Jihadul finului cu nașul …
Returul se reia pe 25 februarie 2012…
Finul Borcea a proclamat începerea jihadului împotriva nașului Gigi. Știți care Borcea, Cristi dinamovistul și care Gigi, Becali, omul lui Dumnezeu și patronul Stelei. Deocamdată, totul este la nivel de idee. Finul este în America de unde urmărește cu ochi de șoim cum își face nașul de cap prin fotbalul de-acasă. Nașul, la rândul lui, își fitilește finul iute la vorbe dar nu-l ia în serios când e vorba de jihad. Dar dacă o fi și-o fi, îl acceptă. Că dacă nu-i jihad, ce rost mai au mărirea Stelei, credința în Dumnezeu cel aducător de finală europeană? Poate doar destabilizarea lui Dinamo, cea care va termina pe locul al cincilea, așa cum i-a șoptit lui Gigi duhul cel nemăsluit al fotbalului. Cum între naș și fin nu poate fi chiar un război sfânt – deși nașul este uns cu toate alifiile – ci doar iubire sfințită pe altarul fotbalului, jihadul despre care vorbim este așa, ca o alintare, ca un învăluitor fum de trabuc. În prea măsluitul fotbal românesc, jihadul dintre finul Borcea și nașul Gigi se reduce la încordarea mușchilor pe seama unor jucători pentru care unul ori altul plusează ca într-o licitație din oborul de vite din buza șoselei Vrancei. Nu contează dacă jucătorul este util ori nu unei echipe ori alteia. Important este ca el să fie luat, așa, ca un trofeu care face bine la gușă. După aceea, Dumnezeu cu mila, de cel cumpărat se poate alege și praful, ca ofrandă pe atlarul unui jihad de operetă între războinici de operetă. Și care sunt eroii unui fotbal ce va ieși greu din starea de operetă dacă va fi tot condus de astfel de personaje care nu-s în stare macar de un jihad adevărat. Adică de un sfânt război care să revigoreze fotbalul românesc!
Petrică BUTUC
sursa foto: ofsaid.ro
