CALENDAR SPORTIV DE LA VRANCEA
7 – 16 noiembrie
7 noiembrie 1886 –– S-a născut, la Riga, șahistul profesionist leton Aaron Nimzovici, candidat la titlul de campion mondial, unul dintre marii teoreticieni ai timpului, autor al unor lucrări de specialitate originale și valoroase. Despre el, șahistul și publicistul vrâncean Constantin Ștefaniu scria: „Este una din cele mai interesante personalități din lumea atât de bogată în figuri remarcabile a șahului. Profund original în interpretarea principiilor logice ale jocului, el apărea la timpul său ca o excepție. Cel care repune pe tablă partidele sale trebuie să depună eforturi pentru a urmări de-a lungul mutărilor uneori bizare, gândul ascuns al maestrului. Dar atunci când, în întortocheatul labirint, găsește ideea conducătoare, totul devine uimitor de simplu. Nefiind înțeles pe deplin de contemporanii săi, scurgerea timpului a dovedit că el deschidea în realitate un drum nou care a dus la o înțelegere mai complexă a strategiei șahului. (...) Într-o mărturisire recentă, Tal declara că una din marile lacune ale carierei sale a fost necunoașterea la timpul potrivit a operei literare a lui Nimzovici“. (m. 16 martie 1935, Copenhaga)
7 noiembrie 1964 –– S-a născut șahista româncă Gabriela Olărașu, multiplă campioană națională și vicecampioană națională, mare maestră internațională. Printre antrenorii ei, s-a numărat și maestra internațională Margareta Perevoznic, cea care – printre foarte mulți alți șahiști consacrați – l-a avut elev și pe șahistul vrâncean Mihai Strîmbu.
7 noiembrie 1970 –– S-a născut Marc Rosset, jucător elvețian de tenis.
8 noiembrie 1913 –– S-a născut, la București, șahistul Mihai Rădulescu, maestru național, participant la Olimpiada de șah de la Moscova din 1956. Este autor, printre altele, a două cărți de finaluri în șah, deosebit de instructive. În vremuri aproape uitate când autoritățile locale vrâncene organizau competiții de anvergură la Focșani, printre multele turnee câștigate de Mișu Rădulescu, se numără și unul câștigat în 1952 în orașul de pe Milcov (m. 12 ianuarie 1980, București).
8 noiembrie 1978 –– Islandezul Fridrik Olafsson a fost ales președinte al Federației Internaționale de Șah, deținând această funcție până la 16 noiembrie 1982, când a fost ales filipinezul Florencio Campomanes.
8 noiembrie 1983 –– S-a născut fotbalistul rus Pavel Pogrebniak.
9 noiembrie 1936 –– S-a născut, la Riga, șahistul leton Mihail Tal, campion mondial în perioada 7 mai 1960 – 25 mai 1961. Pe cât de scurtă a fost supremația sa mondială, pe atât de mult comentate au fost prestațiile sale năbădăioase, fanteziste și spectaculoase, presărate cu șiruri nesfârșite de sacrificii, uneori nefundamentate temeinic, dar surprinzătoare și pline de farmec, ce făceau deliciul spectatorilor. A participat la opt Olimpiade de șah (München, Leipzig, Varna, Havana, Skolje, Nisa, La Valleta, Lucerna), jucând 97 de partide din care a pierdut doar două. Încă înainte ca fulminantul șahist leton să devină campion mondial, Revista Română de Șah aprecia: „Tal calcă pe urmele lui Capablanca și Alehin. De două ori campion al Uniunii Sovietice, posesorul unei colecții impresionante de partide strălucite, iar acum învingător în turneul care echivalează cu sferturile de finală ale Campionatului Mondial, Tal și-a depus în mod elocvent candidatura la titlul deținut de Botvinnik“.
Paradoxal, în plină glorie a școlii șahiste sovietice, bazate pe principii științifice, Tal a fost un rebel mult mai apropiat de stilul pitorescului șahist de peste ocean, Paul Charles Morphy, unul dintre primii maeștri ai sacrificiului și improvizației fanteziste, american de origine multietnică, provenit din tată hispano-irlandez și mamă creolă franceză.
Jocul lui Tal nu avea nimic din stilul letono-rus, părea al unui aventurier care, detașat de ce se întâmplă în jur, riscă totul fără nici o umbră de reținere, fără nici o teamă de consecințe.
Prima consecință a fost aceea că fostul campion mondial detronat de Tal, Mihail Botvinnik, studiindu-i partidele, pregătindu-se intens pe tema antisacrificiu, după doar 370 de zile, l-a detronat la rândul său pe Tal, redevenind campion mondial. În schimb, Tal a rămas în memoria iubitorilor de șah care îi reconstituie partidele și acum cu plăcerea spectatorului dornic de imprevizibil, de ofensivă cu orice preț și de aspirația spre libertatea de acțiune.
Îl citez pe Constantin Ștefaniu: „ (...) pentru senzaționalele sale rezultate i se dăduse cândva apelative dintre cele mai sofisticate ca «pantera neagră», «demonul», «vrăjitorul», «racheta», și chiar «Paganini al șahului», aluzie la virtuozitatea lui Tal în provocarea pozițiilor «pe o singură strună» care dacă se rupea urma catastrofa ... “
9 noiembrie 1973 –– S-a născut șahistul francez Vladislav Tkachiev, mare maestru internațional
9 noiembrie 1983 –– S-a născut fotbalistul internațional român Gabriel Tamaș.
10 noiembrie 1969 –– S-a născut fotbalistul internațional german Jens Lehmann.
11 noiembrie 1952 –– S-a născut, la București, șahistul Aurel Urzică, maestru internațional, ocupantul locului al III-lea la campionatul mondial de juniori din 1969, după Karpov – viitorul campion mondial – și Adorjan. A fost campion național al României în 1974.
12 noiembrie 1850 –– S-a născut șahistul rus Mihail Cigorin, mare maestru internațional, de două ori șalanger al campionului mondial de șah. A fost unul dintre cei mai îndreptățiți candidați la titlul mondial în epoca sa dar pe care nu a reușit să-l cucerească. A pierdut amândouă confruntările decisive (finalele pentru titlul mondial) la care a ajuns în 1889 și 1892 cu Wilhelm Steinitz, dar a intrat în istorie ca un mare fantezist și merituos învins. După pierderea celei de-a doua confruntări pentru titlul mondial, presa franceză scria: „Cigorin a pierdut, el stă însă și mai sus în ochii adevăraților prețuitori ai artei șahului“. Însuși învingătorul său, campionul mondial Wilhelm Steinitz, a recunoscut că „Cigorin a terminat meciul aproape învingător“.
Este fondatorul școlii ruse de șah care avea să devină pentru foarte multe decenii detașat cea mai puternică din lume, fără precedent și fără a se întrezării posibilitatea de a fi egalată. Este în același timp un valoros publicist șahist. În septembrie 1876 a editat prima revistă de șah din Rusia, „Șahmatnîi Listok“, în octombrie 1879 a pus bazele oficiale ale celui dintâi club rusesc, „Asociația amatorilor de șah din Petersburg“, iar în 1889 a organizat un „Curs pentru studiul șahului“, inițiat de Janiș încă din 1853, pe care l-a predat personal. Principalii continuatori ai principiilor și concepțiilor sale asupra teoriei șahului au fost cehul Richard Reti, letonul Aaron Nimzovici și rusul Alexandr Alehin.
12 noiembrie 1908 –– S-a născut, la Horodenka, marele maestru internațional Salomon (Salo) Flohr, candidat la titlul mondial în 1937. În tot timpul vieții s-a ocupat de publicistica șahistă.
12 noiembrie 1950 –– S-a născut fotbalistul internațional român și antrenorul Sorin Cârțu.
12 noiembrie 1961 –– S-a născut, la Onești, județul Bacău, Nadia Elena Comăneci, fetița de aur a sportului românesc, care avea să facă numele României cunoscut în toată lumea, multiplă campioană olimpică și mondială, cea mai mare sportivă a României din toate timpurile, una dintre cele mai mari gimnaste ale lumii din toate timpurile. A rămas memorabilă ziua când, la Olimpiada din 1976 de la Montreal, calculatorul a fost pus în imposibilitatea de a-i afișa nota 10, pe ecran apărând cifra 1. Era prima notă de 10 luată de o gimnastă la vreo olimpiadă. A fost supranumită „Zeița de la Montreal“.
Primul succes de mare răsunet a fost în 1975 la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia, când, la 13 ani, a obținut trei medalii de aur și una de argint. În acel an agenția de știri Associated Press a numit-o „Atleta anului în România“.
La 14 ani, după Olimpiada de la Montreal, a primit distincția „Erou al Muncii Socialiste“, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.
A cucerit, numai la Olimpiade, cinci medalii de aur: la individual compus, paralele inegale și bârnă la Olimpiada de la Montreal, 1976, la bârnă și sol la Olimpiada de la Moscova, 1980; trei medalii de argint: pe echipe la Montreal, pe echipe și individual compus la Moscova și o medalie de bronz la sol la Montreal.
În 1979 a câștigat pentru a treia oară titlul de campioană mondială, fiind primul sportiv de gimnastică care reușea această performanță.
Antrenorii de numele cărora sunt cel mai mult legate succesele fără egal au fost Bela și Marta Karolyi.
S-a căsătorit cu gimnastul american Bart Conner, cu el împreună devenind proprietară a unei academii de gimnastică și a unor magazine de echipamente sportive. A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic și a fost aleasă în diferite organisme naționale și internaționale, îndeplinind mai multe funcții, unele onorifice, dintre care menționăm doar câteva: vicepreședinte al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Românești, membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică. De remarcat că Nadia a creat la București o clinică de caritate pentru copii orfani din România.
În decembrie 2003 a publicat prima sa carte, „Scrisori către o tânără gimnastă“.
Nu intru mai mult în amănunte privind biografia și deosebitul palmares ale Nadiei, despre care s-a scris și s-a vorbit foarte mult. Doresc – în locul unei ample prezentări prozaice – să vă mângâie patru fragmente din România literară scrise în patru numere diferite în acei ani de maestrul Fănuș Neagu, un măiastru condei ce mi-a vrăjit adolescența și tinerețea, din ale cărui slove ning alene peste mine și acum flori albe de cireș.
Vestea desemnării Nadiei cel mai bun sportiv al anului 1975 a făcut să-i erupă lui Fănuș un zâmbet din copilărie: „Plouă. Și un mesteacăn semănând cu o lebădă ce-ar intra să bea veninul dulce al ninsorilor din Moldova – căci la Moldova ninge! – se iscălește, iată-l, pe umerii unei fete care trece cu frunze fermecate de învierea somnului lung. Mă fumegă un gând de salvie, dorul de iepuri și mai ales de un oblon de cârciumă verde pusă-ntr-un bot de pădure, în inima frigului. Culcușul vinului, numai pe vreme de miazănoapte îmi dau seama, se așează numai în sufletele vesele. Astăzi, în zori, ieșită parcă din grâul răsărit în pragul înghețului, o veste mi-a luminat odaia: Nadia Comăneci a fost declarată cea mai bună sportivă a anului 1975. Iarba unui zâmbet din copilărie mi-a încins obrajii și m-am dus departe, în țara genunchilor jupuiți în crengi de măr. Nadia Comăneci e un miracol ce-ar trebui spus pe vioară. N-o cunosc, am văzut-o numai plutind și arcuindu-se într-o clipă de vis ca să ne facă să înțelegem că între două bătăi de pleoapă o pasăre albastră înflorește și plânge pentru noi în văzduh“.
Toți am trăit la cea mai înaltă tensiune mirificele nopți ale Olimpiadei de la Montreal. „Nopți pe care inima le întâmpină cu o floare albă, – unduia penelul lui Fănuș – nopți luminate cu mesteceni. Un miliard de oameni, aproape jumătate din populația globului, stă în fața televizorului din seară până în dimineață, aplaudă, strigă, se bucură și uneori, foarte rar suferă dimpreună cu eroii de la Montreal. Suntem fericiți și cu sufletul deschis pentru miracole – la Mogoșoaia, unde stau cu niște prieteni, ne îngrămădim unii în alții în sala televizorului, plini de nerăbdare și bucuroși, ca și cum am aștepta să se coacă un miel pe care să-l rupem în unghii, ca și cum ne-ar cânta la nesfârșit în sânge șoapta sau furtunile ce se nasc și izbândesc în struguri. De sub frunzele de arțar ale Canadei se împrăștie asupra întregii lumi un cântec dulce, spus cu fața spre soare, spre lună și spre porumbei, pe care inima noastră-l întâmpină cu o floare albă. Cel mai frumos zâmbet pe geana acestui vis l-a pus o fată din România: Nadia Comăneci! Cei ce urcă munții spun că, în zilele cu cer senin, din cel mai înalt pisc al Ceahlăului se vede Dunărea. Privind-o pe Nadia în clipele ei de amețitoare vrajă, – n-am nici o îndoială – cei ce nu ne cunosc au auzit, uimiți, sunetul din care îmbobocesc nuferii pe care-l face aripa unei lebede atingând Dunărea și s-au îmbătat de miresma verde și amară a vântului ce curge de pe Ceahlău și leagănă o țară.
Îmi împletesc degetele cu creionul în cruce de aur și spun că norocul nostru, în aceste nopți, are două fețe, ca două zâne ale aceluiași basm: Nadia Comăneci și Teodora Ungureanu“.
Împinsă de dor, Nadia s-a întors acasă de la Montreal înainte de a se termina Olimpiada. Fănuș a avut bucuria s-o vadă și noi privilegiul să-i citim susurul silabelor: „Clipa în care Olimpiada se va schimba în poveste de aur plutește la malul celor două oceane ce scaldă tâmplele Canadei. E oră târzie, un cal alb trece în zbor prin cerul înalt al pământului albastru, visele tuturor copiilor sunt podoabe de basm, candelabrul lunii, ridicat parcă din tristețile Veneției, fumegă deasupra casei, mâine trebuie să bat un drum aspru, dar nu mă pot rupe din cerul de vrajă care se înalță din trunchiurile magice ale arțarilor Canadei.
Mă clatin în bucurie ca o luntre legată de-o salcie veche. Ieri am văzut-o pe Nadia Comăneci intrând în București.
Fata aceasta care a îmbogățit lumea, dăruindu-i ore de fericire și strigăte de floare, s-a întors mai repede acasă «fiindcă nu mai putea de dor». Vorbe pline de zăpada mieilor sau de dulceața a doi porumbei sfădindu-se la geamul odăii, dimineața când te scoli din somn și e duminică.
Nadia, încoronându-se în Canada ca regină a Jocurilor Olimpice, mi-a amețit sufletul cu izvoare curgănd pe sub nuci, în jgheab de scoarță de brad, și i-am uitat pe ceilalți mari campioni care, tot în aceste zile, și-au acoperit numele cu glorie“.
La întoarcerea Nadiei de la un turneu din Japonia, unde câștigase Cupa Kuniki, Fănuș, cu o pană smulsă din aripa unui înger, scria: „În tulpina Nadiei de cel mai frumos trandafir de la Moldova va lumina de-acum și surâsul subțire, cât cercelul din urechea primei iubiri, din clipa când se deschide sărbătoarea crizantemelor. În serile când o văd pe Nadia zugrăvind visul lumii, cu bucuria pe care o încerca un Leonardo în limpezimile Florenței, știu că-n somnul meu se vor întoarce zilele copilăriei și că prin firele de iarbă de demult vor intra, să se joace, porumbei de sticlă din icoane“.
12 – 25 noiembrie 2008 –– S-a desfășurat, la Dresda, a 38-a Olimpiadă de Șah.
13 noiembrie 1960 –– S-a născut, la Reșița, gimnasta Teodora Ungureanu – Cepoi. (Se numește Cepoi după căsătoria cu gimnastul Sorin Cepoi, cu care are o fiică, Teodora). A început să practice gimnastica la Clubul Școlar Reșița iar din 1971 a activat la Școala de gimnastică de la Onești sub conducerea soților Béla și Marta Károlyi. Cele mai prestigioase rezultate le-a obținut la Olimpiada de la Montreal din 1976, când a obținut locul al II-lea pe echipe, locul al II-lea la paralele inegale, locul al III-lea la bârnă și locul al IV-lea la individual compus. După retragerea din activitate a devenit antrenoare și arbitră de gimnastică.
14 noiembrie 1954 –– S-a născut pictorul, muzicianul, șahistul și rebusistul vrâncean Teodoru Iliescu, inginer, cercetător științific în domeniul zootehniei până în 1989, redactor și unul dintre cei mai fideli susținători ai revistei VRANȘAH. Este legitimat la Clubul Municipal de Șah „Speranța“ Focșani. Este singurul care în anul 2008, înainte de întreruperea apariției revistei VRANȘAH, a continuat să-l sprijine financiar pe Anton Soare. Mai bine de jumătate de an, înainte de a se desființa, revista a mai trăit doar prin contribuția financiară a celor doi buni prieteni, foști colegi de liceu.
14 noiembrie 1971 –– S-a disputat, la București, meciul de fotbal România – Cehoslovacia, câștigat de echipa noastră cu scorul de 2-1, meci în urma căruia România a terminat pe primul loc în grupa de calificare la Campionatului European de fotbal din 1972. Golul victoriei, ca și în meciul decisiv cu Portugalia pentru calificarea la Campionatul Mondial din Mexic, 1970, a fost înscris de Fachirul Gicu Dobrin. Ioan Chirilă, „patriarhul scriiturii sportive“, cum l-a denumit Ilie Dobre, scria în Gazeta Sporturilor: „...Îmi aduc aminte de seara de 14 noiembrie 1971, seara acelui meci cu Cehoslovacia. Făcliile bucuriei se stinseseră... În afara stadionului, un grup de tineri scanda: «Ce ne facem, oameni buni, / Cu acest Dobrin / Care-ascunde mingea / De n-o mai găsim?» În seara aceea, Dobrin, intrând în folclorul stadionului, s-a ridicat mult deasupra Guadalajarei...“
14 noiembrie 1975 –– S-a născut, la Bistrița, atleta româncă de talie mondială Gabriela Szabo, campioană mondială, campioană olimpică. În 1999 a fost desemnată cea mai bună atletă a lumii și cea mai bună sportivă a Europei. A fost recordmenă mondială la 2000 m în 1998 și la 5000 m în 1999. Este sportiva anului 2000 în România. A cucerit la Olimpiada de la Atlanta medalia de argint la 1500 m, la Olimpiada de la Sidney medalia de aur la 5000 m și medalia de bronz la 1500 m. A devenit campioană mondială de cinci ori la Lisabona (juniori 3000 m), Durham (pe echipe), Atena (5000 m), Sevilla (5000 m) și Edmonton (1500 m).
16 noiembrie 1944 –– S-a născut fotbalistul internațional român Radu Nunweiller, component al echipei Dinamo București și al naționalei de fotbal a României care a jucat la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic 1970.
16 noiembrie 1972 –– S-a născut, la București, Aurelia Dobre, gimnastă, dublă campioană mondială la Campionatele Mondiale de gimnastică artistică din 1987 de la Rotterdam unde a primit o notă de 10 și campioană olimpică la Seul 1988, apoi antrenoare și coregrafă. Datorită unui accident, talentata și eleganta gimnastă a abandonat prea devreme activitatea competițională în care mai avea multe de arătat. S-a căsătorit în S.U.A. și are patru băieți.
16 noiembrie 1982 –– Filipinezul Florencio Campomanes a fost ales președinte al Federației Internaționale de Șah.
16 noiembrie 1988 –– S-a născut, la Focșani, șahistul vrâncean Dan Bălescu.
Anton SOARE
sursa foto: onlinesport.ro
