Tâlcul unei întrebări de sfârşit de an…

Sportul de Vrancea va ureaza La multi ani 2012 !

Gala sportului vrâncean a fost mai puţin generoasă cu performerii – sportivi şi antrenori – decât în alţi ani. O astfel de parcimonie a fost, cumva, de înţeles, în condiţii de lipsuri financiare şi materiale. Au lipsit ierarhiile pe ramuri de sport care i-ar fi adus faţă în faţă pe primii – 3, 5, 10 - sportivi de la fotbal, futsal, rugby, handbal, volei, baschet, în general de la sporturile de echipă, ca şi pe antrenorii lor, cu cei peste 1000 de spectatori prezenţi în Polivalentă în seara Galei. Ar fi fost un moment memorabil pentru ambele părţi în condiţiile în care echipa cu cea mai mare priză la public, cea de futsal a CSM 2007, aduce la partidele de acasă cel mult 800-900 de spectatori. Focşănenii din tribune ar fi avut prilejul să-i vadă pe viu pe cei mai buni dintre cei care îşi consumă anii tinereţii pe arenele sportive încercând – de multe ori, reuşind, să onoreze tricoul formaţiei la care joacă, dar şi oraşul sau judeţul, pe care le reprezintă în competiţii în ţară ori străinătate. Să-i vadă şi pe antrenorii care îi pregătesc pe aceşti sportivi cărora le cizelează şi pun în valoare calităţile sportive. La  rândul lor, oamenii de sport despre care am scris mai devreme, dezobişnuiţi să mai fie susţinuţi de public, ar fi simţit ce înseamnă, ce suflu pot transmite tribunele pline. Şi, cine ştie, ambele părţi ar fi avut explicaţia pentru mia de spectatori din Polivalentă veniţi să vadă nişte foşti mari jucători făcând mişcare de întreţinere pe parchetul sălii din Focşani în timp ce stadioanele ori sălile de sport din municipiu şi judeţ sunt ocolite cu indiferenţă de public la partide cu miză, pe puncte şi locuri în clasamente. Spledide spectacole sportive în numeroase rânduri. Făcând o pledorie pro sport, îi asigur pe cei care nu cred în calitatea spectacolului sportiv din Vrancea că pe stadioane şi în Sala Polivalentă, în special, au loc întreceri sportive care merită cu adevărat văzute. Ele îi au ca actori pe fotbalişti, handbalişti, rugbişti, futsalişti, baschetbalişti, voleibaliste. Valorosul fotbalist Octavian Bucătaru m-a întrebat de curând de ce nu s-a făcut şi un clasament al fotbaliştilor. Răspunsul cel mai la îndemână era că din acelaşi motiv pentru care nu au fost făcute clasamente nici la celelalte ramuri sportive (cu notabilele excepţii ale fotbalului de nivel judeţean, inclusiv arbitrilor şi al gimnasticii). Cu siguranţă că sportivii ştiu cât poate fiecare dintre ei şi cât merită ca apreciere în grup. Dar astfel de clasamente i-ar fi adus mai pregnant în ochii publicului pe cei din prima linie valorică şi i-ar fi stimulat pe ceilalţi să fie mai buni în anul ce vine, la capătul căruia va fi făcută o altă evaluare publică în care ei să fie cei apreciaţi. Cel puţin acesta mi s-a părut a fi tâlcul întrebării lui Octavian Bucătaru.    

Petrică BUTUC