CALENDAR SPORTIV DE LA VRANCEA
Săptămâna 17 – 23 octombrie
17 octombrie 1962 –– Nona Terentieva Gaprindașvili –– o strălucită urmașă a califului Harun-al-Rașid, studentă pe atunci la Institutul de limbi străine din Tbilisi, devenită ulterior profesoară de limba engleză –– a devenit noua campioană mondială la șah, detronând-o pe Elisabeta Bîcova. Având în vedere rezultatele strălucite anterioare meciului ale Nonei, victoria era scontată. Nu însă și scorul de senzație, 9-2.
17 octombrie 1967 –– S-a născut șahistul și arbitrul de șah vrâncean Dan Toma, fost director tehnic, fost președinte al Asociației Județene de Șah Vrancea, tatăl șahistelor Elena și Andreea Toma.
17 octombrie 1974 –– S-a născut șahistul vrâncean Iulian Tuchiluș.
18 octombrie 1956 –– S-a născut, la Praga, tenismena cehă/americană Martina Navratilova, una dintre cele mai bune jucătoare de tenis din lume.
18 octombrie 1968 –– S-a născut jucătorul german de tenis Michael Stich.
18 octombrie 2006 –– Alpinistul român Ticu Lăcătușu a escaladat, în premieră mondială, cel mai înalt vârf (6403 m) din masivul himalayan Tsartse.
19 octombrie 1891 –– S-a născut, în Ungaria, șahistul Alexandru Tyroler, campion al României în anii 1926, 1927 și 1929.
19 octombrie 1982 –– A murit, la Köln, în condiții neelucidate fotbalistul internațional român Dan Coe, unul dintre cei mai îndrăgiți fotbaliști români, poate cea mai mare legendă a Rapidului. Era supranumit ministrul apărării. A fost unul din stâlpii apărării echipei Rapid și ai naționalei noastre și unul dintre cei mai buni componenți ai echipei care la 11 iunie 1967 a câștigat primul titlu de campioană a României din istoria Rapidului. În națională a făcut cuplu cu Ion Nunweiler, Bujor Hălmăgeanu, Alexandru Boc, Cornel Dinu și alții.
Coechipier la Rapid cu artistul Nichi Dumitriu, golgheterul înnăscut Puiu Ionescu, fermecătorul Rică Răducanu, Dan a rămas cel mai bine întipărit în memorie și lipit în sufletele iubitorilor de fotbal pentru dăruirea exemplară, abnegația, dorința de victorie și de a face totul fără rabat, curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a nu se supune toanelor, arbitrariului sau indicațiilor prețioase ale unora și altora, ca și pentru verticalitatea demnă de tot respectul.
A fost căpitan și cel mai bun jucător de pe teren în neuitatul meci al naționalei noastre de la Lausane în preliminariile campionatului mondial de fotbal din Mexic 1970 când România a învins surprinzător în deplasare echipa Elveției cu 1–0. Echipa Țării Cantoanelor era considerată la începutul preliminariilor a doua pretendentă la câștigarea grupei, după Portugalia, amândouă participante la anteriorul campionat mondial. După acel meci, în care „Triunghiul de fier“ Dan-Răducanu-Boc nu a lăsat nici o speranță elvețienilor, România a devenit principala candidată la locul întâi.
Urma însă o probă extrem de dificilă pentru calificarea României la Campionatul mondial de fotbal din Mexic în fața lui Eusebio la București. În meciul din 12 octombrie 1969, câștigat de România în fața Portugaliei tot cu 1-0, Dan a fost din nou imbatabil, lucru ce l-a făcut pe marele Eusebio să declare că dacă la Campionatul Mondial de fotbal din 1966 ar fi întâlnit un asemenea fundaș, Portugalia n-ar mai fi terminat pe locul trei.
Din nefericire însă, pentru Dan, ca și pentru Dobrin, principalii „contribuabili“ pentru răsturnarea ierarhiei inițiale din grupa de calificare, Mexicul n-a fost decât o „Fata Morgana“. Tot o simplă iluzie era cât pe ce să fie și pentru Rică Tamango Răducanu, dacă portarul Adamache n-ar fi primit în al treilea meci al naționalei, cu Brazilia, în douăzeci de minute două goluri, obligându-l, astfel, pe Angelo Niculescu să-l introducă totuși pe rapidist în poartă.
În 1970 a primit titlul de maestru emerit al sportului. În perioada 1971 – 1973 a jucat în Belgia. La revenirea în țară ar fi dorit să joace la echipa lui de suflet dar la 32 de ani a fost considerat bătrân. Om de mare demnitate, nu a insistat și nu a acceptat altceva „în compensație“. În schimb, a fost foarte bine primit la Galați, unde în calitate de jucător–antrenor secund a avut principala contribuție la promovarea echipei în primul eșalon. Coincidență sau nu – probabil că nu, viața nu iartă nimic! – în același an Rapidul a retrogradat. Ultima evoluție pe scena fotbalistică a avut-o la 8 decembrie 1974 într-o partidă Universitatea Craiova – F.C.Galați.
În 1980 s-a stabilit în Germania unde a cerut azil politic. La 19 octombrie 1982, Dan a fost găsit spânzurat la Köln, moartea sa, învăluită în mister, producând o mare durere iubitorilor de fotbal din România indiferent dacă erau rapidiști sau nu. (n. 8 septembrie 1941, București)
19 octombrie 1983 –– Dinamo București a obținut o victorie și calificare istorică în Cupa Campionilor Europeni la fotbal învingând cu 3-0 echipa germană Hamburg, chiar deținătoarea titlului. Augustin, Mulțescu, Țălnar și toată trupa au zburdat pe teren, lăsând impresia că ei și nu adversarii lor erau campionii Europei. Dinamo devenea a doua echipă românească, după U.T.A., care elimina o deținătoare a trofeului. Cu aproape un deceniu și jumătate în urmă, U.T.A., „Bătrâna doamnă“, eliminase pe Feyenoord Roterdam, deținătoare a titlului, după 1-1 pe terenul echipei din Țara lalelelor și 0-0 la Arad, grație golului înscris în deplasare de Florian Dumitrescu.
20 octombrie 1919 –– Un grup de profesori și elevi ai Liceului Petru Rareș din Piatra Neamț au fondat clubul de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamț.
20 octombrie 1953 –– S-a născut, la Livorno, arbitrul italian Piero Ceccarini, arbitru F.I.F.A. din anul 1988.
20 octombrie 1975 –– S-a născut atleta germană Nadine Kleinert.
21 octombrie 1954 –– S-a născut, la București, fotbalistul internațional român Marcel Răducanu, un maestru al driblingului, mijlocaș ofensiv și atacant, component al echipei Steaua (1972–1981), Borussia Dortmund (1982–1988) și F.C. Zürich (1988–1990). A fost fotbalistul român al anului în 1980. În 1979 a fost al treilea fotbalist al anului după Ștefan Sameș și Costică Ștefănescu. Sub culorile echipei miliare a obținut două titluri de campion (1976 și 1978), a cucerit două Cupe ale României (1976 și 1979) și o Cupă Balcanică (1980), a jucat nouă sezoane consecutive, adunând 229 de prezențe în Divizia A și înscriind 94 de goluri.
21 octombrie 1976 –– S-a născut gimnasta româncă de etnie sârbă Lavinia Miloșovici, a doua gimnastă, după Nadia Comăneci, care la Barcelona a luat o notă de 10.
22 octombrie 1952 –– S-a născut, la București, fotbalistul internațional român Mircea Traian Sandu, atacant la Sportul Studențesc (1971–1986) și în naționala României. Din august 1990 este președintele Federației Române de Fotbal. Din 26 ianuarie 2007 este membru cu drepturi depline în Comitetul Executiv al UEFA.
22 octombrie 2005 –– Cu ocazia Cupei UPC la șah, ediția 2005, desfășurată la Focșani, maestrul internațional și antrenor emerit Mircea Sebastian Pavlov a acceptat propunerea lui Mihai Strîmbu de a fi președintele de onoare al Clubului Sportiv Olimp Șah Focșani.
23 octombrie 1940 –– S-a născut, la Tres Caracoes, Brazilia, Pelé (Edson Arantes do Nascimento), cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. „Perla neagră“, „Regele“, „Dumnezeu al fotbalului“ sunt doar câteva din numeroasele supranume pe care ziariștii de sport i le-au atribuit. A jucat la F.C. Santos și la sfârșitul carierei la Cosmos New York. Cu Pelé la timonă, Santos a cunoscut o mare epocă de glorie între anii 1955 și 1973, când a cucerit de unsprezece ori titlul național, de două ori Cupa Libertadores și de două ori Cupa Intercontinentală. Pelé a participat la patru Campionate Mondiale de fotbal, devenind cu naționala Braziliei de trei ori campion mondial – 1958 în Suedia, 1962 în Chile și 1970 în Mexic. La primul Campionat Mondial avea doar 17 ani, când în finala cu Suedia a înscris două goluri.
La Pelé nu prea se poate vorbi despre principalele calități, fiindcă foarte greu este să găsești ce calități nu a avut la aceeași înălțime. Era la fel de bun și ca realizator și creator. Era bun și în jocul aerian și în cel la semiînălțime și la firul ierbii. Avea în aceași măsură și tehnică și viteză și forță. Putea să joace la fel de bine și de unul singur și în jocul colectiv. Abilitatea, acuratețea, adaptabilitatea, agilitatea, altruismul, anticipația, apetența (pentru fotbal) – iată doar câteva calități prin care nu am epuizat nici măcar prima literă a alfabetului.
La 19 noiembrie 1969 Pelé a marcat cel de-al 1000-lea gol din strălucita lui carieră într-un meci Vasco de Gama – F.C.Santos disputat pe stadionul Maracana din Rio de Janeiro. În total avea să înscrie 1282 de goluri în 1363 de meciuri desfășurate pe parcursul a 21 de ani.
În 1978 i-a fost acordat Premiul Internațional pentru Pace și în 1993 a fost introdus în Național Soccer Hal Of Fame. În anul 1999, Pelé a primit titlul de „Atlet al Secolului“ din partea Comitetului Internațional Olimpic.
23 octombrie 1979 –– S-a născut pugilistul mexican Jorge Solis.
23 octombrie 1982 –– S-a născut fotbalistul internațional român Valentin Badea.
23 octombrie 1983 –– S-a născut, la Constanța, fotbalistul internațional român Ianis Alin Zicu. În perioada de juniorat era o mare speranță, fiind considerat de unii specialiști urmașul lui Hagi. A debutat la Dinamo la 14 aprilie 2001, s-a transferat în Italia, a revenit în România și apoi s-a transferat în Bulgaria. În sezonul 2010–2011, jucând la F.C. Timișoara, a cucerit titlul de golgheter al României cu 18 goluri. A debutat în națională în 2003 pentru care a jucat (până la 16 iunie 2011) de 12 ori înscriind un gol.
23 octombrie 1983 –– S-a născut fotbalistul internațional grec Filipos Darlas.
23 octombrie 1986 –– S-a născut fotbalistul internațional englez Jake Robinson.
23 octombrie 1988 –– S-a născut fotbalistul internațional danez Nicolaj Agger.
23 octombrie 1997 –– A încetat din viață, la 58 de ani, reputatul crainic-reporter sportiv Sebastian Domozină, foarte îndrăgit în toată țara, dar mai ales în Cetatea Băniei. La câteva zile după moarte, în emisiunea radiofonică „Radio-Magazinul sportiv“, cu titlul „S-a stins un prinț al microfonului“, Ilie Dobre i-a dedicat următoarele însemnări:
„Numele lui Sebastian Domozină a intrat definitiv și irevocabil în istoria transmisiunilor fotbalistice... În legendă... Timbru cald, catifelat. Precum arămiul frunzelor de toamnă... Timbru inconfundabil... As al microfonului. As autentic. Profesionist desăvârșit. A transmis întotdeauna cu o pasiune arzătoare. Fulminantă. Unică și inegalabilă. Transmisiunea fotbalistică a însemnat, pentru crainicul sportiv Sebastian Domozină, viața sa. Inima sa. Sufletul său.
Caracter super.
Generozitate. Bunătate sufletească. Noblețe făr’ de limite…
S-a stins…
Aripa morții l-a secerat pe nedrept. Într-o zi de octombrie 1997. La numai 58 de ani...
Pentru mine, pentru noi, pentru toți cei care l-au prețuit, Saby Domozină rămâne de-a pururi într-un cufăr al inimii... Ca un prinț inegalabil al microfonului... Ca un senior al undelor. Făr de seamăn...“
Anton SOARE
sursa foto: ultras-world.forumnz.ro
