Dominaţia Olandei asupra Europei fotbalistice la Turneul final din Elveţia şi Austria a fost oprită de încântătoarea echipă a Rusiei. Aceeaşi Rusie pe care România o bătea cu 3-0 cu câteva luni în urmă. Sâmbătă seara a putut fi văzută o formaţie rusească dezinhibată, tehnică şi rapidă, cu un moral pe care îl au doar cei îndrăzneţi, care cred în valoarea şi în dreptul lor de a fi cei mai buni. Nucleul acestei echipe îl constituie grupul de la Zenit Sankt Petersburg, câştigătoarea ediţiei din acest an a Cupei UEFA. Este evidentă relaţia dintre performanţa formaţiei de club şi cea a naţionalei, chiar dacă specialiştii pun evoluţiile reprezentativei Rusiei pe seama valorii antrenorului Guus Hiddink. Cei mai buni ruşi au fost crescuţi în centrul de copii al lui Zenit, ceea ce atrage atenţia asupra importanţei pe care o au pepinierele proprii în viitoarele performanţe, inclusiv la nivel de naţională. Olanda, formaţia care s-a distrat în grupe cu campioana şi cu vicecampioana mondială, dar şi cam în silă cu naţionala României, s-a văzut nevoită să se recunoască învinsă. Pe olandezi i-au ajuns oboseala, blestemele francezilor, dar şi uzura clasică în cazul echipelor care încep în forţa turneele finale ale europenelor sau mondialelor. Formidabilii săi atacanţi, care marcaseră zece goluri în trei partide anterioare, s-au chinuit să înscrie, au trimis mingea pe sau spre poarta ruşilor de aproape 30 de ori, dar au reuşit să o trimită doar o dată în plasa adversarilor, insuficient pentru a se califica în semifinale. Ce se va întâmpla mai departe? Rusia este capabilă să ajungă în finală, unde aş dori să o văd în compania turcilor. Ei sunt obidiţi ai fotbalului mare, ca şi românii, trecuţi tot timpul la periferia sa estică, unde masa este mai săracă. De aceea, dacă finala Campionatului European din acest an ar fi între Rusia şi Turcia m-aş simţi răzbunat pentru toate răutăţile pe care ni le-au adresat aroganţii occidentali ce se cred coborâtori din zeii fotbalului, ai judecătorilor moralităţii şi ai prosperităţii.
Petrică BUTUC