Gică Mihali a eşuat la prima sa experienţă ca antrenor principal şi a demisionat de la CSM Focşani. Ghinionul, ca tehnician, al fostului mare fotbalist, a însemnat nenorocirea formaţiei focşănene care a retrogradat cu o anticipaţie de două etape. Demisia lui Mihali intră într-un cod al onoarei despre care am mai scris cu referire la fostul dinamovist. Însă asta nu schimbă cu nimic realitatea care spune că, la Focşani, fotbalul de Liga a II-a a intrat din nou în pauză. Mihali a venit la CSM să o pregătească astfel încât să nu retrogradeze. Era recomandat de o muncă de secund al lui Dorinel Munteanu, de experienţa de jucător de vârf ca şi de seriozitatea cu care a evoluat ani mulţi pe terenul de fotbal. La venirea lui la Focşani scriam că banca tehnică a CSM poate fi rampa de lansare pentru el ca antrenor, dar poate fi şi nenorocul echipei pe care a preluat-o. Mizam, însă pe calităţile sale şi îl creditam cu şanse de reuşită. S-a întâmplat ce putea fi mai rău, semnele proaste fiind evidente încă din perioada de pregătire. Pe atunci, formaţia focşăneană nu marca, dar în apărare se mai descurca. Jocurile din campionat au arătat că poate fi şi mai rău. Antrenorul nu a ştiut ori nu a vrut să le imprime şi jucătorilor spiritul său de luptă din vremea când era un fundaş foarte bătăios şi valoros. Paradoxal, nu a reuşit numai el ştie din ce cauză să consolideze apărarea, devenită compartimentul nevralgic al echipei, multe dintre goluri fiind primite după acţiuni ale adversarilor în zona fundaşilor centrali care au lăsat deschis bulevardul în faţa porţii. A avut ghinionul de a rămâne fără doi jucători exponenţiali în tur, la mijlocul terenului Pavel, plecat la Vaslui de unde venise, şi Iurişniţi, accidentat. La despărţirea de echipă, Gică Mihali a spus că a învăţat multe cât a fost la Focşani. Cu siguranţă că a învăţat, însă nu destul pentru a face din CSM o formaţie care să nu retrogradeze. O spun cu regret pentru el, dar cu năduf pentru echipa de fotbal cea mai reprezentativă pentru Vrancea.
Petrică BUTUC
