Prezenţa României la Turneul final al Campionatului European, din perpectiva rezultatelor de pe teren, nu a fost o sărbătoare, dar nici un dezastru. A fost de bun simţ, cu un minus pentru jocul cu Olanda, când jucătorii au părut incapabili să stea în ghete. În acea partidă, nu scorul a fost deranjant, ci evoluţia întregii formaţii a României. Atât! Aceasta fiind realitatea, era de aşteptat ca, după revenirea în ţară, să aibă loc o analiză lucidă a ceea ce a făcut echipa într-o grupă foarte grea şi să fie stabilite căile de lucru pentru obţinerea unor performanţe mai bune în perioada ce vine, când naţionala va debuta în preliminariile pentru Campionatul Mondial. Până la analiza care nu are cum să nu fie făcută, asistăm la punerea poalelor vîn cap şi expunerea la vedere a unor lucruri care iă descalifică pe unii jucători şi oficiali ai Federaţiei şi ai Ligii Profesioniste de Fotbal. Cel care a amorsat şi aţâţă scandalul este eternul Mitică Dragomir, omul scos de Ionuţ Lupescu din delegaţia oficială de la Euro 2008 şi care a găsit momentul să plătească poliţa. L-a acuzat pe acelaşi Lupescu că şi-ar fi băgat mâna în banii fotbaliştilor, cărora nu le-a trebuit mult ca să iasă, la rândul lor, la bătaie. Ei şi-au amintit că au negociat prost suma pe care urma să o primească după participarea la Euro, că şi-au plătit băuturile răcoritoare din timpil şederii în Elveţia. Mai urma să acuze pe cineva, indiferent cine, că nu a băgat mingea în poarta Olandei ca să aibă şi ei un ban mai mult prin împărţirea milioanelor de euro cuvenite formaţiilor ce au ajuns în sferturi. Nici Lupescu nu a rămas dator anunţând lumea că Dragomir este un vagabond. Antrenorul Piţurcă şi preşedintele Federaţiei, Mircea Sandu îşi aruncă săgeţi înveninate iar presa îi ţine pe toţi în horă, etalând partizanate în funcţie de interese. Cu mai puţin de trei luni înainte de începerea campaniei pentru mondiale, în jurul naţionalei de fotbal a Românie este o atmosferă de alege-s-ar praful, fără ca o minte lucidă să-i pună capăt. Cei mai şifonaţi, ca imagine, are putea ieşi jucătorii, pe care iubitorii fotbalului din România i-au laut în serios atunci când i-au văzut cu cât patos cântau Imnul. În realitate, acum se vede, Imnul era paravanul în spatele căruia se aflau regretele că nu au negociat sume mai mari şi că îşi plătesc apa ori sucurile băute în cantonament. Ce dragoste de culorile patriei, ce dorinţă de a reprezenta ţara? Banul i-a mânat în luptă şi tot banul i-a pleoştit în catastrofalul meci cu Olanda: i-a sufocat gândul că le-ar putea intra sume frumuşele în cont în caz de victorie. Cât despre federali şi cei de la Ligă nu mai e nimic de maculat, imaginea e oricum făcută praf, însă jucătorii au stricat şi pojgiţa de respect pe care o purtau iubitorii naţionalei României.
Petrică BUTUC
Autor:
Imn CFT Juventus Focşani
Lansat în 1998
Versuri: poet Florin Muscalu
Muzica: trupa "Provincialii"