CALENDAR SPORTIV DE LA VRANCEA

Săptămâna 7 martie – 13 martie

          7 martie 1780 –– S-a născut şahistul francez Alexandre Deschapelles, campion mondial neoficial în perioada 1800-1820 (în perioada aceea nu se instituise în mod oficial titlul de campion mondial) (m. 1847).

7 martie 1960 –– S-a născut, la Ostrava, Ivan Lendl, tenismen ceh.

          8 martie 1925 –– S-a născut, la Odessa, marele maestru internaţional Efim Gheller, participant la turneele candidaţilor din anii 1953, 1956, 1962, 1965, 1968.

          8 martie 1942 –– A murit şahistul cubanez José Raul Capablanca, al treilea campion mondial la şah în perioada 1921-1927, unul dintre cele mai mari genii ale şahului mondial. Rivalitatea sa cu Alexandr Alehin, campionul mondial care l-a detronat pe Capablanca, a rămas după trecerea atâtor zeci de ani cea mai interesantă, captivantă şi controversată din istoria şahului. Este foarte greu de dat un verdict care dintre ei a fost mai bun, în schimb popularitatea lui Capablanca, îndeosebi în America de Sud, a fost mai mare decât a lui Alehin, acestuia din urmă reproşându-i-se că nu i-a acordat niciodată revanşa lui Capablanca. Mulţi au considerat acest refuz teama de a nu pierde titlul. Cert este că cea mai mare nedreptate a constat în faptul că cei doi au fost … contemporani. Dacă ar fi trăit în perioade diferite, fiecare ar fi fost campion mondial detaşat şi pentru o mai mare perioadă de timp, aşa cum amândoi ar fi meritat din plin. (n. 19 noiembrie 1888)

          8 martie 1972 –– S-a născut fotbalistul internaţional român Constantin Gâlcă.

          8 martie 1997 –– Atleta Gabriela Szabo a cucerit medalia de aur la Campionatele Mondiale în sală de la Paris-Bercy, în cadrul probei de 3000 m.

          9 martie 1943 –– S-a născut, la Chicago, Robert James Fischer, al unsprezecelea campion mondial în perioada 1972–1975, cel mai mare şahist nord-american al tuturor timpurilor şi unul dintre cei mai mari şahişti ai lumii, alături de Capablanca, Alehin şi Kasparov.

A fost campion al S.U.A. la doar 14 ani şi mare maestru internaţional la doar 15 ani.

A devenit şalanger al campionului mondial şi apoi campion mondial într-o manieră poate cea mai convingătoare şi mai clară din istoria confruntărilor pentru titlul mondial la şah.

A cucerit titlul mondial în 1972 la Reykjavik, Islanda, în cel mai atractiv şi mediatizat meci de şah pentru titlul mondial, supranumit pe drept cuvânt la vremea respectivă „meciul secolului“.

A murit în ianuarie 2008 la Reykjavik, în oraşul unde reuşise să devină campion mondial, oraş unde se stabilise în 2005 în urma unor neînţelegeri cu statul american pentru care devenise persoană non-grata. În 1992 Fischer îi acordase revanşa lui Boris Spasski într-un meci organizat în fosta Iugoslavie. Numai că Iugoslavia se afla atunci sub embargo NATO, iar autorităţile americane au considerat aceasta o sfidare de neiertat.

Rămâne de neuitat în amintirea iubitorilor de şah pentru firea sa rebelă şi pentru ascensiunea fulminantă într-o perioadă când şahiştii sovietici dominau de foarte mult timp şahul mondial. Rămâne de neclintit în inimile foarte multor admiratori pe care i-a fascinat fără rezerve dar, în acelaşi timp, le-a produs şi o mare amărăciune, inclusiv semnatarului acestor rânduri, prin retragerea de neînţeles din orice fel de competiţii, după cucerirea titlului. Atunci foarte mulţi eram convinşi că Fischer îi va depăşi pe Capablanca şi Alehin. Şi când te gândeşti că după ce a devenit campion mondial, Fischer declarase: „Acum visul meu este să-mi păstrez titlul toată viaţa“... (m. 17 ianuarie 2008)

          10 martie 1974 –– Echipa de handbal masculin a României a cucerit, pentru a patra oară, titlul de campioană mondială, învingând în finala de la la Berlin echipa fostei Republci Democrate Germane. A fost meciul în care servantul Gristian Gaţu şi tunarul Ştefan Birtalan, ca şi întreaga echipă au făcut ca numele ţării să fie pronunţat cu respect, handbalul românesc să fie considerat printre cele mai apreciate şcoli din lume.

          11 martie 1953 –– S-a născut, la Târgu Mureş, Ladislau (Loţi) Böloni, fotbalist internaţional român, component al echipei de fotbal Steaua, cu care a cucerit campionatul Romăniei în 1985, 1986 şi 1987, Cupa României în 1985 şi 1987, Cupa Campionilor Europeni în 1986 şi Supercupa Europei în 1987. A fost fotbalistul român al anului în 1977 şi 1983.

A fost un etalon de comparaţie, un model de abnegaţie, dăruire, seriozitate, echilibru, modestie, etică sportivă şi profesională. Foarte mulţi specialişti în fotbal au declarat că Steaua n-ar fi pierdut finala Cupei Intercontinentale din decembrie 1986 de la Tokio dacă Böloni n-ar fi fost atunci accidentat. Elocvente pentru clarviziunea sa în joc şi calităţile de coordonator, sunt cuvintele coechipierului său, Miodrag Belodedici, după un meci pierdut de selecţionata olimpică a României: „Ne-a lipsit Böloni care să ne spună ce şi cum“.

A fost antrenor în străinătate (Franţa, Portugalia, ţările arabe, Belgia) şi antrenor al naţionalei de fotbal a României.

11 martie 1967 –– S-a născut floretista româncă Reka Szabo – Lazăr.

          12 martie 1987 –– S-a născut, la Baku, şahistul azerbaidjan Teimour Radjabov, mare maestru internaţional. La doar 12 ani a stabilit recordul de cel mai tânăr câştigâtor al Campionatului European la categoria de vârstă sub 18 ani, după ce la 11 ani devenise maestru internaţional. La 13 ani a stabilit un nou record mondial la acea dată îndeplinind criteriile pentru a deveni mare maestru internaţional (cel mai tânăr din istorie). Ulterior însă... a intrat în rândul copiilor şi adolescenţilor minune care ulterior n-au mai confirmat startul, în ciuda speranţelor conaţionalilor săi care vedeau în el pe viitorul campion mondial de şah.

          13 martie 1879 –– A murit şahistul şi profesorul de matematică german Adolf Anderssen. În urma primului mare turneu internaţional de şah la care au participat cei mai mari şahişti ai timpului, turneu câştigat de Anderssen, acesta în mod neoficial a fost considerat noul campion mondial. (n. 6 august 1818)

          13 martie 1950 –– S-a născut, la Cluj Napoca, şahista româncă şi profesoara de limba franceză Margareta Mureşan – Juncu, una dintre cele mai mari şahiste ale României din toate timpurile.

A cucerit titlul de maestră naţională în 1970, maestră internaţională în 1975 şi mare maestră internaţională în 1982.

A participat cu reprezentativa României la Olimpiadele de şah de la Buenos Aires/1978 (locul al zecelea), Malta/1980 (locul al patrulea), Lucerna/1982 (locul al doilea), Salonic/1984 (locul al treilea), Dubai/1986 (locul al treilea), Salonic/1988 (locul al şaptelea) şi Novi Sad/1990 (locul al nouălea).

În perioada 16 septembrie – 8 octombrie 1982, Margareta Mureşan –Juncu, a participat şi a câştigat puternicul turneul interzonal feminin de la Tbilisi, realizând unul dintre cele mai prestigioase succese româneşti în şahul individual feminin calificându-se, în premieră pentru România, la „Meciurile Candidatelor“. Printre învinsele Margaretei, s-au numărat chinezoaica Liu Shi Lan, câştigătoarea turneului zonal al Asiei, americanca Diana Saveraide, câştigătoarea turneului zonal al Americii de Nord, columbianca Ilse Gugenberger, câştigătoarea turneului zonal al Americii de Sud, sovietica Elena Ahmâlovskaia etc. Faptul că în partidele cu cele 5 şahiste sovietice participante la turneu, toate foarte bine cotate, Margareta n-a suferit nicio înfrângere realizând două victorii şi trei remize, l-a determinat pe un specialist din presa internaţională a vremii să scrie „A căştiga un turneu feminin la Tbilisi este ca şi cum ai bate Brazilia (la fotbal – N.R.) pe Maracana!...“

Din nefericire pentru ea şi pentru şahul românesc, după revoluţia din 1989, pentru un timp, la conducerea Federaţiei Romăne de Şah, aşa cum în istorie s-a mai întâmplat în multe domenii, s-a căţărat prin fraudă un impostor care vrând-nevrând a ştirbit puternic din reputaţia tuturor colaboratorilor, inclusiv din reputaţia secretarului Federaţiei Române de Şah de atunci, funcţie încadrată de celebra şi îndrăgita şahistă Margareta Mureşan-Juncu.

Dar iubitorii şahului care au cunoscut-o ca şahistă şi sunt cu capul pe umeri nu amestecă lucrurile, o apreciază şi işi manifestă admiraţia şi stima pentru ce a făcut valoroasa şahistă în toată viaţa, nu în câţiva ani tulburi, şi o pun pe Margareta acolo unde îi este locul câştigat cu multă trudă, cu foarte multe sacrificii şi graţie unui deosebit talent. Un fapt mai puţin cunoscut, Margareta a compus şi poezii.

                                                                                              Anton SOARE