Când ne-am văzut în grupa morţii de la Euro am spus că vom spera să trăim, să supravieţuim. Cu toţii am aşteptat startul lui Euro, pentru că după ani de zile România juca din nou. Cu Franţa, cu Italia şi cu Olanda. Aşteptam să fie Euro lui Mutu, aşteptam ca �Briliantul� să joace pentru un popor întreg, să se dăruiască aşa cum o face în culorile viola în Serie A.
Am sperat după meciul cu Franţa, iar înger-demonul Mutu ne-a privat de 3 puncte în meciul cu Italia. Nu l-am pus la zid pentru că noi totţi ne puneam speranţa în el. Şi în tactica lui Piţurcă. Şi în rezervele Olandei.
Olanda ne-a ajutat cât şi cum a putut: a trimis rezervele pe teren în meciul contra României, Huntelaar nu a vrut să ne înscrie din prima, Lobonţ şi-a luat paşaportul pentru o echipă mare, iar repriza a doua...mai bine nu exista. Am primit gol, iar noi tot aşteptam ca Franţa să înscrie în poarta campioanei mondiale. Pentru că noi nu puteam să marcăm împotriva rezervelor Olandei. Mutu nu a mai lăsat pe nimeni să joace mingea, dar, din păcate, nici el nu a făcut-o. Ne-am adus aminte că suntem români. Că nu ne putem compara cu spiritul de luptători al turcilor, care au răsturnat în 15 minute un 0-2 în faţa Cehiei. Dar ne-am reamintit că în secolele trecute turcii au fost nişte luptători, au cucerit câte o jumătate de Asie şi Europă, având tupeul să asedieze chiar Viena. Păstrând comparaţia noi nu am făcut altceva decât să pârjolim câmpiile şi să otrăvim fântânile în faţa cotropitorilor. Am pârjolit totul şi la Euro, ne-am baricadat în apărare aşteptând minunea unui gol izbăvitor. Dar pe teren nu mai erau nici Dorinel Munteanu care să-i paseze lui Hagi, nici Regele şi nici Răducioiu care să năucească apărările adverse din pasele decarului. Pe teren l-am avut pe Mutu care a cerut mereu mingea dar nu a mai ştiut ce să-i facă apoi.
Am fost români pentru că golul portocalei mecanice ne-a turnat plumb în picioare în loc să ne înrăiască. Am fost români pentru că la mal ne-am înecat, pentru că nu am ştiut să profităm de şansele ivite. Suntem români şi ne lamentăm acum, căutăm scuze şi spunem: �măcar am fost egali cu Franţa şi Italia�. Încă nu am învăţat că nu este de ajuns. Încă nu ştim că puteam fi mai mult decât egali ai Franţei şi Italiei...dacă am fi avut mentalitate de învingători.

Vlad.vlasceanu@sportuldevrancea.ro