CALENDAR SPORTIV DE LA VRANCEA
PERIOADA 17 – 27 NOIEMBRIE
17 noiembrie 1905 –– S-a născut, la Timișoara, șahistul Ștefan Erdelyi, campion național al României în 1931, 1934 și 1949. A devenit maestru național în 1949 și maestru internațional în 1950, fiind, alături de Octav Troianescu, unul dintre primii doi maeștri internaționali ai României. A participat la Olimpiadele de Șah din 1931 și 1935. De-a lungul carierei sale, printre învinșii lui Ștefan s-au aflat: Mikenas, Reti, Flohr. A fost posesorul unei bogate culturi șahiste, mult peste cea a contemporanilor săi. (m. 26 octombrie 1968)
17 noiembrie 1971 –– S-a născut șahistul englez Michael Adams, mare maestru internațional.
17–29 noiembrie 2007 –– La Campionatele Mondiale de juniori de la Kemer, Turcia, Cristian Chirilă a devenit campion mondial la juniori sub 16 ani.
18 noiembrie 1863 –– S-a născut, la Ciucurul Mare, șahistul și publicistul Gheorghe Marcu (Georg Marco), foarte cunoscut în străinătate, unul dintre deschizătorii de drumuri în șahul românesc, alături de Adolf Albin și Hercule Gudju (tatăl lui Ion Gudju). Cea mai bună performanță a lui George Marcu a fost clasarea pe locul al treilea într-un foarte puternic turneu internațional de la Viena în 1903. Atunci a fost depășit doar de celebrii Mihail Cigorin și Frank Marshall, clasându-se înaintea lui Pillsbury, Maroczy, Mieses, Teichmann, Swiderski, Schlechter și Gunsberg, primind și premiul de frumusețe al turneului pentru partida câștigată la Mieses.
Publicist erudit, a condus în 1911 rubrica de șah a ziarului „Românul“ din Arad. După ce s-a stabilit în Austria a fost redactor al revistei „Wiener Schachzeitung“, pe care a reorganizat-o și a condus-o din 1898 până în 1914. A scris câteva cărți de turnee și a colaborat ca analizator la mai multe reviste de specialitate din Austria și de peste hotare, fiind unul dintre publiciștii de șah care au făcut cinste României în lume. (m. 29 august 1923, Viena)
18 noiembrie 1963 –– S-a născut fotbalistul internațional danez Peter Schmeichel, unul dintre cei mai buni portari ai Europei din primul deceniu al acestui secol.
18 noiembrie 1984 –– A avut loc, la Salonic, în Grecia, deschiderea oficială a Olimpiadei de șah.
18 noiembrie 1996 –– S-a născut șahistul vrâncean Ștefan Airinei.
19 noiembrie 1888 –– S-a născut, la Havana, șahistul cubanez José- Raul Capablanca, al treilea campion mondial oficial între 1921–1927, unul din marile genii ale șahului mondial din toate timpurile.
A avut o ascensiune uluitoare. A învățat șah înainte de a împlini cinci ani, fără să-i explice nimeni, doar privind la câteva partide jucate de tatăl său. Când acesta a făcut o greșeală, micuțul i-a atras atenția. Surprins, tatăl l-a întrebat de unde știe șah. Copilul i-a răspuns că îl poate și bate. Nu mică i-a fost surpriza tatălui, proprietarului unei plantații de trestie de zahăr din Havana, când micuțul său fiu chiar l-a învins.
La 11 ani deja era considerat unul dintre cei mai buni șahiști ai Cubei. La 13 ani a devenit campionul Cubei. În 1911 a obținut prima victorie de răsunet, la San Sebastian, Spania, unde a câștigat un turneu la care participa toată elita șahului mondial, fiind invitați numai mari șahiști care îndeplineau anumite criterii, luate în calcul pe ultimii zece ani. În cazul lui Capablanca, intrat pe scena internațională de puțini ani, nu erau îndeplinite toate criteriile. De aceea, unii dintre granzii lumii șahiste i-au contestat participarea, dar în cele din urmă a fost acceptat datorită progreselor fulminante și surprizelor pe care le făcuse în scurtul timp de când evolua pe plan internațional. Ca un paradox, în prima rundă l-a întâlnit pe cel mai vehement contestatar, șahistul rus Bernstein, care pretindea că Raul „nu și-a câștigat dreptul de a juca într-o asemenea companie selectă“. Capablanca nu numai că l-a învins fără drept de apel dar a și primit premiul de frumusețe pentru această partidă. După ce a reușit la acest turneu mai multe victorii de prestigiu la mulți dintre cei mai mari șahiști ai lumii, s-a clasat pe primul loc, făcându-l pe campionul mondial al timpului, germanul Emanuel Lasker, să declare: „Partidele lui Capablanca sunt clare, logice, întemeiate. În ele nu este nimic neclar, artificial, fiecare mutare a lui Capablanca vorbește răspicat despre ceea ce simte, mutările sale, chiar și cele firești, sunt foarte profunde“.
A obținut titlul de campion mondial în urma unei confruntări în 1921 la Havana cu deținătorul de atunci al titlului, Emanuel Lasker, după numai 14 partide jucate din cele 24 programate, fără să cunoască înfrângerea, cu patru victorii și zece remize. A fost detronat în 1927 la Buenos Aires de Alexandr Alehin, dar durata supremației mondiale, relativ scurtă, nu este deloc conformă cu ce a însemnat genialul șahist pentru întreaga istorie a sportului minții. Neșansa lui, când vorbim de perioada supremației, este că a fost contemporan cu un alt titan, Alehin, care însă s-a pregătit mult mai conștiincios și a beneficiat după cucerirea titlului – conform prevederilor din acele timpuri – de faptul că nu era obligat să-și pună titlul în joc, fapt pentru care idolii lui Capa l-au desconsiderat pe noul campion care punea condiții pentru acordarea revanșei imposibil de realizat.
Dacă i s-a refuzat atacarea titlului, diferite alte revanșe și-a mai luat Capa. Cea mai concludentă revanșă a fost cea de la Olimpiada de la Buenos Aires din 1939 când nu numai că l-a învins pe Alehin, dar la masa I (masa liderilor de echipă) a realizat cel mai bun procentaj. După moartea geniului cubanez, Alehin a dres puțin busuiocul scriind foarte frumos: „În istoria șahului nu este și nu a fost nici un șahist atât de talentat ca marele Capablanca. Prin moartea lui am pierdut pe unul dintre cele mai strălucite genii ale șahului, pe care nimeni nu-l va ajunge vreodată“.
În „Campionii de șah ai lumii“, Elisabeta Polihroniade, scria: „Înzestrat cu un talent excepțional, Capablanca și-a depășit contemporanii, în primul rând, prin exactitatea cu care ducea la bun sfârșit cele mai mici avantaje. Juca aparent simplu, dar foarte profund. Prefera pozițiile simple în care găsea, uimitor, posibilități ascunse. Era un maestru neîntrecut al finalurilor în care îi atrăgea pe partenerii săi, ca să le macine aproape pe nesimțite pozițiile și apoi să-i înfrângă“.
Exagerând puțin, într-un număr din 2007 al revistei VRANȘAH scriam: „Până dincoace de jumătatea secolului trecut, specialiștii se împărțeau în două categorii – prima care îl considerau pe Capablanca cel mai mare șahist al tuturor timpurilor și a doua care îl considerau pe Alehin. După apariția marilor campioni Fischer și Kasparov, referitor la preferința pentru cel mai mare șahist al tuturor timpurilor, a apărut o a treia categorie de specialiști:… și alții.“
Iar într-o discuție cu redactorul Teodoru Iliescu, spuneam: „Să însemne zodia scorpionului ceva în șah? Au fost scorpioni Capablanca, Alehin, Tal, Cigorin, Nimzovici, Flohr, iar acum, aproape de granița cu scorpionul, săgetătorul Magnus Carlsen.“ Și apoi, glumind: „Să nu-l uităm nici pe scorpionul… Doru Iliescu!“
Revenind la Capablanca, cred că dacă marele Capa s-ar fi pregătit ca Alehin, Fischer sau Kasparov, acum nu s-ar mai fi pus întrebarea cine a fost cel mai mare șahist al tuturor timpurilor. Dar acest lucru este valabil poate și pentru foarte talentații Paul Morphy, sau Harry-Nelson Pillsbury, sau Adolf Anderssen, sau… (m. 8 martie 1942)
19 noiembrie 1933 –– S-a născut, la Brăila, Nicolae Rainea, fotbalist și apoi unul dintre cei mai prestigioși arbitri ai României. A jucat fotbal la Laminorul Brăila (1947–1950), Metalul Piatra Neamț (1950–1952) și Constructorul Bârlad (1952–1956). În 1959 a intrat în corpul arbitrilor, iar în 1962 a promovat în lotul de elită. A debutat pe prima scenă fotbalistică în 1965, iar în 1967 a fost inclus pe lista FIFA. A arbitrat mai bine de 1000 de partide în diverse eșaloane, între care 400 în prima divizie și 115 internaționale. Dintre partidele internaționale amintesc finala de Cupă UEFA din 1978, finala de Supercupă europeană din 1971, finala de Cupă a Campionilor Europeni din 1983 precum și participarea la trei Campionate Mondiale de fotbal consecutive, Germania 1974, Argentina 1978 și Spania 1982. S-a retras din arbitraj în 1984 cu sentimentul datoriei împlinite că a făcut cinste fotbalului românesc.
19 noiembrie 1940 –– S-a născut handbalistul internațional român și apoi antrenorul de handbal Cornel Oțelea, component al echipei Steaua București. A câștigat Cupa Campionilor Europeni la hanbal cu Steaua atât ca jucător cât și ca antrenor. În 2009 a fost decorat cu ordinul Meritul Sportiv, clasa I.
19 noiembrie 1945 –– S-a născut fotbalistul internațional român și antrenorul Dumitru (Țiți) Dumitriu.
19 noiembrie – 17 decembrie 1949 –– În sala de festivități a fostului colegiu Sf. Sava din București s-a desfășurat oficial primul turneu internațional masculin de șah din România.
19 noiembrie 1965 –– S-a născut fotbalistul internațional francez Laurent Blanc.
19 noiembrie 1966 –– S-a născut atleta americană Gail Devers.
19 noiembrie 1969 –– S-a născut ciclistul francez Richard Virenque.
19 noiembrie 1983 –– S-a născut atleta etiopiană și campioana olimpică Meseret Defar.
19 noiembrie 1986 –– S-a născut înotătoarea australiană Jessicah Schipper.
20 noiembrie 1957 –– S-a născut pilotul de formula 1 german Stefan Bellof.
21 noiembrie 1961 –– S-a născut antrenorul de fotbal elvețian Martin Andermatt.
21 noiembrie 1961 –– S-a născut fotbalistul internațional german Martin Meichelbeck.
21 noiembrie 1966 –– S-a născut Evgeny Bareev, șahist rus.
21 noiembrie 1970 –– S-a născut fotbalistul internațional portughez Paulinho Santos.
21 noiembrie 1999 –– A încetat din viață apreciatul comentator sportiv Ioan Chirilă, autor al unor foarte apreciate cărți pe teme sportive și traducător. Originar din Ismail, sudul Basarabiei, s-a stabilit în București, după ce a locuit cu familia în Galați și apoi Brăila unde a terminat liceul. În 1949 a absolvit Facultatea de Drept din București.
Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, din anul 1959 a fost jurnalist la Sportul popular, devenit după revoluție Gazeta sporturilor, iar din 1997 a lucrat ca editor senior la Pro Sport.
De un talent literar deosebit, Ioan Chirilă a scris cărți de o savoare cuceritoare: „Finala se joacă astăzi“, „World Cup ’66“, „Glasul roților de tren. Istoria «Rapidului»“, „Șepcile roșii“, „Mexicul – această «fata morgana»“, „Ar fi fost prea frumos“, „Nadia“, „Ar! Gen! Ti! Na!“, „España“ și foarte multe altele.
A fost și un traducător de excepție. A tradus din limba rusă, de la cărți tehnice, până la piese de teatru precum „Turnul de fildeș“, de Viktor Rozov, „Fuga“ de Mihail Bulgakov, și câteva schițe de M. Zoscenko, pe care le-a dramatizat sub titlul „Când comedia era rege“. Toate s-au jucat pe scena Teatrului de Comedie din București.
Căsătorit cu actrița și directoarea de teatru Iarina Demian, a devenit tatăl a doi copii: Ionuț Chirilă, antrenor de fotbal, și Tudor Chirilă, actor și muzician.
Nea Vanea, cum era cunoscut vrăjitorul slovelor, scria cândva: „Da, am alergat și eu Maratonul. Cu precizarea că a fost o goană neîntreruptă. De cele mai multe ori maratonul meu a durat 42 de ani, și nu 42 de kilometri, în criză de timp alergând pe pista aeroporturilor... Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Dobrin... Fără ei, maratonul meu ar fi fost unul oarecare...“. La care conchid: fără Ioan Chirilă literatura sportivă ar fi fost una oarecare.
22 noiembrie 1956 –– S-au deschis Jocurile Olimpice de Vară de la Melbourne, Australia.
22 noiembrie 1965 –– S-a născut fotbalistul internațional francez Vincent Guerin.
22 noiembrie 1967 –– S-a născut, la Leimen, tenismenul german Boris Franz Beker. A câștigat 49 de turnee la simplu și 6 Grand-Slam, fiind cel mai tânăr câștigător la Wimbledon. A obținut o medalie de aur la Olimpiadă. După retragerea din activitatea sportivă a ieșit în evidență prin aspecte colorate ale vieții private.
22 noiembrie 1969 –– S-a născut atleta germană Katrin Krabbe.
22 noiembrie 1978 –– S-a născut atletul portughez Francis Obikwelu.
22 noiembrie 1989 –– S-a născut, la Timișoara, fotbalistul român Gabriel Andrei Torje. A debutat la 16 ani în Liga I la FCU Politehnica Timișoara iar la 20 de ani, în septembrie 2010, a debutat în naționala României într-un meci cu Albania. S-a transferat la Dinamo București apoi în străinătate. Este unul dintre fotbaliștii români în care se pun speranțe mari pentru viitorul fotbalului românesc.
23 noiembrie 1948 –– S-a născut managerul de fotbal german Reiner Calmund.
23 noiembrie 1956 –– S-a născut înotătoarea australiancă Shane Gould.
23 noiembrie 1963 –– Șahistul român Florin Gheorghiu a devenit campion mondial de juniori la Vrnjacka Banja, Iugoslavia, după ce la Camponatul Mondial de șah juniori de la Haga din 1961 obținuse titlul de vicecampion mondial. Aceste performanțe sunt detașat cele mai remarcabile dintre reușitele șahiștilor români juniori.
Florin Gheorghiu și Liviu Nisipeanu sunt principalii candidați la titlul neoficial de cel mai bun șahist român al tuturor timpurilor. Majoritatea specialiștilor și iubitorilor de șah se abțin să dea un verdict, alții înclină ușor spre unul sau spre celălalt, dar nu are nimeni convingerea să susțină categoric care dintre ei este cel mai bun. Dacă rezultatele obținute la juniori s-ar putea separa de rezultatele obținute la seniori, dilema ar fi rezolvată: Florin Gheorghiu este cel mai bun șahist român al tuturor timpurilor la juniori iar Liviu-Dieter Nisipeanu este cel mai bun șahist român al tuturor timpurilor la seniori. Cum această separare nu se poate face decât în mod artificial, dilema rămâne. Se încumetă cineva să dea un răspuns?
24 noiembrie 1938 –– S-a născut baschetbalistul american Oscar Robertson.
24 noiembrie 2004 – A murit Gheorghe Cristian, un mare animator al șahului din România.
25 noiembrie 2005 –– A murit fotbalistul nord irlandez George Best. (n. 22 mai 1946)
26 noiembrie 1911 –– S-a născut, la Ozierkov, Polonia, șahistul polonezo / american Samuel Reshevsky, mare maestru internațional, unul din copiii minune ai șahului mondial.
În 1948 a participat la Turneul pentru desemnarea campionului mondial de la Haga / Moscova unde s-a clasat pe locurile 3 – 4, la egalitate cu Paul Keres. Douăzeci de ani mai târziu, de asemenea, s-a calificat și a disputat un meci al candidaților pentru titlul mondial.
A făcut parte din selecționata lumii care în 1970 a disputat celebrul meci U.R.S.S. – Restul Lumii, încheind la egalitate, 1½ – 1½, confruntarea de la masa a șasea cu fostul campion mondial Vasili Smîslov.
26 noiembrie 1917 –– S-a născut, la București, maestrul Petre Seimeanu, campion național la șah în 1943 și component al reprezentativei României în perioada 1943 – 1955. S-a remarcat în mod deosebit ca dezlegător de probleme, cucerind la această disciplină cu echipa națională titlul de campion mondial în 1948.
26 noiembrie 1949 –– S-a născut, la Mila 23, județul Tulcea, caiacistul român de renume mondial Ivan Patzaichin, multiplu campion național, balcanic, european, olimpic și mondial, deținătorul celui mai bogat palmares dintre caiaciștii români. Este considerat unul din primii sportivi romani din toate timpurile, alături de Nadia Comăneci, lider incontestabil, Ilie Năstase, Gheorghe Gruia, Cristian Gațu, Elisabeta Lipă, Gheorghe Hagi, Leonard Doroftei, Lucian Bute etc.
Din 1967 a devenit component al clubului Dinamo București. Este maestru emerit al sportului și antrenor emerit. În 1975 a absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport.
A cîștigat 27 de titluri de campion național, a fost multiplu campion balcanic, medaliat la aproape toate regatele internaționale la care a participat. Cele mai mari succese le-a obținut la Jocurile Olimpice, unde a cucerit patru medalii olimpice de aur și 3 de argint, fiind după Nadia Comăneci cel mai mare performer sportiv olimpic al României. Palmaresul său cuprinde alte 23 de medalii obținute la Campionatele Mondiale și europene, dintre care 9 de aur, 4 de argint si 10 de bronz.
Patzaichin a reușit în strălucita sa carieră să cucerească 7 medalii olimpice la cele 5 ediții ale Jocurilor la care a participat (Mexic 1968, Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 și Los Angeles 1984).
După prima participare la Jocurile de Vară, ediția Mexic 1968, încheiată cu o medalie de aur la proba de canoe dublu 1000 de metri, Ivan Patzaichin a ocupat primul loc și la simplu patru ani mai tîrziu, însă după o cursă de calificare ce a rămas în istorie. Caiacistul român s-a calificat cu peripeții în finală, sosind ultimul în seria sa după ce vîslise peste 500 de metri cu pagaia ruptă. A fost nevoit să tragă în recalificări și în semifinale, dar curajul și determinarea sa l-au ajutat până la urma să învingă.
La ediția Moscova 1980, Patzaichin a cîștigat împreună cu Toma Simionov un nou titlu olimpic în proba de canoe dublu 1000 de metri, succes pe care l-a repetat și la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984.
În anul 1990 Comitetul Internațional Olimpic i-a conferit Ordinul Olimpic de Argint. În anul 2000 a fost distins cu Ordinul Național „Serviciul Credincios“ în grad de cavaler. La 1 decembrie 2004 colonelul în rezervă Ivan Patzaichin din Ministerul Administrației și Internelor a fost înaintat la gradul de general de brigadă. (Am folosit denumirile de atunci ale gradelor, așa cum sunt stipulate în decretul de avansare. În prezent gradul de colonel pentru ofițerii de poliție este comisar șef iar gradul de general este chestor.
Deși este unul dintre cei mai mari performeri ai sportului românesc, Ivan Patzaichin este unul dintre oamenii modești și de mult bun simț care nu vorbește deloc despre meritele sale și consideră că ar fi trebuit să facă mai mult. Nu vorbește despre ce a făcut la toate competițiile unde la fiecare participare a lui drapelul național al României – se știa de către organizatori că trebuie pregătit – și invariabil la final flutura falnic pe unul dintre catarge, de cele mai multe ori pe cel mai înalt, cât vorbește despre nereușita de la Olimpiada de la Montreal 1976, când, proaspăt căsătorit, vrând în mod deosebit să facă totul, a fost copleșit de tensiunea nervoasă și nu a reușit să obțină nicio medalie.
După încheierea activității competiționale, a devenit antrenor principal al loturilor naționale de kaiac-canoe ale Romaniei, cu care a obținut 120 de medalii.
26 noiembrie 1968 –– S-a născut, la Reșița, boxerul român Francisc Vaștag, multiplu campion mondial și european, antrenor coordonator al lotului național de box. A început să practice boxul la C.S.M. Reșița, fiind descoperit de antrenorul Vasile Bala. A concurat sub culorile cluburilor Dinamo Bucuresti, „Selena“ Bacău și „Freedom Star Farul“ Constanța, obținând cinci titluri de campion național la categoria 71 kg, in 1989, 1990, 1991, 1992 si 1993.
Boxer cu o aleasă ținută în ring, a realizat performanțe unice în concursurile internaționale oficiale încă din perioada junioratului. A fost campion european de juniori la Broendbey (1987) și mondial la Havana (1988). A câștigat 3 medalii de aur la Campionatele Mondiale de seniori: Moscova (1989), Tampere (1993) și Berlin (1996) și una de bronz la Sydney (1991). A fost dublu campion european, la Bursa (1933) și Vejle (1995). A ocupat locul I la Cupa Mondială de la Bangkok (1994), locul I la Jocurile Bunăvoinței de la Seattle (1990) și a fost de 7 ori câștigător al „Centurii de Aur“ din București, câștigând și multe alte turnee interne și internaționale. Este considerat de specialiști cel mai bun boxer amator român, remarcându-se prin loviturile combinate în serie, directele si croșeele în viteză, care i-au adus multe victorii înainte de limită. In anul 2000 a fost numit pentru prima oară antrenor al lotului național de box, unde a activat până la sfârșitul anului 2002, pentru ca apoi să fie readus la lot ca antrenor coordonator. Tot în anul 2000 i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului și i-a fost decernat Ordinul Național „Serviciul Credincios“ in Grad de Cavaler. In noiembrie 2004 a fost ales vicepreședinte al Federației Romane de Box.
26 noiembrie 1981 –– A murit șahistul olandez Maghielis - Max Euwe, al cincilea campion mondial la șah în perioada 1935 – 1937, președinte al F.I.D.E. în perioada 1970 – 1978, doctor în matematici. În supremația mondială la șah, l-a detronat și a fost detronat de Alexandr Alehin. A participat cu naționala Olandei la 7 Olimpiade de Șah, jucând de fiecare dată la prima masă. Cu 7 ani înainte de a deveni campion mondial, devenise și „Campion mondial amator“, în urma unui turneu organizat de F.I.D.E. la Haga.
A fost și un apreciat publicist șahist, elaborând circa 40 de cărți de șah, multe dintre ele fiind traduse în majoritatea țărilor din lume. De asemenea, numeroasele sale articole de teorie au fost publicate în revistele de specialitate de pe glob, trezind un interes deosebit atât în rândul șahiștilor consacrați cât și în rândul pasionaților de șah.
Despre Euwe, Alehin scria: „Care sunt calitățile ce au făcut din Euwe unul din cei mai redutabili jucători ai zilelor noastre? În primul rând darul său de a combina. Știe publicul, și mai ales criticii, că Euwe n-a făcut niciodată o combinație incorectă? Desigur că uneori poate să nu țină seama destul de combinația adversarului, dar când are inițiativa într-o operație tactică calculul său este întotdeauna impecabil. Dar principala sa calitate este profunda cunoaștere a deschiderilor, combinată cu un fel de intuiție în prima parte a jocului“.
Constantin Ștefaniu arăta: „Jocul său științific se distingea prin claritatea în construcție și simplitatea în conducerea partidei“.
Marele șahist Salo Flohr scria: „L-am cunoscut pe Euwe în 1929, la turneul de la Karlovy Vary; eu eram tot așa de mic și el tot atât de mare (Euwe era foarte înalt, peste 1,90 m, iar Flohr nu trecea de 1,60 m). De atunci el a tot crescut din toate punctele de vedere, ca matematician, ca șahist, ca teoretician. În Olanda este socotit erou național. În 1932 eram la granița dintre Germania și Olanda; nu aveam viză de intrare și ofițerul de la frontieră nu voia să-mi dea voie să trec. Îmi aduc aminte că a fost de ajuns să pronunț numele lui Euwe ca drumul să-mi fie deschis“.
Regina publicisticii șahiste din România, Elisabeta Polihroniade, arăta: „Datorită dragostei pentru profesiunea sa pe care n-a neglijat-o niciodată, pasiunii pentru șah, inteligenței, vitalității și energiei sale, fanteziei și memoriei, corectitudinii sale remarcabile, dr. Max Euwe este considerat ca una dintre cele mai distinse personalități ale șahului mondial. (...) a știut să iubească oamenii și să se facă iubit de aceștia. A fost și rămâne ceea ce se poate numi fără nici o rezervă și din toate punctele de vedere – un exemplu!“
Pentru merite deosebite ca șahist și om de știință, ca cetățean olandez de vază, a fost distins cu ordinul „Cavalerul leului olandez“. (n. 20 mai1901, Watergraafsmeer - Amsterdam)
27 noiembrie 1930 –– S-a născut, la București, șahistul Emanuel – George Reicher, maestru F.I.D.E., publicist și colaborator al Revistei Române de Șah și al altor publicații de specialitate din străinătate, analist programator. A participat cu naționala României la Olimpiada de Șah din 1970 de la Siegen.
27 noiembrie 1956 –– S-a născut, la Târgu Neamț, Mariana Simionescu, jucătoare româncă de tenis.
Între 1973 și 1980 a jucat în circuitul profesionist WTA. În 1977 a ajuns până în turul IV al turneului de la Wimbledon. În 1980 a câștigat la simplu turneul Hit Union Japan Open. A făcut adesea cuplu cu Virginia Ruzici sau Florența Mihai.
S-a căsătorit în 1980 cu celebrul tenismen suedez Bjőrn Borg, dar au divorțat în 1984. Apoi s-a recăsătorit.
Anton SOARE
sursa foto: newpulse.ro
