Faza grupelor Turneului final, din punctul meu de vedere de susţinător al formaţiilor mai slab cotate, are două premiante: Turcia şi Austria. Turcia a început prost, a primit două goluri cu Portugalia şi totul părea compromis. În partida următoare, la 1-0 pentru Elveţia, pe un teren – bazin de înot, doar turcii mai credeau că rezultatul final va fi altul. Au tras de ei până la epuizare şi au făcut 2-1, intrând în cărţi pentru calificare. A venit meciul cu cehii care aveau nevoie doar de un egal pentru a intra în sferturi. Pentru a fi siguri de calificare, au luat şi un avans de două goluri. Ce a urmat, a fost de poveste. Turcii şi-au amintit că ştiu să se bată pentru a fi în rând cu lumea bună a fotbalului şi au întors rezultatul: 3-2 pentru ei. Şi când au pierdut şi când au cîştigat au făcut-o muncind până pe rupte, fără a avea în echipă valori mai mari decât a avut România la acest turneu final. Poate nu vor trece de sferturi, poate vor câştiga titlul continental. Orice este posibil cu ei pe teren. Îndiferent care va fi momentul în care vor părăsi competiţia, cu siguranţă că nu vor rămâne datori pe teren, aşa cum s-a întâmplat cu jucătorii români în partida cu Olanda. Cealaltă, premiantă, din punctul meu de vedere, Austria, părea atât de slabă, încât au fost voci, chiar autorizate, care au cerut să nu fie înscrisă în întrecerea europeană pentru a nu se face de râs. Iar în cele trei partide disputate la Campionatul European a arătat că jucătorii săi sunt sub media celorlalţi competitori. Însă de râs nu s-au făcut. Au pierdut cu 1-0, după jocuri echilibrate, cu Croaţia şi Germania şi au terminat la egalitate cu Polonia. Evoluţia, în aceşti paramentri, este o performanţă pe care austriecii au realizat-o muncind pe brânci, fără trac, fără complexe de inferioritate. Şi nici cu teama că, dacă ar bate marea Germanie, s-ar califica în sferturi, aşa cum, probabil, s-au temut jucătorii români în ultima partidă dun grupă, cea cu Olanda. Turcia şi Germania merită un premiu pentru că au înţeles să facă din participarea la Turneul final un moment de referinţă pentru ceea ce poţi face atunci când crezi, cu adevărat în şansa ta.

Petrică BUTUC