Doamna profesoară Maria Rusan s-a născut pe 28 ianuarie 1954, în zodia Vărsătorului, în comuna Coşeiu, judeţul Sălaj, lângă Gurăslăul istoric al lui Mihai Viteazu. A avut doi părinţi minunaţi, Ioan şi Maria şi are trei fraţi pe care îi iubeşte enorm de mult: Ioan, Nicolae şi Vasile. Şcoala primară a făcut-o în patru şcoli, pentru că părinţii lucrau în construcţii (făceau hidroizolaţii) şi se tot plimbau prin ţară. Aşa se face că a făcut clasele I şi a II-a la Borzeşti, cu doamnele Stamate şi Susanu, clasele a III-a şi a IV- a la Galaţi cu doamna Pavel pe care a iubit-o foarte mult. Pe învăţătoarea de la clasa a treia nu o mai ţine minte, probabil nu a avut de ce!
Gimnaziul şi liceul le-a urmat la "Mihail Kogălniceanu" în Galaţi, unde a avut norocul să-l aibă diriginte timp de 8 ani, pe domnul Cioarec M., profesor de geografie care avea mult har. Profesor de educaţie fizică şi sport l-a avut pe Stan S., Dumnezeu să-l odihnească!
În prezent este profesoară la Colegiul Naţional Unirea din Focşani, iar de la sfârşitul anului 2007, este şi prima directoare a Academiei Olimpice Române, filiala Vrancea.
În continuare vă prezentăm interviul cu doamna profesoară Maria Rusan, în exclusivitate pentru Sportul de Vrancea, dat la doar o zi de la sărbătorirea zilei de naştere, prilej cu care i-am urat şi noi multă sănătate şi La mulţi ani!

Este Maria Rusan primul profesor de educaţie fizică din familie?

Da, sunt primul profesor de educaţie fizică din familie, dar nu ultimul. Băiatul cel mic al fratelui meu cel mare este profesor de educaţie fizică la Liceul de Arte din Cluj, iar băiatul fratelui meu cel mic se pregăteşte şi el aceeaşi meserie.

Care au fost jucăriile preferate din copilărie?

Având trei fraţi m-am jucat cu mingea (fotbal) cu ei şi am alergat pe toate coclaurile. Singura mea păpuşă a fost una de cârpe făcută de mama, pe când aveam 2 - 3 ani!

Fiecare copil a iubit mai mult anumite jocuri în perioada copilăriei! Au fost printre ele şi jocurile cu mingea?

Da, numai jocurile cu mingea: fotbal, "nouă pietre" şi un fel de oină, în spatele blocului, cu toţi copii din cartier.

În clasele primare aţi făcut educaţia fizică? Mai ţineţi minte orele de sport ale doamnei învăţătoare?

Sigur că am făcut! Mai ales că în clasele a III-a şi a IV-a am avut sală de sport şi învăţătoarele respectau cu sfinţenie orarul clasei.

Aţi prins ore de educaţie fizică ca elevă cu trei şi chiar patru teme! Ce amintiri păstraţi de la acele lecţii?

Aşa este! Tematica orelor era foarte variată, iar acestea aveau o densitate foarte mare-eram fleaşcă după fiecare oră şi cu o poftă de viaţă nemaipomenită.

Era "apetitul" tinerei generaţii a copilăriei mai mare pentru sport decât cel al generaţiei de azi?

Fără discuţie! Scutiţi medical? Nu existau, decât dacă cineva era realmente bolnav, bolnav. Şi ţineţi cont că aveam obligaţia să avem un anume echipament, din care nu lipseau celebrii "chiloţi tetra" negri, în loc de şort.

A avut profesorul de sport din gimnaziu o influenţă asupra viitoarei cariere profesionale?

Da, dar în mai mare măsura "anturajul" de la bloc. Eram 5 fete în primele 7 la echipa CSS Galaţi ( inclusiv celebrele surori Lăcustă).

Când a început sportul de performanţă pentru Maria Rusan şi cu ce?

A început în clasa a VI-a spre a VII-a când antrenorul Bostos Eleftenis m-a văzut, spectatoare, pe marginea terenului de handbal şi m-a întrebat dacă nu vreau să intru şi eu pe teren. La răspunsul meu afirmativ, m-a trimis în poartă şi acolo am rămas pentru că am dat dovada unor reflexe deosebite.

Cum a început cariera în handbal? Primul antrenor, primele colege de echipă?

Am răspuns deja la această întrebare. Am anticipat-o după cum se vede !!!

Postul din echipă l-aţi ales sau a fost alegerea antrenorului?

A fost alegerea antrenorului şi a avut intuiţie, nu ?

Cele mai importante momente din cariera handbalistică?

Cele mai frumoase momente din cariera mea handbalistică au fost cele de la echipa naţională de junioare şi apoi de tineret, când făceam antrenamente specifice cu marele portar pe care l-a avut România, atât la handbal în "11" cât şi la cel în "7"- Mihai Red. Era un antrenor extraordinar, care ne punea la o muncă de "Sisif", pe care noi n-o percepem fizic pentru că, atunci când lucram, d-lui ne încânta cu poveşti şi întâmplări din ţările exotice pe care le-a vizitat şi cu sfaturi de viaţa pe care le-am urmat, în mare parte şi...n-a fost rău deloc.

Facultatea de educaţie fizică a fost o desăvârşire a dragostei pentru sport?

Cu certitudine, da. Sunt unul dintre oamenii care au ajuns, fără falsă modestie, la locul potrivit.

Cariera sportivă s-a împletit cu studiile universitare! Care sunt profesorii din facultate pe care îi mai ţineţi minte şi acum?

Toţi profesorii mei de la facultate au fost modele pentru mine şi fiecare, mi-a marcat viaţa şi felul lui, în mod pozitiv. Îi ţin minte pe toţi dar, în mod deosebit vreau să amintesc pe d-nii profesori: Florin Balaiş şi Cezar Nica (aceştia mi-au fost, pe rând şi antrenori la echipă), d-l profesor Manolescu D., de la care ştiu şi acum teoria şi metodica, d-na profesoara Nica M., care ne pisa (benefic!!!) cu terminologia, d-l profesor Crişan Doru la atletism, ş.a.m.d.

Cele mai frumoase amintiri (sportive şi nu numai) din viaţa de studentă?

Nu pot să nu-mi amintesc de "Universiada" de la Cluj, când am luat locul I cu echipa de handbal, de orele de armată( am fost prima promoţie care a făcut armata), la care ne distram copios, exasperându-ne locotenenta, de cursul de schi din anul I, când ne-am închegat ca şi colectiv, de serile muzicale în care ne încânta colegul nostru Vasile Şeicaru etc.

Care a fost parcursul de la absolvire până la "staţia finală", Colegiul Naţional Unirea?

Ardeleancă fiind prin obârşie, mi-am dorit tot timpul să mă întorc în Ardealul meu drag, astfel încât mi-am luat repartiţie intr-o şcoala de 10 ani, undeva lângă Bistriţa, în plină câmpie a Transilvaniei. Am stat 1 an acolo, iar în anul următor mi-am luat transferul după soţ în Vrancea la şcoala "Unirea" Odobeşti, unde am activat 11 ani. Din septembrie 1990, am luat concursul pentru postul de la "Unirea" (nume predestinat mie, nu?), de unde sper să-mi ajute bunul Dumnezeu să ies şi la pensie.

Aţi avut mai mulţi colegi de catedră ! Care au fost şi câteva cuvinte despre fiecare în parte!

Trebuie sa încep cu domnul profesor Cuconoiu Nicolaie. Eram aproape un copil când am venit la Odobeşti. Coco a fost şi este un exemplu pentru mine şi am să-l respect până la capăt. Au fost apoi d-nii Popescu Marian şi inegalabilul dascăl Oprea Panait. Îmi plec capul cu pioşenie atunci când vorbesc despre d-lui. Cred că încă nu-l egalează nici unul dintre noi. Am venit apoi la "Unirea", unde i-am avut colegi pe domnul Marin Stoian, jovial şi gata oricând să demonstreze elemente de gimnastică şi pe veşnic tânărul Dumitrescu Gheorghe, cel care ne ajută pe toţi cei din catedră, ori de câte ori avem nevoie. Şi uite aşa am ajuns decana de vârstă a categoriei unde îi am colegi pe dragii mei...prieteni Carmen Grosu şi Viorel Paizan.

Care este cel mai reprezentativ rezultat la competiţiile sportive şcolare la care aţi participat?

Sunt două. Primul dintre ele, acum mulţi ani, pe vremea când eram la Odobeşti şi am luat locul I la judeţ cu echipa de fotbal cu care nu am ajuns la finala pe ţară deoarece am jucat finala pe zonă cu echipa din Constanţa şi fiind singura femeie dintre profesorii-antrenori, s-a crezut de cuviinţa că nu se face ca eu ( de fapt echipa) să mergem mai departe. Al doilea rezultat de excepţie a fost calificarea la finala pe ţară cu echipa de baschet băieţi a Liceului "Unirea" în 1997 (am luat locul V) după o finală de "groază", la Botoşani cu echipa gazdă. A fost greu, dar incredibil de frumos!

Ce părere aveţi despre protocolul încheiat cu privire la trei ore obligatorii de educaţie fizică şi sport pe săptămână şi predarea la clasele I - IV cu profesori de specialitate din anul şcolar 2008-2009 ?

Mi se pare cea mai înţeleaptă decizie pe care a luat-o onor ministerul (MEC)- În sfârşit cei mici se şi mişcă, nu fac numai română şi matematică! Pentru ceilalţi, 3 ore înseamnă SĂNĂTATE curată. Dacă se mai decongestionează materia la unele obiecte şi elevii vor face destulă mişcare, cu siguranţă vom avea o naţiune mai sănătoasă şi mental şi fizic. Sper ca cele 3 ore să nu fie doar o...cacealma.

Ani de-a rândul Olimpiada Sportului Şcolar s-a desfăşurat, când cu elevi legitimaţi, când cu elevi nelegitimaţi! Care este părerea d-voastră despre această competiţie şcolară?

Părerea mea este că toţi elevii care învaţă la o şcoală trebuie să aibă posibilitatea s-o reprezinte, fie că sunt sau nu legitimaţi. Legitimarea este opţiunea lor (şi bravo lor!) dar asta nu înseamnă că trebuie frustraţi de mândria de a-şi reprezenta şcoala.

Anul acesta aveţi o echipă de baschet băieţi care poate aduce chiar un premiu naţional!

Într-adevăr, am o echipă foarte bună în care doi dintre titulari sunt componenţi ai echipelor naţionale la categoriile lor de vârstă. Sper în şansa lor chiar dacă, probabil, voi întâlni echipe cu toţi jucătorii legitimaţi. Vom vedea!

Cum comentaţi faptul că până la urmă, profesoarele de educaţie fizică au "spart gheaţa" şi începând de anul trecut, la Inspectoratul Şcolar o avem ca inspectoare de specialitate pe doamna Vica Mincă?

Fac abstracţie de faptul că d-na inspectoare Vica Mincă este prietena mea de mulţi ani şi spun cu mâna pe inimă că mi se pare cea mai potrivită alegere(asta în ciuda unor voci care susţin contrariul-să fie...invidia de vină). Este o femeie puternică, o foarte bună profesionistă şi DEŞTEAPTĂĂĂĂ! Este suficient, da ?

Anul 2007 v-a adus şi o nouă funcţie, respectiv funcţia de directoare Academiei Olimpice Române, filiala Vrancea!

Da, m-a surprins în mod plăcut propunerea colegilor mei şi promit să fac tot ce pot astfel încât să nu fie o simplă...funcţie onorifică!

Care sunt obiectivele pe care l-aţi stabilit pentru anul 2008?

Pentru acest an ne-am propus să răspândim în şcoli materiale de propagandă despre olimpism, să organizăm, în perioada mai-iunie, "săptămâna olimpică" în care să se desfăşoare diferite probe sportive (pe care le vom stabili ulterior), o expoziţie de desene "Olimpismul în imaginaţia copiilor" şi câteva dezbateri despre olimpism, mai ales că avem an olimpic şi un reprezentant din judeţ care participă la acest grandios eveniment: Alin Moldoveanu, tiristul care a plecat de pe băncile acestei şcoli(Unirea).

Unde va avea sediul AOR Vrancea?

Recomandarea COSR este să avem sediu propriu. Nu ştiu de unde vom avea bani să închiriem ceva, dar deocamdată, prin bunăvoinţa d-lui director al DJTS, Plopeanu Petrică, ne desfăşurăm activitatea în sediul acesteia.

Suntem în anul Jocurilor Olimpice de le Beijing? Care este potenţialul României la această ediţie?

Având în vedere ultimele rezultate din gimnastică şi atletism, în afară de canotaj, sunt puţine speranţe. Noi, cu toţi, sperăm ca sportivii să ne contrazică şi să ne bucure cu multe medalii olimpice. Doamne-ajută!

Sunteţi profesor metodist şi aţi fost pe la mai multe şcoli din judeţ din mediul rural! Care este părerea d-voastră despre educaţia fizică de la ţară?

Avem colegi, majoritatea tineri, care se străduiau să facă ceva la catedră. Dar condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea sunt...de groază! Mă şi gândeam: "Doamne, dacă mă iei şi mă laşi aici, ce mă fac eu ?". Îi admir pe cei care din...nimic vor să facă ceva! Şi unii chiar reuşesc. Dacă n-o să se învârtească bani, pentru a reface ceva în acest sens, mulţi vor da bir cu fugiţii. Cred că s-a cam dus vremea sportului de maidan. Oare are cineva urechi să audă şi ochi să vadă? Copii din mediul rural trebuie să aibă şanse egale cu cei din oraş care au săli şi terenuri de sport!

Pentru un profesor de educaţie fizică, excursiile şi drumeţiile sunt trecute în fişa postului! Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le păstraţi şi care sunt cele mai interesante locuri pe care le-aţi văzut?

Vă daţi seama că în aproape 32 de ani de carieră am fost în nenumărate drumeţii, excursii, expediţii şi tabere cu elevii. Fiecare dintre ele mi-a lăsat în amintire amintiri de neuitat. Am fost de la munte până la mare şi chiar peste hotare. Peste tot sunt locuri frumoase dar că zona Sibiului şi Bucovina nu-s altele-n lume.

În vacanţa intersemestrială veţi face o excursie în Austria sub forma unei tabere de schi!

Abia aştept să plec cu un număr de 10 elevi. Sper să avem zăpadă ca să-i pot învăţa să schieze. Mergem în Alpii Dolomiţi şi sunt convinsă că vom vedea lucruri deosebite.

Pe 28 ianuarie aţi sărbătorit ziua de naştere! La mulţi ani! Ce v-aţi pus în gând?

Mi-am pus o dorinţă! Să-mi dea Dumnezeu sănătate să pot să muncesc la fel ca până acum, putere să rezist emoţional la competiţii şi să-mi vad scumpii nepoţi mari, mari, mari!

Aveţi doi nepoţei care fac sport! Vă va moşteni din punct de vedere al carierei unul dintre ei?

Da, să-mi trăiască! Sunt ca şi copiii mei şi mai mult de atât! Nu ştiu dacă mă va moşteni unul dintre ei dar, cu certitudine, le place mişcarea! Sper ca Tedi să devină un bun karateca, să joace mereu tenis, măcar din plăcere, să schieze şi el şi Marina, care la patru ani pare a fi o sportivă în devenire. Oricum asta o va hotărî Dumnezeu şi părinţii lor.

Ce părere aveţi despre primul şi singurul ziar 100% de sport din judeţul Vrancea, Sportul de Vrancea ?

Este ziarul la care lucrează colegul meu şi foşti elevi de-ai mei deci, părerea nu poate fi decât foarte bună "Ce naşte din "Unirea", presă mănâncă"!

La sfărşitul anului 2007, ziarul Sportul de Vrancea v-a acordat un premiu special pentru întreaga activitate!

Mulţumesc mult! Sunt mândră de el, dar nu ştiu dacă îl meritam!

În final un mesaj pentru toţi cititorii Sportului de Vrancea !

Daţi-vă copiii să facă sport şi faceţi sport şi dumneavoastră oameni buni. Nu sunt vorbe-n vânt: "minte sănătoasă într-un corp sănătos"! Cele 10 legi ale unei vieţi sănătoase, spune fiecare dintre ele, să mergem, să alergăm, să ne întrecem şi să gândim pozitiv. Deci mişcaţi-vă fraţilor! Ziarului "Sportul de Vrancea"- la cât mai multe numere (fără număr....) şi sănătate tuturor celor care scriu în el.

viorel.paizan@sportuldevrancea.ro