Aşa m-am simţit mereu, deşi uneori am fost dezamăgit de cei care au ales să ne fie conaţionali. Dar de fiecare dată a venit câte un moment care să mă facă mândru că sunt român. S-a întâmplat şi luni seară, acolo în Elveţia, în cea mai scumpă ţară din Europa. Românii, susţinători ai naţionalei, au năpădit Elveţia. Au fost mai mulţi decât francezii. Au arătat tuturor că nu suntem ruda săracă a Europei. România este lider detaşat al suporterilor la acest european, ce e drept, nu s-au jucat prea multe meciuri. La intonarea imnului mi s-a făcut pielea găină. Nici măcar în Ghencea, locul în care s-au născut marile succese ale naţionalei, nu am auzit vreodată atât de bine şi de răspicat din 30000 de glasuri, Deşteaptă-te române! Un prieten, mai puţin superstiţios ca mine, m-a sunat şi plângea. Trăia bucuria intonării imnului naţional, alături de o mare galbenă. Francezii ne priveau uluiţi. Uluiţi au privit la echipa României şi cocoşii lui Domenech, reduşi la statut de cocoşei de Satana Piţurcă. Mulţi s-au grăbit să spună că Franţa era de bătut, că era slabă, dar după meci am revenit, prin aceste declaraţii, la statutul nostru de români. Franţa nu a jucat pentru că nu a putut, tricolorii noştri blocând orice construcţie franceză, tactica fiind mai presus de orice. Am fost din nou mândru când mi-am dat seama ce antrenor poate avea naţionala noastră. Azi, la meciul cu Italia, voi fi mândru să pot spune ce decar avem la naţională. Iar cu Olanda voi privi din tribună cum mai stoarcem o dată portocala. Visez pentru că vreau şi pentru că merităm. Secole de-a rândul am fost priviţi ca cenuşărese ale Europei, ca poartă de oprire a stavilelor slave sau musulmane după caz. Niciodată nu am fost priviţi exact cum suntem: un popor mândru şi inteligent. Un popor care se va bucura şi va impresiona în urma acestui european! Deşteaptă-te române!
Vlad.vlasceanu@sportuldevrancea.ro
