În primii ani de şcoală înveţi să scrii, să socoteşti, dar în primul rând înveţi să fii disciplinat.
Aşezându-te frumos în careu şi aşteptând să se întâmple ceva frumos pentru tine în acea zi de septembrie. Eu am făcut sportul din clasa I şi îmi pare rău, dar îmi pare bine că am avut atât cât am făcut un profesor, căruia îi datorez ceea ce ştiu astăzi.
A fi profesor e lucru mare, dar să mai fii şi profesor talentat, în a-i face pe elevii tăi să înţeleagă ce spui şi faci, e lucru şi mai mare.
Profesorul meu ştia să-i facă pe toţi elevii să facă mişcare şi nu „cu biciul”, ci cu vorba şi mai ales cu fapta. Ştia să te atragă în diverse jocuri chiar dacă nu aveai chef, ştia să laude puţinul celui care nu era un sportiv înnăscut, iar noi, elevii, ştiam că ne vrea binele.
Mi-am dorit mereu să fac sport de dragul mişcării pe care am învăţat-o în şcoală, de dragul profesorului meu.
Acum, sunt studentă la Educaţie Fizică şi Sport şi o parte din merit i se cuvine mentorului meu, domnului profesor Valeriu Romanescu din Mărăşeşti.

Marinela Lazăr, studentă anul I, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Focşani, Universitatea George Bariţiu