Nu trageţi în handbaliste!

Sportul de Vrancea saruta mana handbalistelor!

Îmi pregătisem starea de graţie pentru comentariul de după semifinală. Simţeam că am, ca şi dumneavoastră, nevoia unei sărbători care să pregătească trecerea spre marea bucurie a sărbătorii Naşterii Domnului. A unei ruperi de copleşitoarea presiune la care ne supun nevrednici oameni ai unor vremuri grele. O victorie a României în semifinala cu Suedia ar fi fost focul de artificii care să ne însenineze frunţile pline de gânduri ce ne copleşesc. Dorinţa mi-a fost mai mare decât realitatea care indica altceva, după ce Neagu şi colegele sale pierduseră la diferenţă de 15 goluri meciul cu Rusia. O astfel de înfrângere, chiar planificată, secătuieşte de resurse morale pe cel care o suferă. Şi dă moral bun celui cu care te vei întâlni în următorul meci. Chiar dacă anticipam un joc foarte dificil în semifinală, nu puteam, nu aveam voie să nu fiu optimist. Poate, de aceea, mi-au trebuit câteva ore ca să diger suferinţa pe care mi-a indus-o neputinţa fetelor antrenate de Voina în faţa urmaşelor vikingilor. Ca într-o perfectă ilustrare a unui murphism, ceea ce a început prost, s-a terminat şi mai prost. Suedezele au început fulminant exploatând grave erori de apărare iar răaspunsul a fost uneori, magistral, de prea multe ori, gâfâit, susţinut consistent, pe toată perioada meciului de senzaţionala Talida Tolnai. În mare parte şi de Neagu sau Stanca. Handbalistele României au vrut, dar mai mult nu au putut. Echipa, rămasă de la primul meci fără un lider de valoare şi de generaţie de talia Cristinei Vărzaru şi-a consumat cea mai mare parte din potenţial în jocurile de până acum. Cu Vărzaru în teren altfel ar fi stat lucrurile, cu siguranţă. Înlocuitoare ei a fost la prea mare distanţă pe dreapta, iar pe stânga, Alice, minunea de la Focşani, nu mai e cea de dinainte de ultima gravă accidentare. Toate jucătoarele, însă, au dat tot ce au putut la ora meciului cu Suedia. Nordicele, aflate în elementul lor natural, au evoluat fără strălucire, plat, dar eficient. Au câştigat! Iar româncele au pierdut şansa de a se bate, duminică, pentru aur. Mai pot obţine, în finala mică, medaliile de bronz. Ceea ce va fi destul de mult, chiar dacă aşteptările erau mai mari. Destul de puţin, totuşi, pentru multe dintre jucătoarele aflate spre finalul unor cariere în care nu au ajuns în vârful european ori mondial nici cu Naţionala, nici cu echipele de club din România. Dar şi aşa, ca şi în cazul în care duminică nu vor lua bronzul European, nu trageţi în handbaliste, Mulţumiţi-le pentru bucurile oferite în partidele de până la semifinală.   

Petrică BUTUC