Mai mult decât sport …

Premii de suflet pentru Olaru, Borş şi Paşcu!

Liceul cu Program Sportiv Focşani a făcut publice ierarhia primele zece poziţii ale clasamentului sportivilor în 2011. Ordinea a fost generată de criterii obiective la care nu mă voi referi pentru că este apanajul structurilor sportive să analizeze şi să decidă cine şi de ce merită să fie pe un anume loc. De altfel, argumentele de performanţă care însoţesc numele sportivilor sunt convingătoare prin ele însele şi, din această perspectivă privind lucrurile, nu este nimc de comentat. Voi deschide o altă perspectivă care ar putea să aducă dimensiuni mai puţin cunoscute ale personalităţii unora dintre cei aşezaţi de conducerea LPS pe primele zece locuri. Şi care nu-şi propun să schimbe ierarhia dictată de performanţele în competiţiile interne din 2011.

 Alin Olaru, Vasilică Paşcu şi Teodor Borş pe lângă prezenţa între primii zece ai LPS au în comun şi faptul că au trecut peste accidentări grave şi au revenit pe terenul de sport la cel puţin nivelul de dinainte.

Cel mai cunoscut caz este cel al foarte talentatului Alin Olaru. Silit să părăsească terenul de baschet după ce i-a cedat genunchiul s-a bătut cu ghinionul, cu efectele accidentării, cu neputinţa de a găsi banii cu care să se trateze la cei mai buni specialişti. Sfătuit de unii dintre aceştia să nu reia sportul de performanţă până nu se vindecă deplin, în primăvară a decis că nu-şi poate lăsa fără sprijin colegii de la U 17 şi a jucat la turneul final. Unde a intrat în cinciul competiţiei. A revenit la tratament, s-a refăcut iar acum joacă încântător şi eficient pentru echipele U 17 şi U 18 ale LPS în Campionatul naţional al juniorilor şi pentru CSM 2007 LPF Focşani în Campionatul Diviziei B de seniori. O face cu o pasiune demnă de un mare caracter!

Teodor Borş, a intrat în 2011 în convalescenţă după ce, în toamna lui 2010, s-a ales cu clavicula ruptă într-un meci pe terenul Metrorex. Într-un sport de contact dur cum este rugbiul, un astfel de accident poate să-l facă pe sportiv să evite aglomerările ori angajamentele în dispute grele pentru balon. Şi, implicit, să-l facă mai puţin performant. Teodor Borş şi-a demonstrat caracterul puternic revenind în rugbiul juvenil de mare performanţă. A jucat în finala Campionatului naţional U 19 în echipa LPS iar forma sportivă la care a ajuns l-a readus în echipa naţională U 19. Şi l-a ajutat să devină un jucător important al formaţiei de seniori a Aradului care a evoluat în prima ligă a ţării.

Vasilică Paşcu, fostul căpitan al Naţionalei U 18 a României, jucător determinant al LPS Focşani şi talent deosebit al rugbiului românesc, a fost accidentat grav în finala Campionatului U 19. De la Stadionul Naţional Arcul de Triumf a fost dus la spital direct, unde a fost operat de urgenţă pentru că în partida cu echipa din Baia Mare îi fusese străpunsă pleura unui plămân. Medicii i-au aplicat o supapă cu drenă la plămân şi Vasilică a plecat a doua zi la examenul de bacalaureat. A revenit la antrenamente, a trecut peste reţinerile pe care un accident ca al lui le provoacă unui rugbist şi a reintrat în forma sportivă de vârf. A fost selecţionat în Naţionala U 19 care a participat la Campionatul European şi a fost legitimat la vicecampioana naţională de seniori, Steaua Bucureşti.

Tăria de caracter a celor trei sportivi la care am făcut referire mai devreme nu va fi contabilizată în vreun clasament. Am relevat-o pentru că, fără aceasta, Alin Olaru, Teodor Borş ori Vasilică Paşcu nu ar fi avut performanţele care să-i claseze între primele zece poziţii ale sportivilor LPS. Dar şi pentru că aceeaşi tărie de caracter este o garanţie că şi în anii ce vin despre cei trei sportivi vom auzi doar lucruri bune.

Iar pentru semnatarul acestor rânduri Alin, Teodor şi Vasilică sunt sportivi care ar merita premii speciale, dincolo de cele pe care le presupun performanţele strict sportive. Sportul de Vrancea le acordă unul de suflet, ca semn al preţuirii pentru cei trei, mari promisiuni ale sportului românesc!

Petrică BUTUC