Omul meciului pentru români în partida contra Franţei nu a fost nici Mutu, nici Lobonţ, cum se aştepta foarte multă lume. A fost Bănel Nicoliţă. Jucătorul care aleargă de parcă l-ar fugări toţi ciulinii Bărăganului de unde a plecat spre fotbalul mare este recordmanul distanţei parcurse până acum într-un meci la Turneul final al Campionatului European. Nicoliţă l-a devansat până şi pe Gatusso, maşina de alergat a Italiei. Este greu de crezut că recordul său va fi depăşit, în condiţiile în care toate formaţiile şi-au dat reprezentaţiile de debut şi au pus pe gazon tot ce au avut mai rezistent la alergat şi mai iute de picior. Răutăcioşii vor spune că alergatul a fost singura realizare a stelistului. Chiar dacă ar fi aşa, tot e foarte mult pentru că efortul formidabil al lui Bănel a fost pus în slujba echipei pe care a servit-o foarte bine blocând fotbaliştii de pe partea stângă a Franţei. El a fost titularizat mai cu seamă pentru că părea singurul capabil să se ţină după alt năuc al alergatului, Ribery. Dacă golgheterul francez a fost un anonim în jocul împotriva României, dacă a plecat pe partea dreaptă pentru a-l evita pe Nicoliţă a fost şi pentru că mijlocaşul stelist a muncit ca un salahor. Nu a avut fineţuri tehnice pentru că nu i le-au pus ursitoarele în scăldătoare ori antrenorii de pe la Însurăţei sau Brăila nu l-au învăţat cum e cu tehnica. Ori chiar Bănel o fi ajuns la concluzia că e mai util să alergi decât să arăţi că ai glezna fină şi să leşini după un sfert de oră de fugă pe gazon. Omul meciului cu Franţa a fost Nicoliţă şi pentru că a ajuns la europene deoarece Piţurcă a crezut în el nu datorită unei forme sportive de excepţie. Antrenorul naţionalei s-a dovedit un foarte bun pedagog. A simţit că, dacă unui om ca Bănel, îi dai şansa să arate ce poate atunci când puţină lume mai crede în el, îl faci să moară pe teren, dar nu-ţi trădează încrederea. Probabil că, dacă România avea pe teren vreo trei fotbalişti ca Nicoliţă, dar care să se exprime mai consistent şi tehnic, putea să emită pretenţii mai mari în jocul de luni seara. A fost, însă, unul singur. Iar acesta a devenit - nu avea cum să nu devină în condiţiile în care s-a jucat – omul meciului.
Petrică BUTUC