Reverenţă pentru rugbiştii de Vrancea

Cinste focşănenilor!

Finala Campionatului naţional al juniorilor U 19, ediţia 2010 - 2011 se terminase cu un rezultat viciat de arbitrul Vlad Iordăchescu, acelaşi care îi favorizase pe băimăreni şi în semifinala cu CNAV. Pe gazon, mulţi cu lacrimi în ochi, tinerii bărbaţi crescuţi de Viorel Ion şi colegii săi Romeo Păun şi Valentin Busuioc la marea şcoală de rugby a Focşaniului aşteaptă festivitatea de premiere. Părea că nu mai are nici un rost. Veniseră la Bucureşti să câştige. Se pregătiseră pentru mieciul carierei lor de până acum. Voiau, pentru că aveau dreptul să-l aibă, un certificat de aur pentru viitoarea lor viaţă de rugbişti de performanţă. Unii, de înaltă performanţă, după cum le este hărăzit, ori după cum se vor învrednici în anii ce vin. Dar acum veniseră pentru cununa învingătorilor ce li se cuvenea. Credeau în ea. Aşa au fost crescuţi ca sportivi şi ca oameni. I-a oprit, însă, printr-o nedreptate sfidătoare, un om trimis în teren să facă dreptatea. De fapt, nu un om, ci un mod de viaţă care ne macină ca naţie şi pe care omul cu fluierul îl reprezintă. Tinerilor bărbaţi, cu siguranţă, nu le stă mintea la speculaţii filosofico-sociale. Ei simt doar că nu-i drept ce s-a întâmplat pe terenul de pe Arcul de Triumf în meciul lor cu băimărenii. Din tribună, cei cărora le sunt dragi şi au venit de la Focşani să-i susţină scandează minute în şir: “Suntem mândri de voi!”, “Pentru noi, voi sunteţi campioni!”, Cinste lor, cinste lor, cinste focşănenilor!” Ei văzuseră o admirabilă echipă a Focşaniului care s-a bătut până la epuizare cu doi adversari – Siromexul şi arbitrul şi a dat un greu tribut – Vasilică Paşcu, băgat în spital de adversari după mai puţin de o jumătate de oră de joc. Văzuseră o echipă de adevăraţi învingători care fusese oprită în drumul spre lauri de un judecător strâmb în deciziile sale. Ceea ce nu schimba nimic din esenţa lor de învingători. De aceea le-au făcut acele superbe declaraţii de susţinere, ca o dovadă de respect şi admiraţie. Focşănenii veniţi pe Stadionul Naţional Arcul de Triumf sâmbătă, în seara de 21 mai 2011, avuseseră privilegiul de a vedea ultimul joc al uneia dintre cele mai frumose echipe de juniori pe care a avut-o Focşaniul. O echipă care a câştigat două medalii de argint şi una de bronz ale Campionatului Naţional şi o medalie de aur şi una de argint la Olimpiada Naţionlă a Sportului Şcolar. Câte echipe sportive ale Vrancei au mai reuşit o performanţă comparabilă? Fiecare dintre componenţii acesteia va merge pe drumul său, pe care li-l doresc cel puţin tot atât de plin de medalii ca şi în anii junioratului. Rămâne, însă imaginea unei echipe speciale. După terminarea partidei cu Siromex, reputatul profesor şi antrenor Radu Georgescu a venit şi mi-a spus că a fost de fapt, o mare victorie a echipei de antrenori formată din profesorul Viorel Ion şi colegii săi şi a valoroşilor sportivi pe care ei i-au pregătit. Ei au adus Focşaniului încă un titlu de vicecampioni lăsând în urmă forţe recunoscute ale rugbiului românesc. Iar un arbitraj părtinitor nu poate schimba acest adevăr. Venite din  partea profesorului Radu Georgescu, aceste aprecieri sunt o plină de fair play reverenţă făcută unor adevăraţi campioni: antrenorii Viorel Ion, Romeo Păun, Valentin Busuioc şi jucătorii Ungureanu, Bucur, Borş, Pârvu, Antonescu, Hotnog, Duca, Gorcioaia, Abageru, Mazăre, Nicolae, Paraipan, Nămoloşanu, Paşcu, Estoica, Cloşcă, Neagu, Postolache, Cernat, Mastahac, Dumitraşcu, Nenciu.

          La plecarea spre Focşani, târziu în noaptea de sâmbătă, profesorul Viorel Ion a venit în autocar şi le-a mulţumit elevilor săi pentru modul în care au jucat, părinţilor şi celor care i-au însoţit, pentru că le-au fost alături. Şi le-a dat întâlnire jucătorilor pentru 7 iunie, ora 15.00 la Stadionul Tineretului. În autocar, şi-a reprimat cu greu emoţia. La stadion îi va da liber să se exprime, cu siguranţă!

Petrică BUTUC