Fotbalul si banca tehnica de la Vrancea…

Marian Covaci, antrenorul...

A fost unul dintre cei dăruiţi cu har pentru fotbal. Pentru fotbalul spectacol! Driblingurile puştiului Marian Covaci erau bliţuri în buza careului advers. Uneori erau un gen de artă pentru artă, dacă ar fi să împrumut o judecată din domeniul artistic. Le făcea pentru că dădeau foarte bine la publicul care, pe atunci, venea pe Milcovul. Alteori erau artă cu tendinţă, pentru că aveau un scop practic, aveau şi finalitate deoarece duceau spre gol. Şi incursiunile lui aveau un farmec din categoria  impusă în fotbalul foccşănean de neegalatul, încă, Titi Rusu. Am avut bucuria să-l cunosc puţin şi ca om  şi adunând datele omului cu cele ale fotbalistului  am pariat cu sine, în acele vremuri când Juventus Focşani întrase în C, că Marian Covaci va deveni un fotbalist de referinţă pentru Vrancea. Nu a ajuns unde îl vedeam atunci, nu s-a risipit total. Cu mai mult noroc pus de ursitoare în scăldătoare, poate că despre Marian Covaci jucătorul am fi vorbit acum la superlativ. Viaţa i-a arătat ceea ce ar fi putut avea în fotbal, dar l-a amăgit în mare măsură. Poate că şi Marian a amăgit, uneori fotbalul. Joacă şi acum. În Superliga Vrancei. Ar putea să o facă uşor şi în Liga a III-a. A ales, însă, de ceva vreme să facă antrenorat. Acum şi-a înfiinţat o şcoală de fotbal. Ceea ce este mai mult decât lăudabil pentru că are destule de spus şi arătat copiilor care vor să joace fotbal. Are inclusiv bucuria de a juca, pe care le-o poate dărui. Ceva mai devreme, în toamnă, la debutul superligii, era pe marginea terenului şi dădea sfaturi coechipierilor din teren la partida Voinţei Slobozia Ciorăşti – unde este legitimat, cu Flacăra Urecheşti. După vreun sfert de oră de joc, Voinţa a rămas fără portar, eliminat şi s-a ales cu un pasiv de un gol. A stat pe margine până la pauză, gândind soluţii pentru  refrişarea echipei. În partea a doua a meciului a intrat în joc, şi a condus din teren formaţia care a câştigat la scor. În Cupa Fair Play, l-am văzut la sală, dar nu a intrat pe teren, ci a rămas pe bancă, asistând echipa Center Vet, formată din jucători ce nu par a fi prea prieteni cu fotbalul. După un prim joc dezastruos, Center Vetul a căpătat culoare în obraji, s-a aşezat aproape fără cusur în teren şi în următoarele două  etape a evoluat mai mult decât onorabil în faţa unor adversari cu vechi state se serviciu pe terenurile de fotbal. Schimbarea a fost produsă de omul de pa bancă, Marian Covaci, care îşi face un gen de ucenicie în antrenorat, meserie pentru care arată reale calităţi.  Nu voi mai face un pariu legat de Marian Covaci. Nu ştiu dacă este la fel de promiţător cum era pentru profesia de jucător. Pentru el, sper să fie mai puţin spumos, sa fi căpătat adâncime de gând cât a fost jucător şi să devină un antrenor de referinţă pentru Vrancea.                

Petrică BUTUC