La patru ani, aceeaşi reverenţă faţă de cititori!

SENIOR EDITOR PETRICA BUTUC, DE PATRU ANI CU SDV!

Sportul de Vrancea a împlinit patru ani! A trecut proba de anduranţă şi a devenit un brand în presa sportivă locală din România. A rezistat provocărilor de ordin financiar, a onorat  criteriile jurnalismului de calitate. A fost cinstit cu sine, cu cititorii şi cu actorii fenomenului sportiv respectându-şi – şi îmbogăţind – programul editorial asumat în primul număr al existenţei sale. A încercat să acopere fenomenul sportiv vrâncean în toate dimensiunile sale. Cred că a şi reuşit să o facă, atât cât i-au permis mijloacele de care a dispus. Şi pe care le-a asigurat echipa editorială, meritul esenţial revenindu-i directorului şi ziaristului Viorel Paizan omul  care este întruchiparea adagiului care spune că, dacă un jurnalist este dat afară pe uşă, intră pe fereastră. Am făcut acest scurt comentariu pentru a da Cezarului ce-i al Cezarului. Şi pentru a transmite celor cărora Viorel Paizan le vorbeşte despre Sportul de Vrancea că este cel mai îndreptăţit să o facă. Am proiectat împreună ziarul în vara lui 2007. El entuziastul care începea o aventură în presa scrisă, eu rezervatul care trecuse prin ani lungi de jurnalism şi de management al unei publicaţii. Şi unul şi celălalt am rămas la fel ca atunci, însă amândoi cu respect deplin faţă de ediţia de ziar, scris sau online. Altfel spus, am adus în fiecare număr informaţia proaspătă, aerisită, netrucată, atât de obiectivă pe cât ne-a permis omenescul nostru subiectivism. Am trecut – împreună cu ceilalţi colegi, de redacţie prin patru ani frumoşi, în care am deschis porţi de stadioane ori uşi de săli de sport pentru cititorii noştri. Pentru ca ei să poată afla că există mişcare sportivă şi acolo unde nu ştiau că există, că sunt lucruri care merită văzute ori susţinute în ciuda multor rezistenţe ori neînţelegeri. Am avut bucuria să scriem despre performanţe remarcabile ale sportivilor vrânceni sau ne-am întristat atunci când au apărut contraperformanţe, ori lipsă de respect pentru sport. Am acceptat că vremurile sunt grele şi pentru sport, dar nu am putut accepta dezinteresul unor oameni care ar fi putut face mult mai mult pentru sport în Vrancea. Totdeauna, însă, am scris cu o firească reverenţă pentru sportivi, antrenori, profesori de educaţie fizică şi sport, pentru manageri ori sponsori, pentru toţi cei dau viaţă şi luminează fenomenul sportiv în Vrancea. Tuturor, acum, la aniversarea Sportului de Vrancea, le dorim să le fie bine, iar celor care ne-au urat “La mulţi ani”, şi celor care au gândit urarea, dar nu au avut prilejul să ne-o spună, le mulţumim şi le-o întoarcem cu aceeaşi prietenie cu care ne onorează!      

Petrică BUTUC