format ? Ce au priceput jucătorii, cât au fost dispuşi să exprime în teren, dar mai cu seamă, cât au fost capabili să facă? Răspunsurile la astfel de întrebări pot da explicaţia acelui ultim loc la şuturi, goluri etc. Poate şi a locului 12 la echipe. Poziţia mai bună a lui Piţurcă este dată, poate paradoxal, de valoarea lotului cu care s-a prezentat la Europene. Specialiştii spun că în afară de Mutu şi Chivu, nu mai e mare lucru de văzut la naţionala României. Cu siguranţă că se înşeală, pentru că, dacă ar fi fost aşa, tricolorii nu ar mai fi câştigat grupa de calificare. Dacă ar fi să le dăm crezare, ar însemna că antrenorul a făcut minuni cu un lot lipsit de valoare, ceea ce nu este cazul. Ceea ce poate fi, totuşi, dicutat este dacă Piţurcă a făcut cea mai bună selecţie şi dacă a trimis pe terenurile de joc din Elveţia cele mai bune formule de echipă. Restul sunt cifre statistice, bune ca reper, dar nu ca judecăţi de valoare incontestabile.
Petrică BUTUC