Cum a vazut SDV,  Romania – Franta,  la debutul National Arena

O altfel de cronica reportaj de la Romania – Franta

Intro: decid sa plec spre stadion pe la 20.00, convins ca voi gasi o zona Muncii-Maior Coravu extrem de aglomerata, cu ambuteiaj in trafic si aglomeratie extrem de mare. Ma gandeam deja cat de elegant este la Barcelona atunci cand mergi la un meci pe Camp Nou. Si, surpriza: la 20.10 gasesc un Bucuresti civilizat la doar 1 km de arena – mandrie nationala: trafic relativ lejer pe Bvd. Mihai Bravu, politisti si jandarmi extrem de amabili, trupe speciale de la BGS, elicoptere survoland zona, atmosfera identica celei de la meciurile Barcei de acasa. Surpriza placuta: am intrat pe Maior Coravu in cateva secunde, deci s-a terminat cu accesul greoi din urma cu ani de zile. Un steward imi sspune extrem de elegant ca nu am voie cu Vuvuzela in stadion, asa ca ma conformez si o arunc intr-unul din containerele imense aduse tocmai pentru asa ceva. No problem, imi zic: mai am vreo 200 de vuvuzele dar poate data viitoare la Steaua – Schalke sau Otelul – Manchester voi reusi sa contribui mult mai sonor la atmosfera de pe stadion.  Drumul spre arena impunatoare ce se desfasura in maretia ei in fata-mi devine emotionant iar mintea zburda din nou catre arene pe care abia asteptai in trecut sa le vezi live: Allianz Arena, Camp Nou, Anfield, Mestalla. Incep comparatiile, comentariile admirative si deja ma gandeam daca totusi totul va fi perfect pana la capat. Ma apropii de arena si imi aduc aminte cum bunul meu prieten Viorel Paizan ma rugase sa realizez cat mai multe poze. Nu-i promisesem, dar cand ma apropii de bijuterie nu rezist tentatiei si ma apuc de fotografiat colosul extrem de bine luminat. Atmosfera, una extrem de joviala printre suporteri, printre politicieni, foste glorii fotbalistice, artisti sau chiar francezi expati din multinationale intregeau tabloul de sarbatoare. Urma, in schimb, testul accesului in arena, iar surpriza a fost una totala: intr-un minut am introdus biletul in turnichet si am intrat intr-o adevarata “Sala de marmura” a fotbalului romanesc. As fi intrat mai repede, dar din pacate lipsa indicatoarelor din jurul stadionului ii faceau pe multi dintre spectatori sa incerce accesul pe la alte porti decat cele indicate pe bilet.

Si am intrat:

Uluiala totala, admiratie, dorinta de a simti pulsul arenei. Ma duc repede sa ies afara din sala pe stadion si aud un vacarm deosebit amplificat de o acustica extraordinara. Stadionul, desi pe jumatate plin cu o ora inainte de debutul meciului ti se pare umplut pana la refuz datorita cromaticii scaunelor. Intru inapoi si descopar cat este de civilizat sa bei o bere rece inainte de meci, sa studiezi programul de meci sa mananci daca nu ai apucat inainte, sa socializezi cu amicii sau sa nu mai fii nevoit sa stai la cozi interminabile pentru folosirea toaletelor. Punct slab: lipsa unor magazine pentru fani din care sa te poti imbraca in culorile nationalei sau sa iti cumperi o amintire de la un meci istoric. Continuarea punctului slab din debut: lipsa unor indicatoare care sa te ghideze spre zonele de facilitati ale arenei.

Si meciul:

Incepuse de fapt de dimineata cand faceam supozitii asupra 11-lui de start. Chiriches sau nu? Banel fundas sau mijlocas cu Sapunaru trecut in centrul apararii, astfel incat sa ai o aparare experimentata, dublata de o posibila mutare de geniu cu Tanase in dreapta si Zicu in stanga? Mizam pe suprizele lui Piti din multe meciuri anterioare, de atitudinea lui de gambler si sahist in acelasi timp. Il intreb pe Silvian Cristescu in drumul spre stadion: “Cristi, face Piti o surpriza de prim 11 diseara?” si imi raspunde ca echipa va fi cea pe care o transmisese deja presa. Ne lamentam ca nu avem solutii pentru un prim 11 mai bun decat cel anuntat, ne gandim ce bine ar fi fost sa il avem pe Torje in dreapta si ca un 0-0 ar fi cat un 3-0 pentru noi la debutul de foc pe un stadion de 5 stele. Surpriza apare cand incepe Inna sa cante si Luchin, echipat de joc se incalzeste de zor. Nu apucasem sa vad accidentarea lui Sapunaru si ma gandesc ca totusi selectionerul nu a vrut sa riste cu un Chiriches prea crud inca pentru un duel atat de mare. Sau, poate va fi ca in precedentul duel cu Franta de la Constanta cand va dori sa-I surprinda pe francezi si, apoi, sa betoneze apararea. Dar nu, surpriza a fost legata de lungul lant de ghinioane din aceasta toamna.

Stadionul intre timp, devenise un adevarat vulcan ce a tunat de cateva zeci de ori “Hagi-Hagi”! Generatia de Aur cu a sa pasare maiastra era acolo: in inima suporterilor nationalei, dornici de o noua performanta.

Incepe meciul si admiratia pentru fizicul lui Rami, soliditatea lui Evra, naturaletea lui Benzema, si geniul lui Ribery. Ultimii doi erau tintele unui stadion intreg. “ce bine ca nu e Nasri in teren!”. Pariez ca va fi meciul lui Banel care se va agata de Ribery, ma gandesc ca Bourceanu il va toca pe Benzema pe tot terenul si ca in minutul 78 Tanase va inscrie. Ma uit cu admiratie la cuplul de fundasi centrali Goian-Chiriches si imi spun ca avem talie, dar extrem de multa fragilitate in comparatie cu Rami. Nu apuc sa analize ca stadionul urla din toti plamanii “RO-MA-NIA”, continuand cu eternul hit: “Pe ei, pe ei, pe mama lor!” cateva mii de francezi riposteaza cu “Allez les bleus!” iar Banel ii da deja emotii lui Blanc la o lovitura libera ce nu te asteptai sa fie atat de bine aruncata in careul advers. Ne miscam bine, Franta paseaza frumos dar doar de-a latului terenului  si fara eficienta spre poarta. Rat este acelasi lateral constant, Banel fuge dupa Ribery de parca ar vrea sa-l trimita in statia de tramvai de pe Basarabiei, iar Bourceanu matura tot pe mijloc. Goian nu are rival la aeriene, iar Chiriches – da debutantul – parca este de o viata in tricolor. Facem pressing, desenam si noi frumos, si suntem in GALBEN: in sfarsit, am revenit la culoarea noastra traditionala! Injuram putin arbitrul, vedem un Tanase inca zapacit, un Banel revenit la lipsa calitatii paselor si centrarilor, dar un Costin Lazar imperial. Il vezi pe Loti Boloni in tribune si te gandesti instantaneu ce ochi poate avea acest om de l-a luat pe Lazar la PAOK. In acelasi timp, il ovationezi pe Piturca pentru duetul Lazar-Bourceanu. Cocis pare ramas in urma celor doi, dar te gandesti ca nu aveai altceva in locul sau. Romania joaca tare contra Frantei, pune pericol si trage spre si pe poarta. Goian se parbuseste pe gazon si incepem sa ne gandim ca nu avem solutii pe banca pentru inlocuire. Romania facuse deja o schimbare inainte de debut. Goe se ridica si rasuflam usurati. Costin Lazar e incantator, dar cade si el pe gazon. Se ridica si schiopateaza, dar continua. In minutul 40 Stancu se pregateste de intrare. Wow! Asta da surpriza: il lasa pe Lazar sa poata fi recuperat la pauza sau il scoate pe Marica? Gura noastra de tun nu castigase niciun duel cu aparatorii adversi si tot timpul era cu o viteza in urma, dar asta si din cauza unui gazon ce arata mai rau decat un ogor proaspat brazdat de plug. Il scoate pe Lazar si trecem sa atacam ccu 2 varfuri Franta? Piti simte ca ii putem bate pe francezi, in cazul asta! Si, da Stancu intra in locul lui Lazar, numai ca surprizele vin lant: Stancu trece in stanga si Tanase in centru.

La pauza deja ne gandim: Franta este de batut! Romania nu a jucat rau, deci putem trage sperante. Repriza a doua ne-a incantat asupra viitorului nationalei, dar ne-a aratat si lacunele de ordin fizic sau geniul lui Ribery. Gazonul a devenit si mai prost, dar nationala a castigat cativa jucatori de viitor si o echipa. In schimb, suporterii au stricat tot ceea ce reusisera intr-o seara magica: huiduielile din final adresate tricolorilor nu te duc decat la gandul ca nu avem educatie si nu meritam o nationala care sa mai joace in Bucuresti pe o asemenea bijuterie cum este National Arena.

Cum au jucat tricolorii:

Tatarusanu

Practic nu a avut ce apara. Franta a expediat un singur sut pe poarta: un cap anemic al lui Benzema. A fost extrem de atent si spectaculos la robinsonada reusita in fata lui Benzema cand practic i-a luat fata varfului francez. A avut 2 degajari prea tari si, in general, degajari inalte extrem de plouate catre Marica.

Luchin

Excelent s-a achitat de sarcinile defensive, nu a contat deloc in atac, nesprijinindu-l pe Nicolita, in schimb polivalenta sa din centrul apararii s-a vazut in momente grele de tackling sau chiar la atrangerile in centru alaturi de cei doi fundasi centrali

Chiriches

Marea revelatie a meciului. A inchis orice culoar, a respins elegant, a castigat prin tackling toate duelurile unu la unu, i-a blocat excelent atat pe benzema cat si pe Ribery in faze 1 la 1. A aratat siguranta, determinare si parca era de o viata in primul unsprezece tricolor.

Goian

Imbatabil la duelurile aeriene, a maturat mingile venite pe jos in fata sa, a avut cateva ezitari dar a fost excelent dublat de fundasii laterali sau de Chiriches. Excelent pe lansarile spre varfuri dar nesigur in cateva interventii si pase spre mijlocasi. A avut doua greseli de pasare cauzate de starea gazonului ce puteau sa ne coste.

Rat

Noul capitan al nationalei a inceput determinant, avand urcari dese spre careul advers, dar aruncarea lui Stancu in banda stanga l-a trimis strict in faza defensiva. Ramane acelasi jucator de baza, cu experienta solida si nu a creat in niciun moment nesiguranta pe partea sa.

Bourceanu

Si el un castig mare al nationalei. Bataios, excelent in deposedari si distrugerea constructiei adverse. In schimb, este extrem de dficitar la capitoul tehnica. Desi a incercat cateva driblinguri si pase filtrante se vede ca tehnica nu este tocmai punctul lui forte.

Costin Lazar

De departe, al doilea mare castig al nationalei. Excelent la recuperare, tehnic, dribling de finete si un foarte bun pasator. Daca nu s-ar fi accidentat atat de repede, cu siguranta Marica ar fi avut mai multe mingi de jucat in preajma careului advers, sau chiar in interiorul acestuia

Cocis

A avut disponibilitate la efort, dar a fost veriga slaba a triunghiului Lazar-Bourceanu-Cocis gandit initial de catre Piturca. A recuperat mingi pretioase, dar nu a fost acel cap limpede care ar fi trebuit sa ordoneze jocul si sa creeze panica prin ruperi de ritm. Aseara a fost cel mai slab dintre tricolori.

Tanase

Unul dintre jucatorii huiduiti nemeritat de catre tribune in finalul meciului de aseara. Tanase inca plateste tribut trecutului sau plin de mondenitati si faptului ca majoritatea suporterilor asteapta de la el explozia. Tinand cont ca 43% dintre microbistii romani tin cu Steaua, Tanase devine cel mai hulit dintre jucatori fie ca e meci al nationalei sau al echipei de club. Tanase a aratat in schimb o alta fata in meciul de aseara: a aratat disponibilitate la effort, a avut cateva momente de finete in dribbling, dar a si gresit in situatii in care ne-am fi dorit sa faca diferenta prin pasa sau dribbling. In ultimele 15 minute a avut o interventie de adevarat inchizator exact la marginea careului nostru de 16m. S-a simtit mult mai bine in postura de mijlocas central de unde i-a pus in cateva situatii excelente pe Nicolita, marica si Bogdan Stancu.

Nicolita

Meciul s-a incheiat cu un regret: “daca l-am fi avut pe Torje in dreapta sigur am fi contat mult mai mult in atac!” Banel a fost acelasi maratonist, luptator dar fotbalist lipsit de tehnica. Titular, din lipsa de solutii pe flancul drept a a avut meritul de a se lupta pentru orice minge si de a se hartui permanent cu Ribery sau Evra. Cu exceptia primelor doua lovituri libere ce au creat pericol la poarta franceza Nicolita s-a remarcat in continuare prin centrari lipsite de calitate.

Marica

s-a vazut ca a fost vizibil deranjat de calitatea gazonului, el fiind din definitie un atacant extrem de tehnic. In prima repriza nu a avut nicio actiune notabila pierzand orice duel cu fundasii centrali adversi. A fost tot timpul cu o viteza in spatele acestora. In repriza a doua a avut doua actiuni excelente din drepata incheiate cu centrari demne de o extrema autentica si nu de un varf de careu. Trecerea lui Tanase in centru, a lui Stancu in stanga si combinatiile scurte venite de la Banel l-au pus mai bine in valoare in partea a doua a meciului.

Stancu

A intrat excelent in meci si a fost un castig pe partea stanga, avand un aport ofensinv mai mare decat cel al lui Tanase din prima repriza. Stancu ramane un jucator extrem de tehnic si cu un simt al portii extraordinar.

Bucur

A intrat in ultimul  minut de joc deci nu putem spune decat ca a reprezentat o schimbare pentru trecerea timpului.

Redactor special  SDV, VLAD VLASCEANU