Domnului profesor, cu dragoste!

As fi lasat pauza, pauza, pauza si as fi scris mare: Domnule profesor, SANATATE!

Dar nu pot sa nu va spun de ce e atat de iubit Cornel Noana “Uniristul”. E o datorie pe care o am fata de toti cei care citesc  Sportul de Vrancea, fata de toti uniristii, fata de toti vrancenii si, mai ales, fata de toti cei care au auzit de accidentul celui mai iubit dintre profesorii vranceni.

La mai bine de 20 de ani dupa ce am pasit pentru prima oara emotionat treptele gimnaziului de la Unirea, nu pot sa nu-mi aduc aminte de acel profesor simpatic, tinerel, care ne povestea despre privilegiul de a fi Uniristi. Era profesorul care avea sa devina modelul multora dintre noi. Era profesorul care pe langa FCP-uri (formulele de calcul prescurtat) stia sa fie uman, sa ne apropie de el, sa se apropie de noi si, mai ales, era profesorul caruia ii placea sportul si cu care incingeam cele mai mari dispute microbistice combinate maiastru cu ecuatiile matematice.

Anii au trecut iar Profesorul a ramac acelasi. I-au trecut prin mana generatii intregi de Uniristi carora le-a insuflat dragostea de scoala, de activitatile legate de comunitate, ajutandu-I sa razbeasca mult mai usor in viata de dupa “Unirea”. Nonel a ramas mereu acelasi profesor dornic de performanta, dar care a stiut sa ofere tuturor Uniristilor un sentiment de unicitate care ne va ramane mereu in inimi. Suntem zeci de mii de Uniristi in toate colturile lumii, zeci de mii de vranceni care am invatat de la unul din dascalii nostri dragi cum sa ne pretuim valorile!

Una dintre valorile noastre este si va fi mereu Cornel Noana. Omul, profesorul si prietenul Vrancei, cel de care, ca ultima performanta in plan sportiv, se leaga aducerea extraterestrelor de la Oltchim in Vrancea.

Domnule profesor va asteptam cat mai repede inapoi la catedra, dar si aproape de terenul de sport!

vlad.vlasceanu@sportuldevrancea.ro