Doctoriţa Doina Gheorghiu, singurul medic primar de medicină sportivă din Vrancea

S-a născut pe 13 martie 1952, în zodia peşti, la Măcin în judeţul Tulcea. Părinţii care i-au dat viaţă, Cornelia şi Mihail. Nu are fraţi sau surori. A făcut clasele I – IV la şcoala nr. 2 de 4 ani Focşani, având-o învăţătoare pe Maria Stănescu. Clasele V – VIII de gimnaziu le-a făcut la liceul Alexandru Ioan Cuza Focşani la fel ca şi clasele de liceu, IX – XII, în toţi aceşti ani având-o dirigintă pe doamna profesoară Maria Osmochescu. Putem spune că în 12 de şcoală, numele de Maria a fost permanent prezent în viaţa Doinei Gheorghiu. A urmat Facultatea de Medicină Generală a Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi – promoţia 1977 – „Prof. dr. Gheorghe Scripcaru”. În 1992 a luat examenul de specializare în Medicină Sportivă, iar în 1997 a devenit medic primar.
O are colegă de cabinet pe doamna asistentă Mariana Arhip, din anul 1988 şi până în prezent, cu care a dus o muncă eroică, datorită condiţiilor dar şi problemelor din sistem care niciodată nu au fost foarte clare. Rectificăm faptul, infiinţarea cabinetului de medicină sportivă în Vrancea a avut loc în anul 1977, primul medic fiind doctoriţa Gabriela Miron, medic cu specializarea cultură fizică medicală  şi care până în 1987 a funcţionat în cadrul Policlinicii din Spitalul Judeţean Vrancea, iar din 1982 s-a mutat în cadrul  Policlinicii II.
Trebuie spus că un rol deosebit la infiinţarea cabinetului de medicină sportivă la avut la acea vreme, Consiliul Judeţean de Educaţie Fizică şi Sport Vrancea.
Ca o comparaţie faţă de alte ţări din Uniunea Europeană, unde în fiecare oraş există mai multe cabinete de medicină sportivă, chiar fiecare club având cadre medicale de specialitate proprii (angajate), la noi, cel puţin deocamdată, în tot judeţul există un singur cabinet de medicină sportivă.
20 de ani dedicaţi unei meserii fără de care sportul, indiferent de categoria lui, nu poate exista. Pentru tot ce a făcut până acum şi probabil va face şi de acum înainte, ziarul Sportul de Vrancea îi acordă titlul de Membră de Onoare în „Galeria celor mai importanţi oameni de sport din judeţul Vrancea”!

Astăzi vă  prezentăm parte a doua  din interviul acordat în exclusivitate pentru Sportul de Vrancea de doamna doctor Doina Gheorghiu, prima partea a interviului fiind prezentată în numărul de acum o săptămână!

Aţi asigurat asistenţa medicală la competiţii sportive de atâţia ani! Care au fost cazurile cele mai grele pe care le-aţi avut?

Întotdeauna cel mai greu este primul greu. Aveam pe atunci echipa de handbal senioare. La un contraatac al echipei noastre, în iureşul alergării, o sportivă a primit un cot în plex şi s-a prăbuşit instantaneu, dar faza a continuat. Toată lumea era în delir pentru că se marcase de fetele noastre, dar eu, la marginea terenului, urmăream cu nelinişte crescândă, cum sportiva căzută nu se ridica şi îşi schimba culoarea feţei. Am intrat în teren, nu ştiu dacă cu acordul arbitrului sau nu, am constatat imediat că făcuse stop respirator, m-am repezit imediat să îi trag limba fără să mai caut în trusă pensa de limbă, ci cu mâna liberă; limba sportivei îmi aluneca printre degete şi eu n-am găsit altceva mai bun de făcut decât să trag de marginea tricoului sportivei, să apuc zdravăn limba cu ajutorul acestuia şi s-o trag afară din gură apoi să încep respiraţia. Totul a durat câteva secunde, dar eu am avut impresia că a fost o eternitate! Oricât de stăpân pe tine crezi că eşti, în momentul în care vezi că o viaţă atârnă de un fir, tragi de firul acela oricum! Am mai avut comoţii cerebrale, fracturi deschise şi luxaţii blocate în poziţii anormale. În aproape 18 ani de asistenţă la rugby au fost destule.

Sunteţi recunoscută pentru rigurozitatea cu care acordaţi viza medicală! Au fost cazuri când v-aţi înşelat?

Da! Dar prefer să mă înşel eu, nu să înşel viaţa! Atunci când am avut îndoieli am preferat o a doua opinie sau decizia comisiei de expertiză a Institutului de Medicină sportivă.

Care au fost cele mai grele condiţii de acordare a asistenţei medicale din cariera dumneavoastră de până acum?

V-am vorbit de 18 ani de asistenţă la rugby. Campionatele încep toamna (octombrie) şi se încheie primăvara tărziu (mai-iunie). Au fost ani în care sâmbăta sau duminica dimineaţa făceam pârtie până la stadion prin zăpadă de 30-40 cm, au fost toamne în care 4-5 ore (cât durează două meciuri consecutive, juniori I, II şi III) stăteam în ploaie torenţială sau vânt care ţinea mingea în loc, au fost...multe!

La ultimul meci de volei al fetelor de la CSM Focşani aţi asigurat asistenţa medicală! Mai bine zis aţi îngheţat în sala polivalentă! Toate fetele după acel meci au făcut gripă, şi nu au mai putut juca următorul meci pierzând şi calificarea! Aţi declarat atunci pentru Sportul de Vrancea, că situaţia de la sala polivalentă cu frigul este de ani de zile! Se pot juca competiţii în asemenea condiţii?

Dumneavoastră vorbiţi doar de situaţia de la volei, dar a doua zi, la baschet, sportivii nu puteau alerga, aveau greutate în respiraţie datorită temperaturii scăzute. Ceea ce am declarat eu atunci cred că este un adevăr pe care îl cunosc toţi cei care îşi desfăşoară activitatea în Sala Polivalentă şi nu doar trec pe acolo „în vizită”. Faptul că anul trecut nu au fost temperaturi foarte scăzute în timpul sezonului rece i-a făcut pe mulţi să uite. Apropo de legislaţie! Înainte, medicul de medicină sportivă putea să interzică activitatea într-o bază sportivă şi putea solicita chiar închiderea ei dacă condiţiile de igienă şi ambient erau necorespunzătoare. Acum cine s-o facă? Primăria?!

În ultimii ani la gala sportului vrâncean nu aţi primit nici o diplomă de apreciere a activităţii din partea direcţiei pentru sport! Ziarul Sportul de VRANCEA va acordat un premiu special pentru activitatea pe 2007 !

Mulţumesc „Sportului de Vrancea” pentru simplul fapt că şi-a adus aminte şi de medicul de medicină sportivă. În ceea ce priveşte Gala sportului vrâncean, unica invitaţie primită a fost în urmă cu 2 ani de la Clubul Sportiv Şcolar de Gimnastică. Îmi pare rău! Nu pentru diplome, menţiuni, etc, îmi pare rău că nu am reuşit, de-a lungul timpului, să menţin acea legătură indispensabilă între autorităţile sportive locale şi cabinetul de medicină sportivă, legătură motivată de dorinţa de performanţă, nu de orgolii personale. Dar asta e situaţia!

Ce recomandaţi acum în sezonul rece celor care vor să facă mişcare în aer liber?

Ce aş putea recomanda? Patinajul? Unde? Pe o suprafaţă de 10 – 12 metri pătraţi, două – trei săptămâni pe sezon. Schi? Cu ce costuri? Câţi îşi pot permite? Săniuş? Nici măcar! Ce rămâne? O plimbare în pas grăbit, de 20 – 30 minute zilnic, îmbrăcat corespuntător sezonului. Fac această subliniere pentru că multe din îmbolnăvirile specifice sezonului rece se pun pe seama condiţiilor atmosferice şi nu a greşelilor noastre ( unde sunt şosetele călduroase de lână, unde sunt maieurile de bumbac care să îmbrace inclusiv mijlocul, unde sunt fesurile şi fularele?).

Pot apela la serviciile dumneavoastră pe lângă sportivii de performanţă şi cei care vor să facă sport ca amatori?

Fără discuţie! Trebuie însă să ştie că pot primi recomandări doar după o evaluare serioasă  a stării de sănătate iar recomandările cuprind, în primul rând, indicaţiile cu privire la alimentaţie, odihnă, ritm şi intensitate a efortului, indidualizate, într-un cuvânt : „totul pentru sănătate!”.

Care este programul cabinetului, unde se află şi un număr de telefon?

Cabinetul de Medicină Sportivă este în cadrul Centrului Medical Focşani ( fosta Policlinică nr. 2 Focşani), str. Bucegi nr. 28, fiind amplasat la parter, camera nr. 11 şi are următorul program:

1. Luni şi miercuri: între orele 13.00 şi 20.00
2. Marţi, joi şi vineri: între orele 7.00 şi 14.00

Trebuie să menţionez faptul că asistenţa este gratuită doar pentru sportivii, copii şi juniori legitimaţi la cluburi şi asociaţii sportive. Pentru celelalte categorii asistenţa este contra cost. Telefonul la care putem fi contactaţi în timpul programului este : 216610 sau 214444, interior 439.

Are sportul de performanţă din Vrancea parametri optimi la controlul medical de specialitate pentru obţinerea de performanţe?

În mare măsură, nu! Pentru a-mi susţine informaţia, trebuie să vă spun că diagnosticul medico-sportiv are patru parametri:

1. Starea de sănătate;
2. Dezvoltarea fizică;
3. Adaptatare cardio-vasculară la efort;
4. Capacitate de efort.

Pentru performanţă reală toşi cei patru parametri trebuie să fie la nivel maxim.
Cum poţi vorbi de sănătate la nivel maxim, când anemiile, spasmofiliile, sunt la tot pasul.Greşeli de alimmentaţie, obiceiuri alimentare proaste pe care nimeni nu încearcă să le corecteze, lipsuri alimentare care determină alimentaţie deficitară,toate stau la baza afecţiunilor menţionate anterior şi care „sapă” la baza performanţei.
Program de activitate la care nu se mai ţine cont de vârstă, de necesarul de odihnă corespunzător vârstei, de ritmul normal, fiziologic, activitate – somn.
Afecţiuni intercurente neglijate, tratate cu superficialitate, care ajung să se cronicizeze.
De aceea am spus că s-a luat medicinii sportive posibilitatea să acţioneze la baza obţinerii performanţei – starea de sănătate. Atunci când investigaţiile şi medicaţia necesară puteau fi prescrise în regim gratuit de medicul de medicină sportivă, în orice moment se putea interveni pentru a descoperi cauzele şi a le trata. Acum? Un nesfârşit dute – vino spre medicul de familie pentru a putea face o minimă investigaţie sau a trata o banală spasmofilie. De cele mai multe ori te laşi păgubaş!
În ceea ce priveşte dezvoltarea fizică, există doi duşmani majori: obezitatea, care în ultimii doi -  trei ani văd că a luat proporţii alarmante printre copii şi sedentarismul.
Este foarte greu să încerci să recâştigi ceea ce ai ronţăit toată ziua , snaksuri şi stiksuri şi stând ore în şir în faţa calculatorului şi asta până la vârsta de 10 – 11 ani, atunci când ar fi trebuit învăţate deprinderile sănătoase de viaţă. Sunt foarte, foarte multe lucruri de spus la acest capitol: lipsă de informare sau mai degrabă nepăsare, neglijenţă sau indiferenţă, inconştienţă sau...
La capitolul adaptare cardio-vasculară la efort, până nu se va înţelege de către toată lumea că pregătirea fizică generalăeste baza sportului de performanţă, că tehnica , îndemânarea, talentul înăscut, nu aduc singure performanţa, rezultatele vor fi cele care sunt!
Capacitatea de efort vine ca un corolar al primilor trei parametri. Atunci când ei sunt optimi, ai condiţii să o obţii la cote înalte şi deci să speri „să fii cel mai bun dintre cei buni”.
Atunci când îi neglijezi sau ignori pe primii trei... sunt de vină „arbitrii care fură”.
Din păcate pentru cei care gândesc aşa, toţi cei patru parametri sunt măsurabili şi nu interpretabili, iar circuitul medico-sportiv se finalizează de obicei cu verdictul „subcerinţele etapei de pregătire sau ramurii sportive sau, simplu, sub cerinţe!
Deci, rezultatele vorbesc! ( şi nu înşeală!).

Au cluburile din Vrancea condiţii de refacere după efort?

Cluburile? Nu!!! Păi spuneţi-mi dumneavoastră are saună, bazin pentru refacere săptămânală, care club poate să-şi asigure o refacere zilnică post efort prin rehidratare şi remineralizare, care club poate să se laude că are bazaă materială necesară unei refaceri eficiente. Eu nu ştiu să fie!
Nimc din teoria refacerii biologice post-efort , condiţie esenţialăa performanţei constante, nu poate fi pus în practică corect pentru a avea eficienţă.
V-am mai spus! Noi avem teoria, frumoasă, logică, ştiiţifică, dar alţii au practica pentru că au baza materială fireascăatunci când doreşti şi speri să ai performanţă.

Cum comentaţi lipsa de atâţia ani de zile pentru municipiul Focşani a unui bazin de înot pe timpul verii?

Comentariul meu începe de la precizările anterioare cu privire la dezvoltarea fizică şi adaptarea cardio-vasculară la efort.
Nu este sport care să favorizeze mai mult dezvoltarea fizică armonioasă şi o adaptare cardio-vasculară la efort mai bună ca înotul.
N-am mai avea 25-35% obezitate la copii, peste 50% vicii posturale ( scolioze, umeri căzuţi unilateral, scolioze, etc.) la adolescenţi şi am avea o  adaptare bună, fără risc cardio-vascular la efort la tineri.
Şi de ce pe timpul verii? O administraţie locală care se gândeşte cu adevărat la binele comunităţii trebuie să ia în calcul un bazin acoperit, astfel încât timpul liber al oricărui cetăţeanal urbei să poată fi petrecut într.un mod plăcut, dar mai ales benefic pentru sănătate.
Asta într-adevăr dacă se vrea binele comunităţii!

Focşaniul este un oraş din ce în ce mai mult sufocat de maşini! Mersul pe bicicletă ar fi o soluţie pentru uşurarea traficului, pentru reducerea poluării! Din punct de vedere medical sportiv ce poate însemna mersul pe bicicletă?

Un beneficiu pentru sănătate! Vă vorbeam mai înainte de efectele dezastruoase ale sedentarismului şi lipsei de adaptare cardio-vasculară la efort. Ce alt mijloc mai bun aţi putea găsi în condiţiile viţii moderne actuale , în care fiecare minut contează şi nu-ţi permiţi în fiecare zi să-ţi rupi din programul supraîncărcat 30 de minute pentru o activitate fizică absolut necesară unei bune stări de sănătate.
Dar să nu mai visăm aşa departe! Poate copiii copiilor noştri vor vedea circulaţia maşinilor interzisă în centrul oraşelor mari, piste speciale pentru biciclişti, parcări speciale, sigure pentru biciclete la orice instituţie sau firmă.
Ceea ce întâlnim azi la tot pasul în ţările nordice şi în multe metropole europenepoate va ajunge într-un târziu şi pe meleagurile româneşti.
Şi asta pentru că acolo guvernele, autorităţile locale, sunt cu adevărat preocupate de sănătatea cetăţenilor lor de azi, de mâine şi de peste ani. Ăsta înseamnă proiet pe termen mediu şi lung cu ţintă „sănătatea”! De a ceea speranţa de viaţă acolo este mult mai mare decât la noi.

Mersul pe jos, cel mai ieftin medicament! Care ar fi reţeta pe diferite categorii de vârstă?

Reţeta nu poate fi pe categorii. În medicină, fie ea şi sportivă, reţeta este individuală. Orice indicaţie medicală are în vedere „un om”, nu o categorie. Şi asta pentru că fiecare om este unicat. Mersul pe jos este o deprindere naturală, sănătoasă, fiziologică, care, dacă nu este pusă în practică încă din copilărie, duce la situaţii în care trebuie să apelezi şi la medicamente.
Atunci când mergi cu maşina la şcoală chiar dacă ai ajunge pe jos în 15 minute, atunci când nu mergi pe jos la locul de muncă cu toate că oraşul nostru , de la o barieră la alta , poate fi parcurs în 40-45 de minute, eşti candidat sigur la obezitate şi la neadaptare cardio-vasculară la efort, ceea ce la un moment dat îţi poate face surpriza unui infarct la 30 de ani sau a unui accident vascular cerebral la 40 de ani. Le-am menţionat pe cele două pentru „sonoritatea” lor de sperietoare dar afecţiunile cardio-vasculare  în general sunt rezultatul unui cumul de cauze printre care lipsa „ mersului pe jos” şi o „ alimentaţie iraţională” sunt nelipsite.
În concluzie, singura recomandare pe care o pot face în general este : mergeţi pe jos zilnic!
Cât şi cum este o problemă individuală pe care o pot rezolva doar atunci când ştiu afecţiunile din antecedente, starea de sănătate actuală şi calificativul adaptării cardio-vasculare la efort.

Cum comentaţi din punct de vedere medico-sportiv faptul că de la anul vor fi câte trei ore de educaţie fizică pe săptămână şi se va coborî cu profesori de specialitate şi la clasele I – IV?

Excelent, dar... cu precizarea că la clasele I – IV trebuie găsite acele forme care să facă atractivă activitatea fizică, nu să devină „o corvoadă”, aşa cum o consideră elevii din clasele gimnaziale dar mai ales cei de liceu. Fără baremuri-sperietoare, fără obligativitatea unor probe care nu prezintă atractivitate şli nu incită la o reală competiţie, mai bine zis întrecere între elevi.
Cum în clasele primare trebuie să înceapă acea muncă de Sisif a pregătirii fizicegenerale, baza unei bune adaptări cardio-vasculare la efort, acum, în clasele primare se asigură, prin activitate fizică dirijată, o dezvoltate fizică corespunzătoare şi sunt preîntâmpinate viciile posturale.
Tematica orelor de educaţie fizică la clasele primare trebuie să fie rodul îmbinării logice . ştiinţifice a cerinţelor de dezvoltare fizică dar şi psihică şi psihologică. Deprinderile de viaţă sănătoase şi gândire pozitivă, la clasele primare pot fi determinate pentru a deveni obişnuinţe. Dar cu multă grijă şi atenţie pentru că altfel nu se reuşeşte decât îndepărtarea copiilor, tinerilor şi viitorilor adulţi de activitatea fizică, condiţie esenţială a unei bune stări de sănătate.
În ceea ce priveşte numărul săptămânal de ore educaţie fizică cred că mai mult contează eficienţa lor, decât volumul.Atâta timp cât nu se găsesc formele fericite care să îi facă pe elevi să vină cu plăcere la orele de educaţie fizică, mă tem că o oră în plus pe săptămână nu va rezolva problema.
Cred că mai este mult de făcut atât pentru a-i face pe elevi să înţeleagă necesitatea orelor de educaţie fizică ( a activităţii fizice în general) cât şi pentru a-i determina să le facă cu plăîcere, a trezi spiritul de competiţie cu ei înşişi, a trezi în fiecare dorinţa de autodepăşire.

Ce părere aveţi despre primul şi singurul ziar 100% de sport din Vrancea?

Este o iniţiativă lăudabilă! Cred că astfel vor ajunge mai uşor la marele public împlinirile şi neîmplinirile sportului vrâncean!
Admir munca dumneavoastră de pionerat şi vă doresc să continuaţi cu cât mai mulţi cititori. Mi-ar face plăcere o rubrică de „istorie a sportului vrâncean” care să readucă în memoria vrâncenilor, cu mândrie, sportivii dar şi antrenorii care au adus faimă naţională sportului vrâncean de-a lungul anilor, să reamintească vrâncenilor că au avut „un nume” şi în lupte şi în atletism şi în box, etc. , să povestească vrâncenilormai tineri despre ramuri sportive acum aproape dispărute.

Aţi fi de acord să aveţi o rubrică în Sportul de Vrancea destinată problemelor specifice medicinei sportive din judeţul Vrancea?

Mai curând despre necesitatea, beneficiile dar şi condiţiile activităţii fizice în general. Dar...deocamdată mă mai gândesc.

Un mesaj în final din partea doamnei doctor Doina Gheorghiu pentru cititorii Sportului de Vrancea!

Tuturor cititorilor sănătate şi numai împliniri în noul an!
Să nu uite sau să reînveţe că activitatea fizică este una din „cărămăzile de la fundaţia „ sănătăţii!
Să nu uite că sportul trebuie practicat şi nu doar citit despre el!
Să caute să-i înveţe pe copii, nepoţii, fraţii mai mici, că activitatea fizică îi va face mai sănătoşi, mai frumoşi, mai isteţi şi mai adaptabili la cerinţele vieţii actuale!
Să convingă pe cei din jurul lor că este o mare realizare şi mândrie „să fii cel mai bun” într-o întrecere cinstită, dreaptă, pe care toţi ar trebiu s-o aprecieze şi să nu încurajeze lovitura sub centură, dar mai ales violenţa verbală şi fizică în sport.
Frumuseţea întrecerii sportive nu trebuie umbrită!

viorel.paizan@sportuldevrancea.ro