Vai, sportul nostru!
Impreuna, intotdeauna fair-play, cu Vlad Vlasceanu...
Dupa luni de pauza la rugamintile repetate ale bunului meu prieten Viorel Paizan, am decis sa reiau asternerea de randuri pentru cititorii Sportului de Vrancea. Nu am mai scris obisnuitele editoriale efectiv din dezgust pentru ceea ce reprezinta in mare masura atentia pentru sport si performanta la nivelul anumitor echipe din Vrancea. Dar tocmai acutizata lehamite si lipsa de profesionalism m-a facut sa cedez pana la urma rugamintilor lui Viorel Paizan.
La Focsani, ca in toata Vrancea, de altfel, performanta lipseste cu desavarsire la nivelul echipelor de seniori. A lipsit si lipseste de zeci de ani, iar personajele care se ascund in spatele unor scuze menite a le demonstra impotenta sunt aceleasi. Nu de putin ori mi-am recunoscut admiratia pentru cativa antrenori talentati care fac sau au facut din juniorii Vrancei, unii dintre cei mai buni sportivi la nivel national. Dar timpul , din pacate, cu extrem de mici exceptii, au demonstrat ca acestia sunt doar niste buni antrenori de juniori si atat.
Astazi ma gandesc la handbal si la profesorul Lucian Tucan. Lucian Tucan, un excelent slefuitor de talente juvenile, un suflet pus in slujba handbalului si al performantei dar doar la nivel juvenil. Crescut si instruit pe modelul vechii scoli romanesti din sport, acel model apropiat de scoala ruseasca, profesorul Tucan nu a reusit sa faca trecerea la modelul modern al antrenorului de sportivi. A ramas aceeasi fire intransigenta, orgolioasa, ce tine cu dintii de propriile-I pareri, fara a se gandi la nevoile, firea si potentialul de perfromanta al propriilor elevi. Ultima demonstratie de gen a profesorului Tucan este cea prilejuita de conflictul sau personal purtat cu Petrica Vasilache. Si, astfel, imi aduc aminte de conflictele nenumarate purtate razboinic de catre Tucan cu jucatori ce ar fi putut reprezenta osatura unei echipe de valoare la Focsani: Teofil Iordache, Marius Ciuperca, Lucian Ciobanu, etc. Poate nu va mai spun nimic aceste nume, dar erau printre cei mai buni juniori 1 din Romania, copii cu un potential fantastic la acea vreme, “schingiuiti” mental insa de diversele toane ale lui Tucan.
Handbalul este unul dintre sporturile de echipa cu traditie in Vrancea si sportul ce ar fi putut asigura Vrancei o prezenta in prima liga cu cele mai mici eforturi financiare posibile din partea Clubului Sportiv Municipal. Am salutat la vremea respectiva, atragerea profesorului Tucan la carma echipei si nu mai departe de acum 2 ani vorbeam de potentialul acestei echipe de a promova in Liga Nationala. Nu s-a intamplat, pentru ca fiecare sport de echipa la nivel de seniori nu este privit la nivelul unui management profesionist la nivelul Consiliului Local, al conducerii CSM sau, mai grav, in Vrancea nu se doreste performanta ridicata pe plan sportiv.
Revenind la cazul Petrica Vasilache remarc aceeasi gandire obtuza, filosofie comunista si scoala ruseasca in abordarea performantei, indiferent daca vorbim de antrenori sau oameni care fac parte din conducerea Clubului Sportiv Municipal. Petrica Vasilache este un jucator care a dat totul pentru handbalul vrancean, un jucator care a acceptat sa fie platit doar cand isi mai aduc aminte cei din conducere ca un sportiv mai are nevoie si de paine acasa, un handbalist care putea sfarsi tragic pe terenul de joc aparand culorile unui oras ce a primit mai mult de la handbal decat merita conducatorii clubului municipal. In schimbul acestor sacrificii, Petrica Vasilache a primit o recompensa ce spune totul despre sportul vrancean: a fost exclus din echipa de handbal din cauza nesupunerii fata de antrenorul principal. Motivul deciziei Comitetului Director este unul cel putin hilar: “am fost pusi sa alegem intre demisia lui Tucan sau excluderea jucatorului!”. Dragi prieteni, ai sportului vrancean, la o astfel de atitudine si explicatie simt ca ma intorc in lumea sportului din anii ’80. In conditiile in care echipa de handbal traieste cum traieste de pe o zi pe alta, in conditiile in care nu am auzit vreodata de bugete proiectate pentru performanta, cu investitii corecte si menite a asigura performanta, la Focsani se renunta la un jucator care si-a pus si viata in joc pentru culorile clubului, doar pentru toanele unui antrenor ce isi doreste a fi detinatorul adevarului absolut! Nu mai conteaza daca jucatorul respectiv are valoare, aduce plus valoare echipei, a avut o cariera prin care nu a mimat sportul. Aceste lucruri nu conteaza la Focsani! Singurul lucru ce conteaza, in viziunea iubitilor conducatori din sport, este orgoliul stupid al fiecaruia dintre ei. Pentru ca cei care au judecat s-au vazut pe ei insisi in abordarea problemei de catre Tucan. Sau, poate sedinta de ieri ne va aduce noutati din partea “judecatorilor”: cel putin 4 achizitii de valoare la CSM Focsani (handbal) si asigurarea bugetului necesar echipei. Din pacate, o astfel de abordare lipseste la Focsani, iar cei ce se considera “zeii” sportului vrancean isi arata calitatile doar cand e vorba de decizii stupide! Rusine sa va fie, si asteptam demisiile de onoare pentru lipsa de performante a sportului focsanean si vrancean!
Vlad Vlasceanu
